Copii și tineri Nu mai sunt copil!

Pokemon go(ne)

Hei, tu! Da, tu! Și prietenul tău care râde, și ceilalți oameni care citesc asta. Ce planuri de vacanță aveți??? Serios?!? Wow, super! Poate iau în calcul ideea ta. Eu mă gândisem la Italia, Spania dar, asta după ce termin voluntariatul de la Muzeul Satului, cursul de mărgelit și antrenamentele de vară. Aproape ca uitasem, voiam să merg și… Stai! Nu am cum… Ha! După atâtea liste, căutări de hoteluri și destinații îmi dau seama că… Oriunde aș merge ar trebui să am pregătit un costum din oțel, o mască de gaz sau să merg cu o mașină antiglonț. Să cred în premonițiile lui Nostradamus, ale babei Vanga sau mai știu eu cine?!? În 2000 eram prea mică ca să înțeleg îngrijorările bătrânilor legate de așa-zisa Apocalipsă dar acum, după toate ororile care s-au întâmplat și care nu par să înceteze, nu prea mai îmi vine să râd. Credeam că poluarea, E-urile din alimente, alcoolul, tutunul sau drogurile sunt dușmanii planetei dar, în realitate, oamenii antrenanți să ne facă rau sunt. Niște inidivizi care nu au ajuns încă la stadiul de om. Ființe maniace care nu respectă umanitatea, femeile, și par nesatuli oricât sânge ar vărsa. Cum poate cineva să treacă nemilos peste oameni ca și cum ar fi niște sticle ce trebuiesc strivite??? Cum, un suflet care e destinat să iubească, poate să urască în așa hal încât să ucidă fără remușcări??? Să lase în urmă doar traume și teroare… Și se mai întreabă unii cum pot să cred că inclusiv Pokemon Go este malefic. E singura aplicație care poate foarte ușor să te localizeze și cel mai important, să te conducă către un loc numai bun de găsit pokemoni (sau bombe). Normal, dacă analizezi toate lucrurile din jur, e imposibil să nu găsești indicații către terorism și evident că se poate întâmpla oriunde și oricând un alt atac dar… Ce ar trebui să facem?!? Să trăim ca și cum ar fi ultimele zile, săptamâni, luni??? Teoretic, așa ne spun toate citatele de Facebook să facem, indiferent dacă vine sau nu Apocalipsa dar, facem asta?!? image
Ei bine, povestea cu cei doi lupi din interiorul nostru – unul alb (binele) și unul negru (răul) – și fraza că depinde de noi pe cine hrănim, dacă alegem bunătatea sau maleficul, știu și eu că e un clișeu dar, e singurul care arată realitatea exact asa cum e. Dacă unii au ales lupul negru, de ce trebuie cei albi să plătească? Pentru că așa e viața… Într-un dezechilibru continuu.
Am participat la un singur concurs de Miss și nici măcar odată nu am intenționat să spun mecanic aceeași frază pe care o spun câștigătoarele dar… Acum vă puteți imagina cum vă fac elegant cu mâna și chiar cred că PACEA ÎN LUME e cea mai bună dorință.

XOXO,
R.S.

Femei de 10 pe Facebook