Când era adolescentă, Steluța Covrig visa și ea , ca orice fată de vârsta ei, să-l întălnească pe Făt Frumos, să-și clădească un cămin și să și-l umole cu copii. Verbul “a umple” se asortează cu oamenii de la țară, pentru care, a avea mulți copii, e o binecuvântare, nu un act sinucigaș, cum ne pare el nouă, celor de la oraș.
Pe Făt Frumos l-a întâlnit. S-au îndrăgostit, s-au luat, și-au clădit un cămin – acolo, în sătucul lor mic din Ialomița și…au început să-l “umple” cu copii. Au venit pe lume Elena, Ionela, Laurenţiu şi Georgiana. Erau, cum s-ar spune, copii “bogați” într-o casă săracă : îi aveau pe mami și pe tati alături, erau învăluiți de dragostea lor, iar dragostea părinților, se știe, de multe ori poate ține loc de hăinuțe frumoase, de jucării oacheșe sau mâncăruri alese.
Iată însă că Doamne-Doamne, de multe ori, procedează de neînțeles pentru noi. A lăsat-o pe Steluța fără bărbat și pe copii fără tată. Cerul le-a căzut pe cap celor 5, uluiți de gestul necugetat al tatălui : framântat probabil de grijile de zi cu zi , de neputința de a le oferi celor dragi confortul meritat, bărbatul a clacat. Într-un moment de disperare, și-a luat zilele și le-a luat celor mici.. tatăl.
Liniștea și pacea din familie s-au prăbușit deodată. Sărăcia s-a accentuat, pe umerii femeii s-a așezat povara unei vieți pe care numai in romanele lui Dickens o poți întâlni. Copiii….păi copiii cresc oricum, o știți și voi. Însă ce e în sufletul lor, numai ei pot ști. Nu-i usor să-ți ștergi din minte chipul tatălui, zăcând la pământ, fără o suflare de viață în el și nici să uiți urletul de disperare al mamei, în clipa când l-a descoperit, în șopronul casei…
Au trecut, zile, luni, într-o sărăcie deplină, cu o mamă chinuită, care cu greu își mai putea mobiliza puterile pentru a le arăta celor mici dragostea sa. Devenise un soi de robot, setat pe muncă, muncă și iar muncă. Viața pe care o dobândise, brusc, se așezase la 180 de grade față de cea pe care o visase, adolescentă fiind…
Și iată că, se oprește la poarta casei , intr-o bună zi, polițistul CRISTI STAN , din cadrul Serviciului 
Independent pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale – IPJ IALOMIȚA. Nu, nu era în exercițiul funcțiunii și nici Steluța Corvig nu era omul care să încalce cumva legea : frica lui Dumnezeu este întipărită adânc în sufletul său.. Dar există , pe pământ, printre noi, îngeri. Oameni cu un suflet atât de mare, încât încap în el până și durerile semenilor săi. Cristi Stan a aflat de povestea Steluței Covrig. Fiind el însuși tată de familie și părinte, a “radiografiat” pe loc tragedia femeii și viața dată peste cap a familiei sale. Și…a decis să nu stea pe margine. S-a implicat. Și-a adus lângă suflet cei patru copii și a început să fie un oaspete frecvent în viața lor : cu ajutoare, cu jucării, cu acea prezență masculină, atât de necesară unor copilași nevinovați, condamnați să crească fără unul din părinți. De ce o face? – îl întreb, în emisiunea în care am ales să găzduim această emoționantă poveste. “Cum, de ce? Ce întrebare e asta?!?… Cum poți trece nepăsător, peste astfel de întâmplări?!?” – Polițistul mă privește lung, neștiind că nu fusese decât o firească întrebare de gazetar. Știam foarte bine răspunsul..
…Restul poveștii îl veți afla astăzi , la ora 15, pe TVR2, în cea de a doua ediție “Femei de 10, bărbați de 10”, a noului sezon. Și veți vedea că acest Cristi Stan nu este deloc un supraom. E doar un om, ca noi toti ceilalți, însă cu un suflet incomparabil mai încăpător…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : BENESIO BEAUTY CELL
Comentează