Fraza asta nu mi-a dat pace toată noaptea. Mi s-a tot învârtit în cap, într-un soi de „heavy rotation”, cum numesc oamenii de radio difuzarea repetată, până la înebunirea ascultătorului, a unor melodii nou lansate..
Poate vă gândiți că e reclamă la vreun detergent miraculos sau poate la vreo rufă sau vreun alt obiect casnic, care, spălate bine, reușește să-și recapete calitățile și strălucirea anterioare. Ei nu, persoana care rostise aceste cuvinte se referea la un anumit organ al corpului omenesc feminin, mi-e rușine să-l numesc, și , mai mult , îndemnul îi era adresat nimănui altcuiva, decât adolescentei sale fiice. Puștoaica, elevă în ultimul an la un liceu de fițe, atinsese performanța ca, la cei 18 ani ai săi, să fie încă… virgină! Deși era frumușică foc și extrem de sociabilă, deși cârdul de băieți fericiți să meargă cu ea la film, la mall, la o pizza sau măcar cu rolele în parc, era considerabil, domnișoara era încă domnișoară. Cred că Muzeul Antipa ar putea să organizeze, în stilu-i caracteristic, o expoziție temporară, în care s-o expună măcar o săptămână-două într-o vitrină frumos luminată. Destulă lume, bașca presă și televiziuni, s-ar buluci să vadă această ciudățenie a secolului 21. Am citat, mai sus, opinia mamei sale, o persoană cu multă școală, inclusiv cea a vieții, umblată copios prin lume, divorțată de trei ori, lucrând în domeniul incitant al publicității și adversară încrâncenată a tot ceea ce este vechi, prăfuit, perimat. De la haine la clădiri, de la programe tv la coafuri, de la stil de viață la modul de a gândi.. Nu știu cum se face dar, așa cum din mari muzicieni nasc copii afoni și din fotbaliști celebri rezultă copii care nu știu nici măcar să țină mingea pe picior, femeia avea o fată care, deși fizic îi semăna leit ( blondă, ochi albaștri, înaltă, zveltă și cu un ten precum laptele), în schimb temperamental se afla la pol opus. Dar nu vreau să intru în alte amănunte, ci mă voi referi strict la obiectul respectivei lor dispute. Ca să rezum, pornind de la refuzul fetei de a merge în nuștiuce excursie cu niște colegi ai mamei sale,aceasta își boscorodea fiica, neînțelegând cum de tânăra nu profită de vârsta pe care o are, pentru a se distra. Femeia îmi cerea complicitatea în a-i demonstra puștoaicei că nu există prostie mai mare , decât a-ți păstra virginitatea pentru viitorul soț, sau , cu zice fata, „pentru marea iubire” ( concept pe care femeia trecută prin viață oricum nu dădea doi bani!). Domnișoara, care părea mai degrabă a fi fost educată într-o mănăstire, decât în casa mamei sale, se înroșise toată, încercând să spună că ea nu vrea să facă dragoste cu un bărbat doar așa, ca să se simtă bine sau ca să acumuleze experiență de viață, că ea visează să trăiască povești de iubire aidoma celor din filmele la care merge cu prietenele sau din romanele de amor, așezate-n piramidă pe noptiera ei.. Femeia mă privea, așteptând să-i vin în ajutor, și-și tot făcea cruci la ceea ce spunea fiica sa, dându-i înainte cu „o speli și e ca nouă”, și cu alte sfaturi halucinante, aflate la pol opus față de ceea ce ne învățau pe noi mamele noastre, școala, societatea, partidul și poporul, cu decenii în urmă.. După jumătate de oră, discuția ajunsese inclusiv la operațiile care se fac, mai nou, pentru refacerea virginității, în cazul în care vreun eventual viitor soț tembel ar putea avea astfel de pretenții desuete. Simțeam că mă ia cu amețeală. Femeia cât de cât adaptată la nou din mine se răzvrătea la adresa unei asemenea educații ulta-libertine. Nu vroiam însă nici să devin parte în conflict, așa că am părăsit curând câmpul de bătaie, bucurându-mă că la mine acasă vechiul coexistă armonios cu noul , iar conflagrațiile se rezumă la chestiuni mărunte, de genul : „Mai lasă calculatorul și scoate-l pe Obama să-și facă nevoile!”
Comentează