Face 70, din care 30 mi i-a dăruit, ca prieten.
Îl știam din emisiunile pentru copii ( pe atunci îi îndemna pe cei mici să se “ferească de ..magăruș”, un alt brand, de altfel, cu care s-a fixat în memoria colectivă), apoi l-am “deturnat către “Ceaiul de la ora 5”, unde mi-a fost, succesiv, fel de fel de personaje. Iar mai apoi, atunci când pe mările audiovizualului românesc a început să plutească “Arca Marinei”, mi-a devenit matelot. Simbad – i-am zis, legându-l oarecum de personajele literaturii universale. N-a cârtit defel, în momentul în care scenariul l-a așezat ca “subaltern” al meu : un actor bun stie că poate străluci și în roluri secundare, ba chiar și în cele negative. Așa că “freca puntea” cu talent, atunci când afurisitul său căpitan cu fustă îi ordona acest lucru, mimând – bombănit, dar savuros – nesupunerea și creând unul din rolurile cele mai faimoase ale începutul anilor 2000.
Indiferent însă cum l-au denumit scenariile mele, și-a îndeplinit “misiunile” artistice cu maxim de imaginație, inspirație și dăruire. De aceea, nu odată am afirmat ( și continui să afirm!) sus și tare, că este unul din foarte puținii actori ai României, care nu au nevoie de text. Căci NU A AVUT NICIODATĂ NEVOIE DE TEXT – îl creea pe loc pe al său, urmând un set de simple indicații pe care i le dădeam, la telefon, cu câteva zile înainte de transmisiile directe : “- Joi esti Don Juan! E o ediție despre romantici. Te rog să fii un romantic incurabil, să le faci curte tuturor invitatelor, dar să fii spumos ca de obicei! “ …și așa era! Dinamic, spontan, efervescent, spumos ca o șampanie de calitate, oferită unor meseni “cu ștaif”. Să vă mai reamintesc, oare, că mi l-a întrupat, decenii la rând, pe Moș Crăciun , reușind să preschimbe monotonul personaj ancestral intr-un moșuleț simpatic, ușor zgubilitic, care transforma edițiile noastre speciale de sărbători în continente de voie-bună și haz? Ne-am lăudat, prin urmare, vreme îndelungată, cu cel mai simplatic “Moș” din media românească și cu siguranță, cel mai “modest” ( eufemism) plătit. El știa că “TVR n-are bani” și asta era veșnica melodie pe care i-o susuram la telefon la pachet cu invitația lansată, și săream în sus până la tavan atunci cand vocea de la capatul celălalt al firului îmi spunea, îngăduitoare : “-Vin, ce naiba să fac? Știi doar cât te/vă iubesc!”…Dar iubit era și el, în egală măsură; toată lumea îl iubea, la unison, începând cu numerosul public din platou, continuând cu ceilalți invitați – care prindeau și ei curaj și dezinvoltură la vederea lui, dar mai ales îl iubeam noi, cei din echipa, căci devenise parte din familia noastră, băteam împreună țara-n lung și-n lat, ba chiar și planeta, la un moment dat. Fără s-o cunosc personal ( căci nu i-a fost niciodată “jandarm”), îi invidiam mereu soția pentru omul admirabil pe care-l avea alături. Apoi, mult mai tarziu, am cunoscut-o pe Cristina și am înțeles și motivul longevității și frumuseții povestii lor de iubire.
Anii însă au trecut și peste noi, și peste el, dar și peste colaborarea noastră, dezvoltată în destule alte direcții ( inregistrări muzicale, evenimente private, lansări de carte, întâmplări “de familie”). Firele cărunte ne-au invadat creștetele, precum anii – buletinul. A avut de înfruntat și furtuni, la Teatru, și probleme de sănătate ( har Cerului c-a avut-o alături pe minunata Cristina! ) și depresii crunte, inoculate de provocările hidoase la care a trebuit să răspundă, de curand, omenirea. Poate că umorul i s-a mai subțiat, făcând loc revoltei și dezamăgirilor, însă sufletul i-a rămas rotund și frumos, iar prietenia arătată mie – neștirbită. Acu’…mă uit la ceas, s-a făcut ..anul ‘70 al trecerii sale pe acest Pământ, care uneori pur și simplu nu merită astfel de “locatari”…Și, punând laolaltă toate cele de mai sus, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi l-a scos în cale, că ne-a încrucișat drumurile și, în avans, îi mulțumesc și pentru că o să ne mai îngăduie – da, știu asta foarte bine! – să mai facem lucruri memorabile împreună. Aș vrea să cuprind în urarea mea tot ceea ce merită acest om. Și el știe că gândul meu este cel mai sincer cu putință. De aceea , îi voi dori tot binele din lume, căci îl merită cu prisosință.
La mulți ani, EUGEN CRISTEA! ❤️
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA BIL-EX și EFI-DIGEST
Comentează