Bombănelile Marinei Editoriale

    “Cântecul mascotei Mușețel”, de Victor Socaciu. Povestea unui cântec

 

     Victor era legat “trup și suflet” de “Ceaiul de la ora 5”. Odată pentru că, pentru el, “Ceaiul” eram.. eu! Apoi pentru că melodia sa “La un ceai” devenise imnul emisiunii noastre și nu în ultimul rand, pentru că programul
pe care-l nascusem la începutul anilor ‘90 și care a fost, preț de 8 ani,  vârful de lance al televiziunii publice și emisiunea No.1 în România, era locul ideal pentru a lansa melodii noi, pe bandă rulantă, adaptându-le invitaților, temelor, evenimentelor. Inspirația lui Victor era nesfârșită, pofta mea de a-l vedea compunând era uriașă și ea, iar dragostea noastră ne era catalizator în tot ceea ce făceam. Prin urmare, eu îl punram la muncă, iar el…muncea cu spor, căci știa că rezultatul muncii sale va fi valorificat cât se poate de bine de îndrăgostita sa soață! Preț de 16 ani s-a păstrat această conlucrare rar întâlnită în jur și nenumăratele sale rezultate au rămas mărturie peste timp. Despre una din ele vă voi vorbi astăzi, chiar dacă este un exemplu mai mult jucăuș, în stilul emisiunii la care tot fac referire. 

 

     Victor devenise așadar membru al echipei noastre, colegii mei îl iubeau , eu – nu mai  vorbim! Ne însoțea la emisiuni, în călătoriile noastre prin țară și prin lume, se bucura alături de noi de toate lucrurile frumoase care ni se întâmplau. Acasă, “la gura sobei” , gândeam împreună tot felul de acțiuni, fie în plan editorial, fie în plan muzical, ne îndemnam reciproc, punându-ne unul pe celalalt în valoare. Era o adevărată bucurie să-i fiu alături atunci când compunea și cred că și pe el îl însuflețea licărul din privirile mele, pentru că foarte adesea, în timp ce eu trebăluiam prin bucătărie, își lua chitara și venea lângă mine, făcându-mă martor al noilor sale melodii. În pauzele dintre “noua strofă” și “noul refren”, după ce primea încuviințarea mea că , “da, îmi place” si, “da, ți-a reușit, iubitule!”, cantautorul se ridica de pe scaun, se apropia pofticios de aragaz și întreba “ – Mmm…ce bine miroase! Oare ce gătește aici iubita mea?..” Iar eu mă grăbeam să scot , cu lingura, din oală, un “eșantion” din parfumatele bunatăți și, suflând puternic în lingură,  să i-o întind lui Victor, spre degustare :” – Ce, crezi că numai ție îți ies lucruri bune?!?😁”. Victor nu era pretențios la mâncare, însă pentru mine era o adevărată provocare să-l uimesc mereu cu ceva nou. Țin minte că bucuria cea mai mare i-am provocat-o atunci cand, cerandu-i pe furiș soacrei de la Brașov,  rețeta ciorbei de tarhon, i-am pregătit într-o bună zi acest fel de mâncare de care până atunci nu auzisem, decât în evocările din copilărie ale soțului meu. Nu vă pot reda bucuria lui Victor, atunci când polonicul  meu generos i-a așezat în farfurie ciorba îndrăgită, pe care candva i-o pregatea mama sa! 

    Dar să revenim la “Ceaiul de la ora 5”, emisiunea care i se lipise și lui Victor de suflet, odată cu realizatoarea ei. În fiecare an, în toamnă echipa noastră sărbătorea, cu mare pompă, aniversarea Ceaiului de la ora 5. Împlinirea unui an, apoi a 2 ani, 3 ani…și tot așa până la 8, toate erau un prilej fantastic pentru tot atâtea ediții speciale, pline de glamour și surprize nebănuite. Obisnuiam să premiem atunci personalitățile cele mai “gustate” de către public din  anul care tocmai  trecuse, să lansăm melodii, să realizăm subiecte inedite, concursuri dintre cele mai ușchite, cu premii de senzație. Sărbătorile “Ceaiului de la ora 5” rivalizau, prin pompă și desfășurare de forțe,  cu Revelioanele TVR, ceea ce ne atrăgea o suficient de mare cotă de invidie din partea colegilor. Dar…noi ne vedeam de drum și continuam sa ne surprindem telespectatorii cu entuziasmul nostru și cu ideile noastre curajoase, atât de curajoase pentru acele vremuri de “dezmorțire” după lunga glaciațiune ceaușistă.

 

  “Cântecele aniversare” erau la ordinea zilei. La astfel de sărbatori, cei mai inspirați compozitori ai  momentului erau încântați să-și lansese, în emisiunea noastră, câte o melodie cu tentă aniversară, dăruită noua și în care  făceau diverse referiri simpatice la simbolurile emisiunii. Adi Ordean, Dinu Giurgiu, Mihai Pocorschi, și mulți alții au semnat cântece de nota 10, la aniversările “Ceaiului de la ora 5” . Așa a luat naștere și melodia dedicată mascotei Mușețel. Era pentru prima oară când o emisiune din România avea mascota sa. “Mușețica” a câștigat un concurs național de mascote, pe care l-am organizat în primul an de “Ceai”, desprinzându- se de celelalte câteva zeci de “mascote concurente”. Însuși numele sau a fost mai apoi adjudecat tot în urma unui concurs la care toți telespectatorii au propus cele mai trăznite nume pentru simpaticul hipopotam cyclame, creat o o designera din Bucuresti, pe numele sau Alice Popescu.

    La una din primele anivesări ale  emisiunii noastre, Victor a venit cu ideea de a compune și dedica un cântec acestei mascote. Melodia s-a născut repede, în joacă, la text am lucrat amândoi, într-o seară ploioasă de toamnă, versurile însăilandu-se de la sine, caci amândoi eram “injectați” cu spiritul Ceaiului, știam cu ce se mănânca acesta și care este “rețeta de succes” pentru telespectatorii noștri.  Amuzată îmi aduc aminte de faptul că , negăsind rimă la “Ceai..” , am folosit, in text interjecția “Vai!” , lucru care l-a nemulțumit profund pe Victor : “- Asta e lipsă de imaginație! “ – mi-a replicat el, făcându-ma să mă rușinez.  După care, zăbovind el însuși asupra textului, a sfârșit prin a-mi da dreptate : “- Mda…se pare că varianta ta e cea mai bună…O să folosim acel nefericit “Vai!”😁😁

      Cântecul i-a fost dat spre interpretare dragălașei Carmen Trandafir, pe atunci o copiliță zglobie și cuminte, cu o voce de nota 10. Carmen s-a descurcat foarte bine, iar filmarea ( pe atunci toate emisiunile noastre erau în  transmisie directă! ) a ieșit impecabilă, în jurul lui Carmen țopaind, la indicația regizorului Luminița Dumitrescu,  câteva mascote în mărime naturală, într-una din ele fiind ascunsă actrița Daniela Anencov, în alta – adolescentul Bogdănel, fan al emisiunii noastre, devenit între timp unul dintre
cei mai buni șefi de producție în TVR.

 Melodia despre care v-am povestit astăzi a fost inclusă pe CD-ul “Cantecele Ceaiului de la ora 5”, pe care l-am

scos pe piață prin Fundația “Om Bun” și eram tare mândri amandoi de acest proiect în premieră, in Romănia, CD-ul adunand toate melodiile lansate la populara emisiune a TVR, multe dintre ele purtand semnătura lui Victor.
Ascultați așadar cântecelul lui Mușetel! Fiind început de weekend, episodul meu de astăzi a fost unul mai jucăuș, dar linia melodică atât de inspirată a melodiei nu numai ca va va binedispune, ci va fi încă un exemplu al talentului de compozitor al lui Victor Socaciu : 

 

 

Publicitate