Bombănelile Marinei Editoriale

Ce facem cu ciunga mestecată?

 

      L-am văzut, cu coada ochiului, cum a lipit ciunga proaspăt extrasă din gură, sub scaunul pe care ședea. Era bine îmbrăcat, dar mutra de șmecher impertinent strica această primă impresie . Avea în jur de 25 ani, detaliu care mi-a amintit imediat de fiul meu. Probabil că orice părinte se hrănește cu comparații, atunci când vede tineri de vârsta odraslelor sale. Nu, Victor al meu ar fi mestecat guma până la primul coș de gunoi sau ar fi găsit vreun șervețel în care s-o împacheteze, îndesând-o apoi în buzunar. Dar – că veni vorba – pe Victor nu l-am văzut niciodată  mestecând gumă.. Nici în glumă!

…Acțiunea relatată de mine se petrecea  într-o sală de așteptare, la dentist. Nu aveam programare , aveam de așteptat și deci aveam tot timpul din lume să mă ocup de chestiuni de educație. Mai ales că măseaua ce nu-mi dăduse pace toată noaptea, mă predispunea profund spre intoleranță. “-Nu era mai bine să ți-o lipești pe frunte?” am simțit nevoia să-i spun, ignorând bunicuța de vizavi,  care răsfoia, mijindu-și ochii, o revistă glamour. Insul s-a uitat lung la mine, m-a măsurat din priviri, după care mi-a aruncat, în zeflemea, o întrebare “ întrebătoare” : “- Mata ești cumva de la Protecția mediului?”. “- Nu, de la Organizația Mondiala de luptă împotriva Nesimțirii” – mi-a ieșit pe gură răspunsul. Și probabil că schimbul de replici s-ar fi întețit, dacă zâmbetul amabil al unui cap de asistentă, apărut în ușa cabinetului, nu m-ar fi tras înăuntru. …La ieșire, am constatat că insul plecase. Am verificat : ciunga lipită de dosul scaunului era tot acolo….

….“Vrem o țară ca afară”, lălăie câte  unii, iar noi, fredonăm în gând sau măcar în subconștient, aceeasi dorință. Și, în tot acest timp, lipim ciunga mestecată pe unde apucăm, scăpăm, ca din greșeală, ambalajul de înghețată pe trotuar, îndemnăm lumea, în scris, pe peretele liftului de la bloc, să sugă diverse organe ale aproapelui, vorbim tare și urât în public, înjurăm în trafic,  ne dăm deștepți deși nu suntem, desființăm tot ceea ce fac altii, pentru că e mult mai usor să dărâmi decât să construiești. Cei 7 ani de acasă s-au diluat considerabil. Sunt mult mai putini și se întâmplă sub dictatura unor bone cu chipuri exotice  și în tovărășia device-urilor de ultimă generație, care în curând vor ajunge să fie butonate, probabil, încă din timpul vieții intrauterine. 

Cuvântul “educație” și derivatele sale stârnesc frisoane. Acum domnește banul, el învârte lumea și asigură un “loc în față” celor care știu să-l facă, indiferent cum. Aceiași, care lipesc ciunga mestecată pe unde apucă. De ei s-a lipit banul. De ciunga lor, ne lipim noi. 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : CARBOCIT

 

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate