Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din valiza LAMONZA, Episodul 144 : Templul Longhua din Shanghai

 

Azi vă invit în Shanghai, unul dintre cele mai spectaculoase orașe ale Planetei. Extrag din valiza LAMONZA, care-mi păstrează cele mai dragi amintiri de prin călătorii, un vraf de poze din Shanghai și le aleg pe cele în care au și fiul meu am păsit pe teritoriul lui Budha….

….Intrăm pe poarta pe care un caligraf chinez iscusit a așezat, cândva,  un înscris pe care ghidul nostru, domnul Luo se grăbește să ni-l traducă : “Oamenii trebuie să învețe Budismul, pentru a deveni cu adevărat înțelepți”.   Aha…

    Suntem întâmpinați de călugărul Hen Shan – mai-marele Templului. În chineză, hen-shan înseamnă muntele etern. Putătorul numelui se află aici de 25 de ani. Este absolvent de teologie  și a fost fascinat, de mic, de religia budistă, căreia s-a hotărât să-i dedice întreaga sa viață. Nu e rupt de lume, cum s-ar putea crede. Îmi arată zâmbind că are și telefon de ultimă generație și precizează că e conectat la Internet! Pentru ceea ce face, primește și un salariu; nu e atât de mare – 3000 de Yuani ( puțin peste 1500 Ron) dar suficient pentru a-și acoperi nevoile personale și pentru a-și ajuta părinții în vârstă. Iar într-un templu budist nevoile personale nici nu sunt atât de mari. În plus , nu are voie să se căsătorească ( “..- deci, îmi șoptește fiul meu, mucalit , nici n-are cine să-i toace banii!”) . După ce facem cunoștință, călugărul ne povestește despre templul în care ne aflăm – unul dintre cele mai celebre din Shanghai. Atmosfera din jurul nostru este una de pace deplină : clădirile în stil specific se amestecă printre pâlcurile de verdeață, deasupra este un cer albastru precum privirea lui Robert Redford, iar din copaci răzbate sunetul strident (și prezent, se pare,  peste tot în China!) al pâlcurilor de greieri..Pe aleile templului se preumblă, precum niște personaje dintr-o poveste orientală străveche, călugări înveșmântați în robele gălbui. Prin poarta deschisă a primei clădiri, se întrevăd câțiva chinezi care se închină în fața statuii lui Buddha…

     Templu Longhua ocupă peste 20.000 mp, lumgimea axului principal – de-a lungul căruia sunt înșirate construcțiile ce-l compun, fiind de aproape 200 de metri.Cea mai înaltă dintre ele este Pagoda Longhua: 40,4 m. Potrivit unei legende , în anul 242, Sun Quan, conducătorul Regatului Wu a intrat în posesia rămășițelor pământești ale lui Buddha. Pentru a le adăposti, împăratul a odonat construirea a 13 pagode, una dintre ele fiind Pagoda Longhua, cea care a și dat numele templului.

    Vârtejul istoriei a lăsat urme adânci în construcțiile inițiale ale templului, care au fost periodic reconstruite.
Prima este Sala Maitreya , adăpostind o statuie uriașă a lui Buddha Maitreya. Străbatem micuța curte interioară, care separă clădirile una de cealaltă, și intrăm  în Pavilionul celor patru Regi Cerești, străjuit , pe stânga și pe dreapta, de cele patru statui ale acestora. Și în fața lor, câțiva chinezi se roagă. Care este ritualul de rugăciune ?- fac o paranteză, și-l întreb pe călugăr. Simplu : credincioșii intră în Templu ( taxa de intrare este de 10 Yuani) , în fața primei clădiri dau foc unor bețișoare de tămâie, apoi se apropie de una din statuile lui Buddha, își fac rugăciunea, îngenunchează apoi pe pernițele special plasate la baza acestora,aplecându-se cu capul până la pământ, de 3 ori. Aruncă, în final,  un bănuț într-un cufăr de lemn din apropiere…

  Intrăm în Marele Pavilion – Mahavira Hall, în care se află din nou o statuie a lui Buddha, întovărășit de doi din discipolii săi, apoi în celelalte două pavilioane – San Sheng Dian și Fangzhang Shi, ultimul fiind un spațiu de lectură și întâlniri . Într-una din curțile interioare dau peste un rastel din lem, de care atârnă sute de panglici roșii , care flutură în vânt.. Fiecare din ele are inscripționată câte o dorință. Credincioșii încredințează divinității cele mai arzătoare dorințe ale lor. Panglicile sunt păstrate timp de jumătate de lună, pe tru ca divinitatea să aibă timp să le citească și..să le îndeplinească. Probabil, selectiv.. Între timp, de undeva, dintr-un colț nevăzut al Templului, se aude un zgomot de tobe. Ce se întâmplă?- îmi întreb gazda. Se pare că a murit un credincios, iar familia a venit la Templu, pentru a se ruga pentru cel trecut Dincolo..

    Înainte de a-i adresa călugărului Nen Shan “xie-xie”-ul de mulțumire, economistul din mine solicită niște cifre. Le primesc : în perioada 1-25 ianuarie, interval care la chinezi semnifică Sărbătoarea primăverii, peste 300.000 de credincioși vin să se roage la Templul Longhua. Câte astfel de temple există în Shanghai? – insist. – Peste 100.  Și câți budiști, în China?.. Greu de estimat, pentru că , neexistând obiceiul botezului, nu există un “contor” pentru credincioși. Călugărul avansează însă o cifră orientativă : peste 200 de milioane. 

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/