banner marshal garden
Ea și El

Uită cineva acuzațiile?

Există un sistem juridic care, teoretic, te absolvă de vină, după câte un proces lung şi istovitor, dacă acuzaţiile s-au dovedit nefondate. Şi există şi un sistem moral care te face iertat, oricât de mari şi de reale ţi-ar fi vinile. Dar uită cineva relele care au fost spuse ori, şi mai rău, făcute?

Se tot difuzează la știri cazul preotului acuzat de propuneri indecente față de un minor. Ideea în sine ne oripilează pe toți, dar eu mă uit și mă crucesc în stil complet neortodox văzând cum jurnalele îi difuzează chipul, numele, parohia, înainte să se fi lămurit în vreun fel cazul, căci preotul susține – tot la știri – că a fost o înscenare. Dacă se va dovedi, prin absurd, că așa a fost, cine-i mai spală reputația? Să nu credeți că-i țin partea în vreun fel, nu țin partea nimănui, doar mă gândesc că până la pronunțarea sentințelor am putea să fim mai discreți… Pentru că toți cei care au trecut prin câte un scandal public ştiu că, de fapt, nimeni nu mai uită acuzaţiile. În zadar ne străduim să publicăm pretutindeni sentinţele binevoitoare. Oamenii reţin ceea ce le este mai senzațional aducerii aminte. Informaţia care, la o adică, să poată declanşa o bârfă suculentă: „Nu degeaba a fost acuzat Cutare de… Chiar dacă l-au absolvit, nu iese fum fără foc”. Aşa că am reţinut cu toţii că Michael a fost pedofil, că Edmond Dantes era hoţoman, că Marius Moga a făcut plagiat şi că Albă-ca-Zăpadă era prea lacomă, şi nu s-a abţinut de la măr. Citește mai departe…

Femei de 10 pe Facebook