Bombănelile Marinei Editoriale

Te rog, fii puternică! Ia taurul de coarne! (Editorial sugerat de o prietenă aflată la capătul puterilor)

Nu ești, fată dragă, decât un om care iubește. Ești un om bun, în ochii tăi se reflectă corola de minuni a lumii, mâinile tale au mângâiat atâtea suflete, sufletul tău a reușit, al randu-i, să înmoaie chiar si stâncile.
Care e păcatul tău, așadar?
Iubești.
Iubești, pentru că asta face parte din tine; ai făcut-o întotdeauna, fără rețineri : ți-ai iubit semenii, meseria, familia, locul copilăriei, țara asta de belea, pe care o huiduie atâția fii ai săi.
Dar cel mai mult ai iubit oamenii. Ai făcut-o în mod deschis, pătimaș, dedicându-te fiecăruia din ei, de multe ori fără ca aceștia s-o merite.
Din păcate, viața e nedreaptă. Am înțeles-o pe propria-mi piele, am și asistat la destule tragedii în jurul meu. De aceea nu mă miră din cale-afară furtuna prin care treci. Căci oamenii cu suflet mare, precum al tău, se pot trezi singuri. Căci simplul fapt că iubești, nu înseamnă că poți schimba oamenii. Și nu de puține ori, ajungi să fii atrasă în relații care-ți sfâșie inima, care-ți prăbușesc ființa și-ți răsucesc viața peste cap. Te poți trezi că iubești oameni care ajung să te trădeze, care-ți provoacă suferință, care te tratează ca pe un nimic. Sau, și mai rău, te ignoră.
Există o regulă a echilibrului universal care, iată, nu mai funcționează : dacă tu iubești cu atâta patimă, de ce oare nu-ți vine, bumerang, inapoi, dragostea pe care o oferi?….

De-aceea te rog, draga mea prietenă, dacă ai înțeles că te afli în relație cu un om care te îmbracă în durere, care nu te prețuiește și nu-ți oferă dragostea și respectul pe care le meriți, găsește, rogu-te, puterea de a te desprinde și de a o apuca pe alt drum. E atât de scurtă viața asta a noastră, sunt atât de mulți viruși în jur, în fața cărora suntem atât de neputincioși – ai văzut – încât e o crimă să-i rămâi alături unui vampir care-ți suge întreaga energie și dorința de a fi fericită.
Stiu că esti sătulă de încurajări, iar poveștile de genul “meriți mai mult!” îți provoacă greață. Dar realitatea este aceasta : meriți , dacă nu dragoste, măcar respect. Și nu te amăgi, nu, el nu va mai veni niciodată din direcția din care îl aștepți.
Rostește-ți, stând în fața oglinzii, de nenumărate ori pe zi, cuvinte care să te susțină : “Nu sunt o femeie de mâna a doua!”, “Nu sunt sac de box!”, “Nu sunt o umbrelă de vreme rea!”, “Nu sunt o haltă în drumul altora spre fericire!”. Căci chiar nu ești : te știu bine și te asigur! Iar eu știu bine , tot de pe pielea mea, că încurajările prietenilor adevărați ne ajută să nu ne prăbușim în proprii noștri ochi…
Iar eu te cunosc atât de bine și știu că nu ești o roată de rezerva, ci ești un om demn și valoros. Un om care merită să fie fericit, pentru cât bine a dăruit în jur. Nu esti tratată cum trebuie? Singura soluție este să-ți aduni toate puterile și…să pleci. Să-ți amintești acele spuse ale lui Napoleon : “În dragoste, singura victorie e fuga”. Fugi, așadar, fugi mâncând pământul – același pământ, care-ți fuge de sub picioarepei de cate ori omul iubit te umilește, te chinuiește. Fugi de cel ce nu-ți merită iubirea, lasă-n urmă amalgamul acela de amintiri frumoase ale Începutului, amestecate cu cele îngrozitoare ale Continuării. Căci nimic nu e mai îngrozitor decât neiubirea. Iar felul în care ai fost tratată, “neiubire” înseamnă…
….Relațiile nu sunt niciodată floare la ureche, chiar dacă, de multe ori, pornesc de la o floare. Ele amestecă gânduri și fapte dintre cele mai diferite. Însă, una peste alta, ele trebuie să conveargă spre fericire. Ele trebuie să dea viață, nu s-o răpească…Cel ce-ți e alături trebuie să te facă să iubești viața, s-o trăiești cu poftă, să te bucuri de fiecare clipă a sa. Nu-și au rostul lacrimile și regretele, într-o relatie potrivită. Da, știu că îl iubești, că-i iubești chipul, atingerea, glasul cu care te-a cucerit, cuvintele meșteșugite, zâmbetul încălzit de soare. Dar chiar și așa, trebuie să ai puterea să te rupi de toate acestea, dacă în ochii lui ești un nimeni , în gura lui ești un gunoi, în faptele lui nu exiști. Dacă ți-a sfărâmat sufletul..
Și nu încerca să-l schimbi! Nu vei reuși. De fapt, nici nu-ți este asta misiunea. Amintește-ți mereu că dragostea într-un singur sens, e un nonsens…Nu te mai complace în acest nonsens…
Știu bine cât de mult te-ai chinuit pentru a face această relație să meargă. Stiu la câte compromisuri te-a împins iubirea, cât de mult te-ai depărtat de ceea ce ești, pentru a fi așa cum își dorea el. Dar stiu și ce ai primit în schimb. Fii, așadar, împăcată : ai făcut totul pentru a salva această relație. Dar acum a venit momentul să te salvezi tu.
Fă-o, te rog, fără regrete. Lasă-ți lacrimile pe umărul meu. E omul pe care l-ai iubit atât de mult? Atunci scultă-l pe Marquez : “Nu plânge pentru că s-a terminat; zâmbește pentru că s-a petrecut”.

Rubrică oferită de:

Femei de 10 pe Facebook