Haideți să aflați poveștile unui copil
Este Întâi Martie. Băieții, niște cavaleri (unii dintre ei) dăruiesc fetelor câte o brățară, un mărțișor sau chiar o floare. Eu, pentru că îmi iubesc învățătoarea, i-am oferit o floare. Nu vreau să mă gândesc la faptul că la anul o părăsesc pe cea care m-a învățat unele lucruri pe care le știu acum. Chipul pe care-l văd în fiecare dimineață îmi amintește surâsul blajin al învățătoarei Mareș Veronica, sora sa, cea care a plecat printre stele când eram în clasa întâi, iar ea era tânără și plină de viață. De atunci, Doamna cu chip blând, pe nume Alina Brăslașu, îmi luminează fiecare dimineață cu puterea ei de pură zeiță. Îi dăruiesc, azi, de 1 Martie, ultima floare neofilită, căci de la anul, florile pe care o să le dăruiesc vor avea un miros puternic de cifre, litere și multe altele nedeslușite, care mi-ar putea ofili entuziasmul școlar. Doamna este și va rămâne în inima mea ca o floare mereu înaltă, neofilită și zâmbitoare. Colegii mei plâng împreună cu mine pe holurile școlii, căci numai peretele holului ne mai dă ascultare. Ne gândim la faptul că la anul o să-i mai strângem o singură dată mâna în semn de adio. O să spunem cu glas pierit, că nu ne vom uita niciodată învățătoarea noastră cu chip de înger care ne-a călăuzit drumurile micii noastre aventuri a copilăriei și ne-a binedispus în fiecare dimineață.
Acum, să lăsăm gândurile triste la o parte și să îi urăm gânduri bune doamnei Marina Almășan care mi-a oferit șansa de a scrie săptămânal la ziarul Femei de Zece.ro, un site știut de oameni și căutat. Sper să fiu citită, să fiu admirată, sper să-l fac mândru pe tatăl meu, scriitorul Lucian Avramescu, care îmi luminează și el, la fel ca doamna învățătoare, drumurile vieții.
Un gând bun, pe post de Mărțișor, de la
Ana Luciana Avramescu,clasa a IV-a
Sângeru, 1 martie 2018
Frumoase, calde, candide gânduri de Fetiță cuminte, respectuoasă, recunoscătoare si iubitoare față de ghizii, mentorii ei spirituali! Felicitări Ana&*Luciana!