Bărbați de 10

TVR de ieri și de azi. Episodul 22: “Prin venirea Doinei Gradea, Pro TV-ul , care a aspirat profesioniștii grei din TVR, a livrat, într-un schimb oneros, ciurucuri…”- interviu cu EUGEN DUMITRU, realizator de divertisment de marcă al TVR

Când am început să lucrez în TVR, eu eram atât de mică, Ei erau atât de mari. Redacția Divertisment din TVR era o forță. Atât prin programele pe care le făcea – și din care instituția de astăzi se hrănește copios – cât și prin armata de profesioniști ce stăteau în spatele lor. Am avut șansa să “cresc” alături de mari nume al genului, în România . Mi-au fost colegi ( păstrând proporțiile!) Titus Munteanu, Marioara Murărescu, Octavian Sava, Mariana Șoitu, Doina Anastasiu, Eugen Dumitru, Aurora Andronache, Dumitru Moroșanu,Petre Magdin, Ovidiu Dumitru, Liviu Tudan. Oameni care au făcut istorie în divertismentul din TVR. De fapt, în divertismentul din România.  Toți sunt acum la pensie ( unii s-au retras demult spre redacții cerești), însă programele lor continuă să fie etalon, bucurându-i în continuare pe români – mereu alte generații – prin nesfârșitele redifuzări, programate de TVR. Și nu neapărat ca un omagiu, adus predecesorilor, cât mai degrabă din neputința de a pune ceva similar în loc. O spun cu responsabilitate și dureros regret, ca om care a invățat să facă divertisment de la cei mai buni, alegând intr-un târziu să se refugieze , resemnată, în zona de contact cu socialul. Fără bani și fără sprijinul structurilor de conducere, nu te mai poți lua la trântă cu concurența care, în materie de divertisment, a ajuns deja atât de departe…Așa că..nu ne mai rămâne decât să urmărim reluările marilor show-uri de altădată, să ne bucurăm de punctele de rating pe care acestea ni le mai procură și să oftăm…

Astăzi stăm de vorbă cu Eugen Dumitru, unul dintre cei mai prolifici scenariști, regizori și realizatori de divertisment din Televiziunea Română.

Marina Almășan : – Cum ai defini, dragă Eugen, relația ta cu TVR?

 

Eugen Dumitru : – Ca o relație de dragoste, în care partenera ta este, pe rând, o fecioară delicată – sora vitregă a Fetei Morgana – apoi, o soție credincioasă, nu chiar ca Penelopa, fiindcă, mă rog, a scăpat (și încă mai scapă) piciorușul prin grădinile vecinilor, pentru ca, în final – mă refer la perioada de după anii 2000 – să ajungă o scorpie de soacră, o Baba-Hârca, pe care nu o mai poate stăpâni nimeni dintre voinicii care am fost odată…

Marina Almășan : – Ai putea să nuanțezi, te rog?

Eugen Dumitru : – Desigur! Într-o primă fază, până în anii ’90, e adevărat, trăiam coșmarul spectacolelor festive din cadrul „Cântării României”, de care nu aveam cum să scăpăm, orice ar spune unii  colegi-realizatori, care neagă vehement că ar fi participat la realizarea unor astfel de spectacole-mamut. În schimb, au realizat, ca un fel de mea culpa, după momentul revoluționar 89, zeci de documentare de televiziune, care prezintă persecuția, închisorile, lagărele de muncă forțată și acțiunile represive ale Securității din România comunistă, pe parcursul a patru decade, între anii ‘50-’80… Dar dacă, ce-i drept, nu puteai scăpa de o astfel de corvoadă, nu te oprea nimeni să produci și divertisment, și încă unul de calitate, alături de umoriști de clasă, dar și alături de niște interpreți de excepție, ale căror nume le rostesc, și astăzi, cu pietáte… Iar toate eforturile mele și ale altor colegi din vechea Redacție Muzical-Varietăți (de-abia după ’90, s-a numit Departamentul Muzică & Divertisment) de a crea divertisment de calitate și bun gust se desfășurau sub directa coordonare și, totodată, sub umbrela – care ne apăra de intemperiile vizei – lui Tudor Vornicu, manager cum n-a avut și, probabil, nu va mai avea vreodată Televiziunea Română…

Marina Almășan : – După care a venit Revoluția și a plecat..cenzura..

Eugen Dumitru : – A doua fază, cam după 1995, consemnează un interes sporit al telespectatorilor pentru producțiile de divertisment, concomitent cu apariția concurenței sălbatice pe piața media, vechile „varietăți” (cele pe care noile generații de telespectori – stupoare! – le descoperă, azi, cu plăcere) fiind înlocuite de produsele efemere, de cele mai multe ori vulgare, ale „showbizului”.

În această perioadă, TVR, „Penelopa cea credincioasă”, cum îi spuneam eu, a mai scăpat piciorușul prin grădinile vecinilor, ea fiind amăgită de niște trădători, care au migrat din dulcea noastră casă, din Calea Dorobanților 191, spre noile televiziuni, ce apăreau, în acei ani, ca ciupercile după ploaie…Îți amintești că interviu, de felul celui pe care mi-l iei mie, azi, i-ai luat și lui Mihai Tatulici, iar fostul nostru camarad îți reproșa, că tu, de fapt, l-ai trădat, refuzând să pleci din TVR, alături de ceilalți 175 de „oameni ai lui”, lacomi să mai câștige 30 de arginți în plus, la alte posturi tv.

Marina Almășan : – Și nu am rămas numai eu, ci o mulțime de realizatori valoroși, care au ales să rămână fideli televiziunii care i-a consacrat. Ai fost unul dintre ei..

Eugen Dumitru : – Dar am simțit pe pielea mea efectele acestui exod. Noi, cei ce-am rămas să slujim Televiziunea Publică, eram obișnuiți să lucrăm în echipă, dar echipele s-au descompletat prin aceste plecări masive și un întreg mod de a produce emisiuni, eficient până atunci, a fost dat peste cap… Mă rog, ne-am resetat în cele din urmă așa de bine, încât, la sfârșitul decadei ’90, în preajma anului 2000, încă mai eram, alături de Pro TV, lideri de audiență…

Marina Almășan : – Vorbeai și de o a treia fază…

Eugen Dumitru : – A treia fază începe cu anii de restaurație a TVR, în mandatul de PDG al lui Valentin Nicolau. După perioada în care Nicolau a condus – bine, spre foarte bine – destinul Televiziunii Române, ne-a fost din ce în ce mai greu (și tot mai rău!), iar PDG-iștii ce s-au perindat la conducerea ei, Tudor Giurgiu, Alexandru Sassu, Alexandru Lăzescu, Claudiu-Elvis Săftoiu, Stelian Tănase, au fost ori prea dezinteresați, ori prea infatuați, ori cu mâna prea lungă, păsându-le prea puțin de destinul „Bătrânei Doamne”, TVR. Cât privește doamna Doina Gradea, care a promis marea cu sarea și luna de pe cer, la începutul mandatului său, se vede treaba că Pro TV-ul a aspirat profesioniștii grei din TVR și a livrat, într-un schimb oneros, ciurucuri…

 

Marina Almășan : – Nostalgia vechilor vremuri ne bântuie pe majoritatea.. Esti unul dintre pilonii divertismentului din TVR. Poți face o comparație intre divertismentul din perioada debutului tău și cel de acum?

 

Eugen Dumitru : – Sigur, în timpul „epocii de aur”, a avea zâmbetul pe buze, auzind o glumă bună, era, poate, cel mai bun leac pentru a trece peste orice necaz al vieţii. Într-un fel, asta a și fost deviza ce ne-a unit – pe „granzii” Televiziunii Române (Dan Mihăescu, Grigore Pop, Ovidiu Dumitru, Marin Traian, Octav Sava ș.a.), dar și pe mai tinerii redactori-responsabili cu umorul, printre care mă număram și eu… Sigur, într-o „epocă de aur” dominată de lipsuri, beznă și gerul din încăpere, cenzura era extrem de vigilentă cu textele umoristice. Și nu era vorba numai de cenzură.Televiziunea Română, unică la acea vreme, făcea ca toţi actorii mari să dorească să apară la televizor, iar la o scenetă, puteai să faci o distribuţie cu Grigore Vasiliu-Birlic și Radu Beligan, la alta, cu Toma Caragiu și Octavian Cotescu, sau să propui telespectatorilor, de Revelion, o
„pățanie” de-a lui Nea Mărin, alias Amza Pellea. Și mai era ceva… Cum de Sărbătoarea Crăciunului, a Paștelui și alte sărbători religioase nu putea fi vorba, în grilele de programe ale TVR, singura noastră șansă era să-i determinăm pe autorii aproape clasici (pe vremea aceea) ca Ion Băieșu, Teodor Mazilu, Valentin Silvestru, Dumitru Solomon, Cornel Udrea, sau pe autorii din TVR (amintiți mai sus) să scrie texte cu unele „șopârle”, aparent nevinovate, pentru „monștrii sacri”, așa cum îi numea Ecaterina Oproiu (criticul de film, dar și dramaturgul ce-a avut încredere să-i pună în brațe regizorului Andrei Șerban textul piesa sale „Nu sunt Turnul Eiffel” și să asiste, la debutul acestuia pe scena Teatrului Municipal Bulandra). Printre acești „monștri sacri”, s-au numărat, de-a lungul anilor, Toma Caragiu, Amza Pellea și Draga Olteanu-Matei sau Dem Rădulescu, Florin Piersic, Stela Popescu și Ștefan Bănică, Radu Beligan, Marin Moraru, Puiu Călinescu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Horațiu Mălăele ș.a. Pentru mine fost o bucurie şi o şansă fabuloasă să lucrez cu aceşti „monștri sacri”, bunăoară Bibanu să mă cheme la cadru printr-un fluierat scurt și îndemnul jovial „la muncă, Gică!” sau să mă apeleze Florin Piersic, cu obișnuitul „bine, ciocoflendere”, pentru acele dispute asupra felului în care era filmat celebrul său prim plan.

Marina Almășan : – Este fabulos tot ce-mi povestești! Și, totuși, ce s-a întâmplat cu divertismentul TVRist, cu cel românesc, în general?

Eugen Dumitru : – În perioada de început a celorlate televiziuni, adică între anii ’95-’98, au apărut, pe piața media, textele concesive şi deviate, uneori, în vulgar. Pe de altă parte, a crescut apetenţa publicului – mai ales tânăr și cu un scăzut nivel cultural – pentru lucruri ce nu aveau legătură cu umorul. Dacă s-ar fi făcut, în acei ani, un sondaj naţional, s-ar fi constat că nu există om care să nu fi aflat de Pepe, Oana Zăvoranu sau Irinel Columbeanu. Așa că, de atunci, marii actori nu mai sunt solicitaţi la televiziune. „Divertis” era o trupă excelentă, dar mambrii ei nu erau actori, ci ingineri.

O situaţie foarte tristă pentru umor a fost aceea că, în România, spre sfârșitul celui de-al doilea mileniu, actorii mari de comedie au început să moară în plină putere creatoare: Dem Rădulescu (Bibanu), Puiu Călinescu, Ștefan Bănică, Vasilica Tastaman, Coca Andronescu, Radu Beligan, Cornel Vulpe, Marin Moraru, Șerban Ionescu și nefasta listă continuă cu inegalabii Gheorghe Dinică și Stela Popescu.

În ceea ce mă privește, când și Bibanu „s-a mutat de la noi”, iar Florin Piersic vroia să mai facă și altceva decât „Concursul de bancuri” din cadrul emisiunii „De la egal la egal, amical”, în disperare de cauză, am inventat o emisiune, Zodia VIP, care să-i pună în valoare pe toți cei ce mai rămăseseră în viață. Iar, în 2004, alături de vechiul meu prieten, Horațiu Mălăele (ale cărui începuturi în televiziune, prin anii ’80, sunt legate de cariera mea, dar și-a unui fost coleg de-al nostru, regizorul Sergiu Ionescu), am creat emisiunea “Mălăele de 5 stele”.

 

Marina Almășan : – Tocmai ai numit, iată, două dintre cele mai populare programe de divertisment post-decembriste! Hai să ne întoarcem puțin în trecut. Poți să rememorezi modul in care te-ai angajat in TVR?

 

Eugen Dumitru : – Păi, după terminarea studiilor filologice la Universitatea București, potrivit mediei și faptului că vreme de doi ani, în timpul studenției, colaborasem la Radiodifuziunea Română, în cadrul Redacției Cultural-Artistice, am primit repartiție guvernamentală, dar… poftim situație!, nu în Radio, în a cărui schemă redacțională nu mai erau locuri libere, ci la Televiziunea Română!  Așa am pătruns eu în instituția din Calea Dorobanților, în August, 1970… Și, cu toate că după ’90, am avut și eu numeroase oferte să părăsesc coverta, n-am făcut-o… Și cred că am făcut bine, fiindcă de-a lungul timpului m-am bucurat de stima și sprijinul colegilor mai tineri, așa încât, în 2009, când am ieșit la pensie, după aproape 40 de ani de TVR, am considerat că am avut o carieră nu numai împlinită, ci și, de ce nu, prodigioasă.

 

Marina Almășan : – Este și unul din motivele acestui interviu! Poți creiona, în continuare,  parcursul tau, amintindu-ne emisiunile tale de bază?

 

Eugen Dumitru : – Sunt destul de multe, și înainte de ’89, când am semnat, în calitate de realizator, emisiuni de divertisment, precum „Album duminical” şi „Varietăţi de sâmbătă seara”, dar și o comedie, în formula filmului mut „Fotbal şi travesti” (1987) comedie ce a obținut premiul special al juriului la  Festivalul de umor Constantin Tănase-Focşani…

…dar, mai ales, după ’90, în afara edițiilor săptămânale de „Video-magazin”, am realizat câteva cicluri de emisiuni de divertisment pentru care, nu că aș fi lipsit de modestie, dar vorbesc datele de audiență :

– între anii 1992 – 1997, am semnat, în calitate de moderator, scenarist şi realizator, ciclul de emisiuni „De la egal la egal, amical”, în care intram în dialog cu somități ale culturii și artelor noastre, fiecare ediție terminându-se cu un tele-show prezentat de invitatul special, alături de niște distribuții de excepție

– între anii 1997 – 1999 am semnat, ca scenarist şi realizator, ciclul de emisiuni „Cum vă place” (1997 – 1998) şi „Mare ţi-e grădina” (1998 – 1999)

– între octombrie 1999 – aprilie 2000, am realizat ciclul de emisiuni „Zodia VIP”

– în anul 2000, am realizat sitcomul „Călcâiul lui Ahile”, obţinând cu el, în 2001, premiul revistei „Ambasador”, pentru promovarea consecventă a teledivertismenului

– între 2001 – 2002, am realizat emisiunea-concurs „Ghici cine vine… la tine” , inspirată de formatul mai vechi, dar de mare succes, al Televiziunii Române „Cu mască, fără mască”

– între anii 2002 – 2003, am realizat ciclul de emisiuni-magazin „Siesta şi fiesta”, un mix al formatelor „Albumului Duminical” și „Video-Magazin”

 în 2004, am creat, ca scenarist şi ca regizor, teleshow-ul „Mălăele de 5 stele”, cu vechiul meu prieten și colaborator, Horațiu Mălăele

– între anii 2004 – 2005, am realizat ciclul de emisiuni „Cartea TVRecordurilor”, pe un format semnat de reporterul și moderatorul frenetic Marina Almășan, adică de tine

– în anul 2008, am realizat ciclul de emisiuni „Prezentul comic”, un tele-cabaret având în distribuţie cele mai valoroase nume din showbiz-ul românesc

– în anul 2009, am semnat, în calitate de scenarist şi de regizor, seria de emisiuni de sâmbătă seara „Astă seară petrecem în familie”

În Septembrie 2009, după aproape 40 de ani de activitate neîntreruptă în TVR, am ieșit la pensie.

 

Marina Almășan : – Da, ai un palmares impresionant și , deși ești acum la pensie, nu ai stat totuși departe de TVR. Odată pentru că emisiunile tale din perioada “de aur” sunt difuzate și acum, cu succes,  apoi pentru că mai tinerii tăi colegi continuă să te “acceseze”, apelând, iată, în destule rânduri, la măiestria și experiența ta.

 

Eugen Dumitru : – De acord cu tine, am produs, alături de echipa cu care lucram, dar și în colaborare cu mulți dintre colegii mei, destule emisiuni de umor, care și-au facut loc în Arhiva de aur, lada de zestre a Televiziunii Române. Bazându-mă, în primul rând, pe cunoaşterea în amănunt a Arhivei de Aur, am pus la cale, în anul 2014, formatul „Galei umorului”, alegând, de-a lungul celor 11 sezoane difuzata pînă acum, acele momente de antologie a comediei de televiziune, care au stârnit, potrivit rating- ului, un mare interes din partea publicului de vârstele a doua și a treia, precum și din partea tinerilor telespectatori (cu precădere din zona „urban”). Explicația interesului deosebit pentru producţiile de divertisment de altădată, care îi aveau ca protagoniști pe inegalabilii: Toma Caragiu, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Draga Olteanu-Matei, Radu Beligan,Stela Popescu, Ștefan Bănică, Marin Moraru, Octavian Cotescu, Coca Andronescu, Florin Piersic, Carmen Stănescu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ștefan și Rodica Tapalagă, Jean Constantin sau Puiu Călinescu, constă și-n calitatea deosebită a textelor umoristice, semnate de autori de seamă ai comediei românești (amintiți în acest interviu), dar şi a realizatorilor ce apar pe genericele acestor producţii.

Începând cu sezonul al 9-lea al emisiunii, realizatorii ei și-au propus, sub îndrumarea mea, să înnoiască formatul – potrivit unui titlu de emisiune, inventat cu vreo cinci decenii în urmă de Alexandru Bocăneț, „Gala Lunilor” – și au reușit această performanță, difuzând schecuri în premieră, inspirate din „ prezentul nostru așa de comic”, în interpretarea unor iluștri actori contemporani,  precum Dorel Vișan, Dorina Lazăr, Tora Vasilescu, George Mihăiță, Horațiu Mălăele, ș.a., astfel de producții adăugându-se, finalmente, în lada de zestre a Televiziunii Române. Prezentatorilor emisiunii „Gala umorului”, Diana Cavallioti și Dragoș Huluba, actori la Teatrul de Comedie, li s-au adăugat, pentru a pune în pagină partiturile comice scrise special pentru emisiunea noastră, tinerii și talentații actori de la teatrele bucureștene: Mirela Zeța, Marius Rizea, Silviu Debu și Dragoș Stoica.

 

Marina Almășan : – Fiind atât de “prezent” și in TVR de astăzi, cum ți se pare ca a evoluat instituția?

 

Eugen Dumitru : – Hai să-ți spun ceva, Marina!… Într-o lume, sufocată de atâtea televiziuni concurente, TVR trebuie să-și modifice esențial ținuta vestimentară, fiindcă are aerul unei doamne din secolul trecut, îmbrăcată în haine vechi și foarte uzate. Din păcate, „Bătrâna noastră Doamnă” nu mai are deloc strălucire, decât în foarte puține emisiuni, iar emisiunile bune sunt emisiunile mele preferate… Mă uit la ele, considerându-le bune nu numai din punctul de vedere al realizatorului, ci și al invitatului (invitaților)… Dar ele sunt foarte rare, din păcate!… Iar, dacă m-ai pune să fac o paralelă între TVR-ul de odinioară și cel de acum, nu o s-o fac, fiindcă ar fi în detrimentul celui de azi…

 

Marina Almășan : – Offf…Te-aș mai întreba ceva, pe aceeași linie : deși înca mai există destule emisiuni bune și realizatori valoroși, cum îți explici totuși prăbușirea audientelor TVR?

Eugen Dumitru : – Ce-ar fi de explicat?! Păi, prostia făcută în timpul administrației lui Săftoiu Claudiu-Elvis, mai mult „cântăreț mexican”, decât manager de televiziune, nu s-a văzut cu ochiul liber?!… Și că, potrivit indicățiilor sale prețioase, niște indivizi infatuați, având senzația că se pricep la toate, au distrus structura redacțională a TVR? Așa încât, odată început procesul de demolare, pe vremea primului mandat al lui Alexandru Sassu – fiindcă PSD-ul l-a mai trimis încă o dată, după zece ani, la TVR, de astă dată ca producător general (adică exact ceea ce fusese o viață întreagă Tudor Vornicu, fără să se numească așa de pompos, producător general) procesul de demolare a Televiziunii Publice a fost desăvârșit odată cu venirea la putere a Doinei Gradea.

În plus, proiectele de emisiuni și de evenimente tv au fost aduse sau preluate, în grilele de programe ale ultimilor doi ani,  de către corifeii noii conduceri ProTV-iste, doar de la „ai lor”, obedienți sau doar simpatizanți, proiect mai perdant decât altul (vezi eșecurile, doi ani la rând, la „Eurovision”; audiența mărunțică, la ultima ediție a „Cerbului de aur”, un festival care aducea, pe vremuri, un rating foarte bun Televiziunii Române; apoi „Primăverii”, o nenorocire de sitcom, cu un buget gras, dar cu o audiență vai de lume!; și, colac peste pupăză, pierderea drepturilor de difuzare a Festivalului George Enescu ș.a.m.d.

 

Marina Almășan : – Constat că ești la curent cu toate “atrocitățile” de pe aici! Cum  vezi redresarea TVR? Mai este ea, oare, posibilă?

 

Eugen Dumitru : – Sigur că TVR se poate redresa, trebuie doar să fie îndeplinite două mari condiții:

– 1/ Depolitizarea acestei instituții publice, numită TVR, un vis de-al meu anapoda, la care tânjesc de vreo 30 de ani, de la prăbușirea comunismului, încoace; oare de ce, de 30 de ani încoace, toate Consiliile de Adminstrație ale TVR au fost populate doar cu membrii ai partidelor politice, cu reprezentanți ai Președenției și-ai Guvernului?… Oare de ce Parlamentul a hotărât desființarea taxei radio-tv, Televiziunea Română urmând să primească finanțare de la bugetul de stat? De ce? Nu cumva ca TVR să rămână la condiția de „supus austriac” al Puterii?

– 2/ Managerii de televiziune, indiferent de sectorul/compartimentul redacțional în care aceștia activează, trebuie aleși dintre profesionişti…

Întrebare: de ce este schimbat, de vreo câțiva ani încoace, Dan Manoliu, din poziția de manager de proiect al prezenței României pe scena „Eurovision”-ului?… Doar pentru ca România să aibă eșecuri, doi ani la rând, la „Eurovision”?

Altă întrebare: oare de ce edițiile Festivalului internațional „Cerbul de Aur”, care s-au desfășurat după anul 1992, au fost o ilustrare a profesionalismului muzical și de televiziune a echipei care le-a realizat?… Nu cumva, fiindcă ele erau mangeriate de Dumitru Moroșanu, secondat de echipa sa, formată din Mariana Șoitu și Doina Anastasiu?… De ce oare ultimele ediții ale Cerbului nu mai au strălucirea de altădată, semănând mai de grabă cu un spectacol de cămin cultural?

Hai să vă spun eu!… Fiindcă aceste două evenimente anuale au încăput pe mâna unor repetenți, precum Petre Năstase (regizor?!) sau Laurențiu Maronese (regizorul jalnicului și fără de umor sitcom „Primăverii”) și-a altor stranieri, culeși din grădina Pro TV-ului de către “fără de treabă doamnă” Doina Gradea.

Și a propos de observațiile făcute mai sus: nu vă faceți griji pentru viitorul instituției voastre, colegi din Televiziunea Română!… Postul public va exista prioritar, fiindcă publicul este ținta (target-ul), înainte de orice, al programelor produse de către TVR ;  și tocmai de aceea, postul public nu trebuie să copieze televiziunile comerciale!

 

Marina Almășan : – Din păcate, sunt nevoită să-ți dau dreptate în toate cele de mai sus….Rememorează, te rog, una dintre cele mai plăcute și, respectiv, neplăcute amintiri din “relația” ta cu TVR.

 

Eugen Dumitru : – Una dintre cele mai plăcute amintiri: Premiul I la ediția din 1993 a Cerbului de Aur pentru videoclipul Natasha (în colaborare cu Dan Manoliu și cantautorul Doru Tufiș)

Cea mai neplăcută amintire datează din anul 2008, când, aflat deja în pragul pensiei, am fost „mutat” de către o fostă țesătoare la „Tricodava”, aflată întâmplător (și efemer) în funcția de redactor șef al Departamentului Muzical-Varietăți – Mioara Negescu – de la emisiunile de Varietăți, la emisiunile pentru Copii și Tineret… Fără nici o explicație, decât aceea că avea împuternicirea tov. Alexandru Sassu, aflat și el, cu totul întâmplător (și efemer), în funcția de PDG al TVR

 

Marina Almășan : – Îmi pare rău că ți-am rascolit astfel de amintiri…Hai că am ajuns la finalul interviului : lumea este, cu siguranță, curioasă cu ce se ocupă acum Eugen Dumitru, care îi sunt provocările, succesele, cum își petrece nemăsuratul timp liber(asta o spun comparativ cu timpul liber pe care îl aveai, ca angajat)

 

Eugen Dumitru : – Două luni dintr-un an, în Martie și în Septembrie, scriu scenariile, fac distribuțiile și mă ocup, alături de fiul meu, producătorul Cosmin Dumitru, de punerea în pagină a celor 2 sezoane, anual, ale „Galei umorului”.

Măcar o lună (chiar și mai mult) din sezonul estival, vizitez țări străine, fiindcă nu m-am putut bucura, în tinerețea mea, de acest privilegiu.

Restul de opt, nouă luni dintr-un an, le dedic scrisului, pentru cei ce n-au obișnuința lecturii și-a colindatului prin librării, mărturisindu-le că am publicat, în decurs de 8 ani, din 2009, până în 2016, patru romane: – ÎNTR-O PÂNZĂ DE PĂIANJEN (2009)  DECALOGUL UNEI BLONDE (2012),  NU TRAGEȚI, OAMENI BUNI (2014),  MACHO MAN (2016)  . Și dacă Dumnezeu mă va ajuta, până în Anul Nou voi termina munca și la cea de 5-a carte, – TOAMNA, TÂRZIU, pe care o voi publica, sper, în primăvara anului 2020

 

Marina Almășan : – Te felicit pentru toate și îți țin pumnii să-ți îndeplinești toate planurile. În final, transmite-le , te rog, ceva colegilor tăi din TVR-ul de astăzi.

 

Eugen Dumitru : – Să aveți încredere în voi și multă putere de muncă !

Marina Almășan : – Mulțumim, asemenea!