Un week-end incredibil la Teleferic!

Cu gândul mereu la alte zări de soare pline, am uitat pentru mulţi ani să ne bucurăm pe deplin de tot ceea ce România are frumos. Căci nu poate statul nărui, cât mai pot construi oameni din mediul privat, care fac adevărate salturi mortale pentru a construi obiective turistice superbe.
De când Teddy, băieţelul nostru, s-a îndrăgostit de munte acum un an, de Paşte, am ales să călătorim lunar către Valea Prahovei, căutând locuri noi şi frumoase.
Povestea pe care am descoperit-o week-end-ul trecut este însă de-a dreptul senzaţională. În România, exista un singur hotel care se află la doar 50 de metri de pârtie. Şi, specific dâmboviţean, a stat închis vreme de 22 de ani. Se numeşte Teleferic din Poiana Braşov. Acum câţiva ani, unul dintre liderii pieţei de produse pentru grădină, Ştefan Ţînţ, l-a preluat şi a ales să facă aici un loc aidoma serviciilor turistice austrice la care ne raportăm mereu cu invidie şi plăcere. N-am idee câţi bani a investit, dar e copleşitor. Grand Hotel Teleferic a devenit cel mai eco-friendly loc din România, pentru că a adus din Austria tot lemnul preţios al unei cazărmi dezafectate şi a îmbrăcat interioarele tuturor camerelor şi etajelor într-o manieră cu totul spectaculoasă.
Cele două zile petrecute acolo – atât ne permite programul la TV! – au venit la pachet cu ghinionul unei ploi păcătoase, care a inceput când am venit şi nu s-a terminat când am plecat. Aşadar, aer curat din balcon…
Numai că toată familia şi-a găsit leac pentru plăcerea clipei. Mai intâi la Spa. Teddy, mare amator de înot, s-a bălăcit în voie, în tandem cu tati. În timp ce mami a făcut câteva masaje – analizate cu ochiul critic al specialistului -, dar care i-au adus maximă relaxare. Tati a fugit niţel la sauna infraroşu, câta vreme mami şi Teddy s-au jucat in sala de fitness. Ar fi fost şi un jacuzzi în aer liber, superb, dar nu ne-am încumetat, de teamă, mai ales că Ted tocmai ieşise dintr-o răceală.
După care Ted a trecut la locul de joacă, unde a fost un deliciu să-l fi văzut în timp ce meşterea la o bucătărie pentru copii, gătind feluri de mâncare inventate pe loc.
Apropo de mâncare… Să te ţii… Şi să mai intri în hainele de emisiune dacă mai poţi…. . În fiecare zi, am încercat ceva nou şi bun.Un biban de mare minunat pentru marele degustător Teddy. Un Tafelspitz ca la Viena – nu exagerez deloc – pentru tati. Şi o salată Teleferic cu foie gras, struguri şi alte minunăţii pentru mami. Am luat şi un Tiramisu. O singură porţie, că ajungea pentru trei. O nebunie!
Sunt câteva lucruri de-a dreptul frapante acolo: este de o curaţenie incredibilă. Apoi, există – unic în România! – camere speciale pentru persoanele cu dizabilităţi – cu utilităţi în cameră şi la baie ca în spitalele din Occident. Şi în fine, proprietarul are un brand celebru de decoraţiuni interioare, aşa că piesele cu care este împânzit hotelul sunt absolut superbe. Candelabrele sunt impresionante…
Şi un mare amănunt de culoare. La propriu. Un bell-boy de culoarea ciocolatei care este absolut simpatic şi foarte eficient.
Am mai veni când nu mai plouă, pentru că există în curte o căsuţă arhaică de lemn – parcă e din Muzeul Satului – adusă tocmai din Bistriţa de constructor, în care se pot face petreceri cu 50 de prieteni şi un grătar de vis…
Şi am mai veni şi când ninge, poate învaţă Teddy să schieze, pentru că la Teleferic au o şcoală cu tot ce trebuie, plus un Apres-Ski Bar de care mă văd lipit, mai ales că eu şi schiul nu ne-am împrietenit în viaţa asta. Bine că ştie mami…