Copii și tineri

Puii noștri își iau zborul!…. – sondaj de opinie cu părinți celebri

 

Copiii nostri – lumina ochilor, nu-i așa?!? Câte eforturi, până să-i vedem mari! Câte renunțări, pentru a le fi lor bine! Câte speranțe, că ei vor avea un altfel de viață, că nu vor trebui să treacă prin ceea ce am trecut noi! Și cât investim în ei : dragoste, grijă, emoții, nu în ultimul rând, bani!
Ce te faci însă, dacă, la un moment dat, când ți-e lumea mai dragă, copilul tău, “reazemul tău la bătrânețe” , cum spun unii, te pune în fața unui fapt împlinit : a decis să plece din țară, să-și construiască viața departe de tine, să-și caute norocul într-o altă lume decât cea în care l-ai adus?… La auzul unei asemenea vești, pe unii părinti cade cerul. Alții sar în sus de bucurie, felicitându-si odraslele că au avut curajul să ia taurul de coarne, făcând ceea ce părinții nu au putut sau nu au avut curajul s-o facă. Unii se opun însă cu vehemență deciziei fiilor sau fiicelor lor, amenințându-i , bagându-le bețe în roate, împiedicându-i, din răsputeri, să-și urmeze convingerile.
Dar avem noi, oare, dreptul de a ne amesteca în deciziile copiilor noștri, de a ne pune de-a curmezișul dorinței lor de a-și căuta fericirea, acolo unde cred ei că aceasta se află? Am chestionat o seamă de personalități-părinți, punându-i fix în această situație. Haideți să vedem ce-a ieșit!

Cristian Brancu, jurnalist : Sa tai aripile unui copil doar in virtutea tradiției de pe vremuri – cine îți aduce o cana de apa la batranete? – este un semn de egoism. Dacă viitorul lui este pe alt meridian, parintele are obligația sa facă tot ce poate pentru a-l sprijini. Întrucât relația ideală părinte-copil e una de prietenie, nu-i așa? Așa ca, in clipa in care urmașul e sprijinit, se va întoarce către părinte cu tot sufletul și mult mai des decât în cazul unui alt gen de impunere arbitrara.
“Ubi bene ibi patria”, dacă asta cere destinul.

Monica Davidescu, actriță: Cunosc cupluri in varsta care au doar un copil si e stabilit in strainatate. Au acceptat departarea si dorul pentru fericirea si binele acestuia. Eu, personal, fac tot ce pot pentru a-i creea Dorei cele mai bune conditii in cuibul in care s-a nascut si ii deschid usile spre diverse drumuri in educatia sa. Cand va fi majora, in functie de cum simte societatea in care acum creste, va decide. Si daca va dori sa faca o facultate in strainatate si sa se stabileasca acolo nu ma pot opune, e alegerea ei. O voi
ajuta si ii voi fi alaturi in drumul ei cat va considera ea ca are nevoie de ajutorul meu.

Adrian Fetecău, comentator sportiv: La modul cel mai sincer, nu mi-ar pica bine in conditiile in care, de cand sunt tata, toata existenta mea graviteaza doar in jurul….existentei fetei mele,Irina! Asadar, ca si de aerul care-l respir,am nevoie zilnic de prezenta ei…Dar, daca as afla de la ea ca este sigura ca ii va fi mai bine sa plece din tara, nu cred ca as fi absurd sa ma impotrivesc…Poate cel mult as indemna-o sa reflecteze de…zece ori! Iar daca va pleca voi imbatrani cu….zece ani! Nu stiu ce ne va rezerva viitorul,dar deocamdata Irina,la 22 de ani,este jucatoare profesionista de tenis si are sperante ca, activand in Romania, să ajungă in Top 100. De aceea a refuzat in jur de 15 propuneri sa-si continue studiile in SUA, unde pentru burse gratuite urma sa joace pentru echipele universitatilor care au dorit s-o incorporeze.

Monica Pop, medic: Eu personal nu m-aș bucura! Deloc! Motiv material nu prea are! Altă motivație , nu stiu…Dar i-aș spune să facă așa cum crede și cum o îndeamnă inima și sufletul!

 

 

Alin Burcea, om de afaceri : Copilul meu nu pleaca din tara, dupa 4 ani de scoala la Londra si 1 an la Paris! Daca totusi ar face-o, i-as respecta decizia!

 

Norica Nicolai, politician : Sa plece doar in excursie si eventual la studii nimic mai mult pentru ca stiu ca nu va pleca. Fata mea a facut liceul in Belgia si facultatea o face in Romania. Sunt o româncă fericita!

 

 

Dorin Chioțea, jurnalist : I-aș spune : “Du-te, dragul meu, du-te! Dar să nu uiți niciodată de unde ai plecat!”

 

 

Sanda Ladoși, solistă: Nu din lipsa de patriotism, ci pur si simplu din motivul ca fiecare are dreptul sa decida pentru viata sa, l-as lasa sa faca pasul care crede ca ii este potrivit. Asa il responsabilizezi pentru propriile sale decizii, iar copilul il faci pentru a-si trai viata nu pentru a sta langa fusta ta. Eu imi cresc “puii” sa zboare din cuib si asta le-o spun de mici. Si poate ca departe de casa este o experienta care il face pe copil sa aprecieze ambele variante mult mai mult decat daca eu m-as opune.Cred ca fiecare trebuie sa ne traim experientele din care, daca suntem norocosi, invatam ceva…

Mircea Penescu, medic : Copii mei sunt acum deplin formati si au o gandire
matura.Daca am reusit insa sa le transmit, alaturi de multe alte “invataturi”, si dragostea fata de tara, probabil ca nu voi fi pus concret niciodata in aceasta situatie. Daca totusi se va întâmpla acest lucru, iar pasul ar fi categoric spre mai bine , mi-as da acordul, spunându-le sa nu uite niciodata de unde au plecat.

 

Zoia Alecu, folkistă: Dacă are argumente solide și crede că-i mai bine pentru el în altă țară, eu voi fi de acord.

 

 

Alin Gălățescu, analist de modă: I-aș recomanda să-și facă prietenii ei, nu neapărat din comunitățile românești. Să-și urmeze pasiunea și neapărat să înceapă cu studiile făcute, continuate, acolo. Cunoaște locuri, oameni, obiceiuri și se upgeadeaza. Oriunde ești trebuie sa ai recunoaștere – personală și profesională. Altfel e f f greu. Apoi sa nu uite niciodată că e roman, în esența lui și în legătură cu acest spațiu fabulos care este Romania. – cu locurile, înaintașii și energia ei fără egal.

 

 

Eli Lăslean, creatoare de modă: I-as spune , cu regret , sa mearga acolo unde simte că are o șansă sa se realizeze…

 

 

 

Tudor Calin Zarojanu, scriitor : Aș fi, desigur, mâhnit că trebuie să ne despărțim, dar în niciun caz n-aș încerca să mă pun de-a curmezișul. Deocamdată încerc să nu-i influențez nicicum, să nu le spun nimic, dar, dacă m-ar întreba, categoric i-aș încuraja să plece. Sigur, sunt o mulțime de detalii (cât de departe, în ce condiții, cu ce resurse etc.), însă esențialul este acesta: România nu mai este o țară în care să trăiești altfel decât neavând de ales.

Uscatoare rufe