Povestea mea

Un fel de …pamflet!

Q

De prea multă vreme țin în mine (cu greu!) gândurile care vor fi așternute azi pe calea pixelilor, că hârtia, -bag seama – e cam depășită… Toată viața mea am fost un om cinstit, drept, corect, generos. Generos, prin însăși fișa postului de actor; nu poți face meseria asta fără generozitate. Sau poți s-o faci, dar nu iese ce trebuie. Viața o dovedește, nu e cazul să intru în amănunte… Am trecut frumos prin viață, cred eu, nu datorez nimănui nimic, nimeni nu-mi datorează nimic. Poate un pic de recunoștință pentru meseria pe care am făcut-o cum m-am priceput eu mai bine. Scos la pensie cu forța, am continuat să joc, de cele mai multe ori gratuit, tocmai pentru a contracara afirmațiile unei panarame bătrâne și urâte de la ,,marea,, uniune a Europei, o madamă care cârâia că bătrânii sunt inutili, consumă degeaba, sunt un balast, gata, la groapă cu ei, nefericita uitând că de multă vreme nu mai e la prima tinerețe- nici măcar la a treia… E treaba ei, sunt convins că a luat un morman de înjurături, pe bună dreptate. Aici, pe Cocioc, dacă treci de o anumită vârstă, ești deja condamnat. Trebuie făcut cumva loc tineretului minunat, educat, preocupat, devotat (mai ales ,,de VOTAT,,), tineret care să poarte națiunea spre ,,progresism,, în zbor, eventual… În zbor, adică să-i zboare pe ,,expirați,, , pe ,,dinozauri,, , pe ,,inutili,, etc. Ăștia ca noi, adicătelea… Astfel că, scârbit de noile drumuri pavate cu ,,progresism,, , mi-am spus – alături de soția mea – să ne vedem de treabă și să încercăm, cum am spus-o cu mii de prilejuri, să ne creăm micuța noastră celulă, să ne facem că nu vedem dezastrul din jur, să încercăm, pe cât posibil, să ne asigurăm o bătrânețe liniștită, fără a-i deranja pe cei din jur. Asta am încercat. Nu ne-a ieșit… Noi nu i-am deranjat pe cei din jur – sunt aproape convins de asta – primind însă la schimb o mârșavă intruziune în viețile noastre din partea unei societăți la fel de mârșave, săditoare de ură, de intoleranță, de dispreț față de omul cât de cât normal, o societate care respectă cu adevărată stupefacție (respectă și REPETĂ) epoca adesea sinistră din vremea lui Eminescu – un alt deranj pentru superesteții literari și nu numai, care s-au înmulțit mai rău ca ciupercile! Ciuperci otrăvitoare, firește… Otrava care ni se inoculează zilnic în vene și, mai cu seamă, în conștiințe ucide lent, dar foarte sigur. Ura, răutatea, invidia, stârneala unei categorii împotriva alteia, lipsa totală de OMENIE  a celor care ne konduk cu dibăcie spre un dezastru anunțat, sunt la ordinea zilei. Nu țin partea nimănui, m-am ferit de politică precum dracul de tămâie, dar niciodată amărâta asta de țară nu a dus-o mai rău și mai nedrept. Un popor care a dat umanității genii, inventatori, artiști, sportivi, savanți, se află scufundat într-o cloacă din ce în ce mai fetidă și mai îngrijorătoare. Nimeni nu zice nimic. Toți se complac în cârâieli pe penibilitatea numită facebook, o instituție securistică de prim rang la nivel mondial, în înjurături la telefon, în bârfe nevinovate la colț de cârciumă. Poporul, cândva minunat, a devenit o masă de manevră. Poporul, ghiftuit cu mititei, bere în sticle de plastic, precum și intoxicat cu așa zis divertisment de cea mai josnică speță, plin de vulgarități, obscenități și sex (că, vorba aia, e cel mai la modă), își vede liniștit de vacanțe pe un litoral în care orice serviciu e plătit la valoarea sa în aur, sau în cele mai exotice locuri de pe o planetă care plânge cu lacrimi de inundații catastrofale… Și e doar începutul..

O altă panaramă, de data asta tânără, poreclită ,,greta trotineta,, (că, de, trotineta e la modă printre gulerele albe (sau nu) ale corporatiștilor), așadar, panarama asta ne atrage atenția asupra încălzirii planetei, în termeni de școlăriță repetentă, pusă la colț pe coji de drog, de o naivitate demnă de o cauză mult, mult mai bună, neuitând să folosească în penibilul ei discurs celebrele și adorabilele vorbe ,,fuck,, și ,,sucks,, , probabil vorbe fundamentale însușite pe dată de o Românie ,,educată,,… Oricum, discursul trotinetei i-a adus o statuie la Oslo, din câte am auzit. Numai să nu se schimbe dracului roata istoriei și s-o văd dărâmată, că tot se poartă distrugerea. Și ce puneți în loc, netrebnicilor, apropo??? Statuile lu madam șobolan, adevărată artă ,,progresistă,, , ,,autentică,, , ,,inovatoare,,??? Căluțul roz cu zvastică? Întreb pentru un prieten.

. Mă deranjează lipsa oricărei nuanțe de bun simț. Noțiune demult dispărută din bagajul genetic al trăitorilor pe aceste meleaguri. Ați examinat, așa, mai cu atenție, chipurile celor care ne konduk? Nu cred. Toți se îmbracă la fel. Costume bleumarin, cravate identice, luate în totalitate de la second hand (cel puțin așa arată) și, atenție, ochii. Priviți, oameni buni, priviți-i! Ochi inexpresivi, răi, avizi de putere, șireți, mereu la pândă, de parcă un dușman nevăzut i-ar studia și amenința din bezna în care se scaldă. Până la urmă, ochi și expresii faciale înfricoșate… De ce vă e frică? Stați liniștiți, un asemenea popor vegetal – vorba Doamnei Ana Blandiana – nu vă va da jos. Stați liniștiți și vedeți-vă de somnul vostru, născător de monștri nemaivăzuți aici și aiurea. Stați liniștiți, numărați-vă banii murdari din băncile elvețiene, că, oricum, mai aveți prea puțin timp să vă bucurați de ei. NU care cumva să uitați să mai furați și din banii pensionarilor, că tot i-a declarat stăpâna voastră de la Bruxelles inutili. NU care cumva să uitați să dați lege prin care să desființați cuvintele sfinte MAMĂ și TATĂ. Nu care cumva să uitați de lozinca voastră de căpătâi, BELEME, în speranța că nu va veni NEGRU VODĂ să vă bântuie prin coșmaruri că, oricum, știu că nu vă prea priește somnul… Poate cel de veci, cine știe…Nu uitați să-l interziceți pe Shakespeare (dacă, prin absurd, ați auzit de el și nu-l confundați cumva cu vreun fotbalist)! Nu uitați să ne intrați în case cu miliția și să ne vaxcinați cu mitraliera la tâmplă! Nu uitați să ne luați casele (la mine e mai simplu, am DECÂT o garsonieră) și să ne duceți prin lagăre. Eventual de exterminare! Primii pași îi cunoașteți deja din istorie… Că tot se repetă, biata de ea…

A, să nu care cumva să uit! Nu uitați de lockdown! Ce dracu, prea multă vacanță! Dați-ne măcar o oră pe zi să piș câinele…

Da, nefericiților! Că asta sunteți: o mână de NEFERICIȚI!

Vorba marelui Liviu Rebreanu: NU V-AJUTE DUMNEZEU SFÂNTUL!!!

Atât.

EUGEN CRISTEA