Părinții și-au trimis copilul trei zile la țară, ca să învețe ce este sărăcia…

Într-o bună zi, o familie de oameni bogați s-au hotărât să-i arate fiului lor ce înseamnă să trăiești în sărăcie. Drept urmare, l-au trimis, pentru trei zile, să locuiască într-un sat pierdut pe harta țării, la o familie de țărani.
In ziua în care l-au luat înapoi acasă, în mașina lor – un superb Mercedes, ultimul tip – a avut loc următorul dialog:
– Ei, fiule, ce ai învățat în astea trei zile?
..Iar copilul le-a trecut în revistă cele învățate:
– Noi avem un singur câine, ei au patru
– Noi avem o piscină cu apa curată, în care se refectă copacii din grădină, iar ei au un râu cu apă cristalină, în care înoată pești adevărați
– Noi, în grădină, avem lumină electrică, pe ei îi luminează luna și stelele
– Grădina noastră se întinde până la zidul de piatră, a lor – până la orizont
– Noi ne cumpărăm mâncarea din supermarket. Ei o cresc, o culeg și o gătesc.
– Noi ascultăm CD-uri. Ei ascultă cântecul greierilor, al păsărilor și al altor viețuitoare. Ba chiar și al vecinului, care cântă în timp ce-și lucrează pământul.
– Noi folosim cuptorul cu microunde. Mâncarea lor, făcută la foc deschis, are un gust nemaipomenit!
– De frica oamenilor, noi ne-am înconjurat de ziduri și alarme. Ei au ușile mereu deschise și trăiesc apărați de prietenia vecinilor
– Viața noastră este strâns legată de telefonul mobil, calculator, televizor. Viața lor constă în trăinicia familiei, cer, soare, apă, câmp și animalele de pe lângă casă

Părinții au fost vădit impresionați de impresiile celui mic. Mai cu seamă de concluzia pe care acesta a tras-o, în final :
– Vă mulțumesc, dragă mama și tata! Abia acum am înțeles că, cu fiecare zi care trece, noi sărăcim, de fapt, din ce în ce mai mult, depârtându-ne de natură..
…În esență, cea mai mare greșeală pe care o facem noi, oamenii, este faptul că nu ne prețuim suficient privirea. Să nu uitați niciodată : cuvintele pot masca adevărul, însă privirea noastră – niciodată!