…Niște buni amici, știindu-mă o neobosită călătoare prin lume, mi-au făcut o vizită, pentru a-mi solicita o consultație. Orgoliul meu s-a simțit gâdilat, mai ales că urma să mă plasez simultan în două poziții : cea de 
consultant în turism si cea de mamă . Cei doi aveau un puști de 10 ani, căruia vroiau să-i ofere, de Moș Nicolae, o excursie de neuitat, la Viena. Unde să-l ducă? “-Prater! “ am zis eu, fără să stau pe gânduri! “Asta știam și noi!” – mi-au tăiat ei macaroana. Atunci m-am concentrat puțin și, cu ajutorul unor fotografii pe care le-am extras , urgent, din LAMONZA mea, plină de amintiri, le-am configurat un program al celor 3 zile, pe care își propuseseră să le petreacă în frumoasa capitală austriacă.
Cap de listă am așezat “Muzeul tehnic”. Am și eu fecior și-mi amintesc cât de fascinat era, ori de câte ori, prin lume, poposeam prin astfel de lăcașuri. Iar Muzeul vienez – în care, țin minte că, fără a fi cu pustiul alături, am petrecut fascinată câteva ore bune – este și interactiv, pe deasupra, deci “căscatul gurii” va putea fi combinat cu acțiuni dintre cele mai “șmechere”, care să-i rămână celui mic, pe veci, în amintiri .
Peste 22.000 de metri pătrați numără Muzeul Tehnic, situat în
cartierul Penzing, pe celebra stradă Mariahilferstraße, la numărul 212. Piatra sa de temelie a fost pusă pe 20 iunie 1909, de către împăratul Franz Josef însuși. În 1918, Muzeul își primea deja primii vizitatori.
Îmi amintesc că n-am simțit nicio clipă senzația de oboseală, parcurgând cele 4 etaje ale muzeului. Eram o prezența destul de stranie, care nota de zor, in agendă, tot ce-i ieșea în cale, în vederea viitoarelor reportaje și consemnări.
De la motoare cu aburi, la uscătoare de păr de pe vremea lui Pazvante, de la felurite instrumente muzicale, surprinse în evoluția lor, până la modele uriașe de ambarcațiuni, de la primele tipuri de mașini de spălat, la aeroplane în mărime naturală, Muzeul Tehnic din Viena se poate lăuda cu o super-colecție de “de toate pentru toți” – obiecte, dispozitive și mașinării – localizate, pe axa timpului, în prima jumătate a secolului XX.
Edilii au fost cât se poate de meticuloși , prezentând, explicând și demonstrând prin aplicații practice, orice
problemă legată de fizică, astronomie, energetică, transporturi, electronică etc.
Spiritul german și-a făcut, fireste, simțită prezența și aici : zecile de mii de exponate sunt sistematizate în cadrul unor colecții mai mari, permanente, pe care m-am bucurat să le enumăr prietenilor veniți în vizită la mine și care notau, conștiincioși, într-un carnețel tot ce emiteam eu, doct! Așadar, dragilor, iată prin ce “domenii” vă veți 
putea plimba feciorul : Mediul înconjurător și viața de zi cu zi, Energie și minerit, Informație și comunicare, Tehnologia producției, Muzica, Tehnica medicală, Principii tehnice și științifice ( aplicațiile tehnologiei în viața de zi cu zi) , Transport și trafic. Sună sec, poate, dar după ce le-am rătat cele câteva zeci de fotografii, adunate în valiza mea de pe dulap, s-au edificat. Mi-au mulțumit frumos și au plecat încântați.
….încântată am fost și eu, mărturisesc, căci mi-am amintit de una dintre cele mai interesante vizite, prin muzeele Vienei. Caci Viena nu înseamnă numai șnițel și vals vienez! 😉
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează