Tu ce vârstă ai de fapt?

De câte ori nu ți-ai dorit să mai fii copil? De câte ori nu te-ai purtat ca un copil, deși nu mai ești demult? De câte ori ai refuzat să te maturizezi, pentru că te simți încă un copil? Ei bine, chiar dacă nu mai suntem copii, încă purtăm înăuntrul nostru copilul care am fost.

Există copilul interior?

Da, există. Este o realitate psihologică, o parte inconștientă a noastră care este, după cum credea Freud, vinovată de multe tulburări și comportamente distructive. Majoritatea adulților nu sunt conștienți de existența lui și din cauza lipsei unei relații cu propriul nostru copil interior, se nasc multe dificultăți emoționale, comportamentale și relaționale.

Chiar dacă îmbătrânim, aceasta este o maturizare fizică. Dar psihologic ne maturizăm? Ce înseamnă maturizarea din punct de vedere psihologic? Este vorba de recunoașterea, acceptarea și asumarea responsabilităților unui adult. Pentru foarte mulți adulți, asta nu se întâmplă niciodată. Societatea ne îndeamnă să creștem și să renunțăm la copilării. Așa ajungem să ne neglijăm, să respingem, să abandonăm sau să ne disprețuim propriul copil interior. Sau chiar să-l ucidem. Deși adulții cred că acționează responsabil, de fapt ei sunt mereu influențați și controlați de copilul lor interior. Astfel, de cele mai multe ori deciziile adulților privind cariera, relațiile sau alte situații importante din viață sunt luate de niște copii răniți, furioși, speriați. De multe ori într-un corp de adult locuiește un copil rănit emoțional. Asta este exact ce ni se întâmplă tuturor zilnic, într-o măsură sau alta. Și ne mai întrebăm de ce eșuăm în relații sau în carieră, de ce simțim atâta neliniște, nesiguranță, teamă, singurătate?  Pentru că asta ar simți orice copil obligat să se descurce singur într-o lume de adult. Ca să lămurim aceste stări confuze, este bine să apelăm la ajutor specializat. Clinica de psihologie Renia are psihologi,  psihoterapeuți și psihiatri pregătiți să te ajute să-ți înțelegi și să-ți vindeci copilul interior.

Avem nevoie de copilul nostru interior?

Sigur. Copilul nostru interior are o mulțime de calități. Inocența, uimirea, sensibilitatea noastră, spontaneitate, bucuria, cheful de joacă, creativitatea, veselia sunt ale copilului din noi. Dar copilul nu are numai calități. El păstrează în el – și în noi – dureri, răni sufletești, furie, traume, umilințe și frici acumulate în copilărie. Într-un studiu privind vârsta pe care un individ o resimte comparativ cu vârsta cronologică, Nancy Golombos, profesor emerit la Universitatea din Alberta, a constatat că americanii adulți de peste 25 de ani se simt în general mai tineri decât sunt. De asta se pare că nu reușim să ne purtăm ca niște adulți, pentru că de fapt nu ne simțim așa.

Și totuși, ce facem cu copilul nostru interior?

Ca orice copil, și copilul nostru interior are nevoie de recunoaștere, acceptare, înțelegere și iubire. Și, desigur, de educație. Ne folosim de calitățile sale și ne dezvoltăm caracteristicile de adult: calm, responsabilitate, autocontrol, judecată corectă în luarea deciziilor, dezvoltarea calităților de lider și a puterii de sacrificiu pentru scopuri nobile. Așa vom deveni adulți și psihologic, nu doar cronologic.