Bombănelile Marinei Editoriale

Coronavirusul pe urmele mele!

Ma uit siderată la televizor și…încep să conștientizez Sfarșitul Lumii. E aproape, e atât de aproape, incât parcă-mi vine să -mi fac deja bagajele , mai ales că sunt atât de obișnuită cu călătoriile! Este și asta un soi de călătorie…în Necunoscut! Asta pentru că, se spune că price sfârșit , e un început. Deci și sfârsitul Lumii ar însemna începutul unei alte Lumi. Poate chiar mai bună. Așa că…să ne pregătim! Dar….ce naiba să iau cu mine, într-o lume , fie ea și mai bună? Am câteva rochii la care țin și câteva poșete “de ocazie”. Mi-or prinde bine? Să bag și ceva “zorzoane”, de prin casă? ( vaze, statuete, cristaluri etc) Pe furiș, ca să nu ma vadă Victor, care se amuză copios de toată panica asta exagerată și alimentată, cu biberonul inconștienței, de catre presă, am facut și eu un minim de “aprovizionare pentru cazuri de forța majoră”. Cu ce naiba să-ți burdușești frigiderul și cămara, în așteptarea Apocalipsei? Niște conserve, niște macaroane, orez, bulion și supe la pachet! 😁 Dacă nu mai vine Apocalipsa, i le fac lui Obama!
Mi-am reînoit si “trusa de prim ajutor de acasă”’ . Am intrat, cu teamă, într-o farmacie care-mi sărise în drum exact când mă bânuiau “neliniștile coronariene”. Am început să mă uit aiurea orin vitrine și, văzandu-mă ușor dezorientată, farmacista m-a luat direct : “Ce să va dau, doamna Marina? Vreți ceva preventiv, pentru gripă, nu-i așa?”. Am holbat ochii și s-a simtit datoare să se explice : “Numai asta vindem, de două săptamâni! …Da’ să stiți că măsti nu avem!”…Am plecat acasă cu sacoșa plină de pilule. Cu banii ăștia mi-aș fi cumpărat o pereche de pantofi noi și arătoși!…Dar la ce-mi trebuie mie pantofi noi, când vine sfârșitul Lumii?!?…

În rest, îmi văd de treaba mea, îmi scriu cartea de călătorii ( sper s-o lansez înainte de Apocalipsă! ) și..din cand în cand, mă mai informez : unii mă liniștesc, alții mă bagă-n boală, continuând să ne alimenteze cu scenarii catastrofale. Cand Victor coboară din camera lui, mut repede programul pe Diva : m-am săturat să-i tot aud părerile despre instinctul de turmă și despre îndobitocirea maselor! …Însă l-am observat, pe furiș, cum a început să se spele pe mâini mai des ca de obicei! Are și Coronavirusul asta un rol educativ, până la urmă!
Azi dimineață mi-au cazut ochii pe un articol de pe un site străin : hochu.ua. Nu avea nicio legătură cu Marele Virus,  născut la umbra Marelui Zid. Dar mi s-a părut interesant de promovat. Distinșii psihologi faceau o analiză a stărilor de neliniște inutilă, sau , ma rog, exagerată, pe care le traversăm noi, oamenii, din cand în când.  În opinia specialiștilor, ele sunt mai totdeauna….paradoxale! Omul este, se pare,  capabil să se gândească ore întregi la coșmarul în care s-ar putea transforma un lucru banal și în consecință ajunge să sufere mult mai mult decât ar suferi, poate, dacă acel lucru chiar s-ar întâmpla, in realitate.
Dar, în această generalizată panică, creată de Coronavirus,  avem și vești bune. Există, potrivit acrlorași specialiști, un  leac împotriva neliniștii . Neliniște care, repet, de multe ori vine “din capul nostru”. Si nu e chiar mereu nevoie să apelăm la psihologi sau psihoterapeuți. Există  câteva metode simple, pe care le poate folosi fiecare din noi, pentru a stinge acest sentiment de neliniște care pune cateodată stăpânire pe noi, și nu doar când Coronavirusul ne amenință de după ușă! Metodele sunt eficiente și când ne bântuie alte neliniști din categoria “drobului de sare”! Ele ne vor ajuta să vedem și alte variante de evoluție a unei situații, decât cea de coșmar pe care suntem tentați să o pronosticăm, pregătimdu-ne , în mod repetat, pentru a face față unui “sfârșit de Lume”.

Iată 5 astfle de metode, identificare de psihologi :

Prima metodă: Să ne neliniștim “organizat”, după un program bine stabilit

Dacă ne urprindem , la un moment dat, neliniștindu-ne la un anume gând, trebuie să conștientizam gandul și încercăm  să-l amânăm. O neliniște “amânată” funcționează perfect : nu trebuie să ne chinuim ,  alungand-o definitiv, dar în același timp reușim să nu ne mai neliniștim, pe moment. Adică , ce înțeleg eu : un fel de “Da, vine sfârșitul Lumii, dar nu chiar acum! Hai să ma apuc de pregătirea mesei, și mă mai frământ după aceea!”
Sau un alt exemplu, dintr-o altă sferă : presupunem că mă aflu la teatru sau la plimbare, și mă obsedează scenariul pe care trebuie să-l predau până la finele săptămânii viitoare. Ei, uite, nu  trebuie să mă mai gândesc la asta! Amân pentru a doua zi și gândesc cam așa : “ Mă voi ocupa de asta mâine!” Neliniștea va dispărea, ca prin minune.

Metoda a doua: Să “spargem” marile probleme în probleme mărunte

Acest sfat l-am mai întâlnit, tin minte, în facultate, când învătam despre  “time-management”. Neliniștea apare deseori atunci cand nu te pricepi să te organizezi. Dacă nu începi un lucru la timp, apar întarzieri, ajungi să consumi energie framântându-te din acest motiv.
Micile obiective însă, pe care reușim să le rezolvăm, ne mobilizează, ne motivează și ne liniștesc. Și atunci…de ce să nu ne construim viața din “mici obiective”, eliminând neliniștile? Căci nici măcar marile probleme nu mai par atât de “de temut”, dacă le privim  “pe felii”. Vă temeți că susținerea unui proiect, în fața unei săli pline,  va fi un fiasco? Concentrați-vă atunci în mai multe direcții : ce pantofi veți încălța pentru a vă simțiți mai confortabil? Dacă veți citi de pe foi, sau de pe laptop? Cum să vă aranjați părul? Să  nu uitați să luați la voi o sticlă de apă și eventual un calmant, etc. Aceste “fragmente” de neliniște vor diminua mult neliniștea generală, veți vedea!

A treia metodă: Să avem puterea să recunoaștem  că am greșit

Neliniștea configurează in mințile noastre imaginea unui dezastru. Și din nou nu ma refer neapărat la isteria creată de Coronavirus. Ci la lucruri mult mai mărunte, din viața de zi cu zi. Iată panici prin care a trecut, probabil, fiecare dintre voi, la un moment dat :  Dacă v-ați uitat umbrela, sigur ploaia vă va face ciuciulete, vă va întinde rimelul , vă va compromite look-ul. Dacă întârziati la o întâlnire de afaceri, sigur intreaga afacere va fi compromisă. Dacă vi se pare că ati plecat de acasă și ați lăsat mâncarea pe foc, parcă și vedeți deja mașinile pompierilor, stingând flăcările ce v-au cuprins apartamentul!
Nu toate situațiile se încheie însă în mod catastrofal: ploaia se poate sfârși ca prin minune, partenerul de afaceri poate întârzia și el, în trafic, iar mâncarea , de fapt, nu ați uitat-o pe foc, ci ați stins focul, așa cum facețide fiecare dată. Dar, probabil că , în acel moment, vă gandeați la altceva. La Coronavirus. Până si legat de acesta, am auzit destui specialiști care susțin că nu e cu nimic mai grav decât gripele pe care le-am avut de înfruntat pâna acum. Ați văzut cum v-ați neliniștit degeaba?!?
Spuneți – vă în gând acest lucru! Iar atunci când veti mai începe să vă neliniștiți, vă va trece repede! Iar ori de câte ori se dovedește  că v-ați neliniștit degeaba și că nimic rău din ceea ce v-ați imaginat, nu s-a întâmplat de fapt, vă rog să rețineți bine  acest lucru si să vă amintiți de el…la următoarea neliniște! 😉

Metoda a patra: să întocmim  o grilă a neliniștii

Deja vă propun, după cum se vede, o abordare mai “științifică”! Dar neliniștea voastră   poate fi reprezetată chiar și grafic. Iată ce aveți de făcut :  Imaginați-vă intensitatea pericolului, în detaliu. Temerile voastre pot fi iraționale, vă puteți teme NU de ceva concret, ci așa, din principiu. Niște chei pierdute pot genera un adevărat dezastru! Dar una e să-ti cadă în fața ușii și să fii terorizată de gandul că s-ar putea să le fi găsit un individ suspect, un posibil infractor și alta e să-ți cadă în canalizare! Elaborați , așadar, o grilă de la 1 la 20 . Ultima gradație va fi, firește,  “catastrofa”. Comparați, de fiecare dată, acest ultim nivel – catastrofic –  cu lucrul de care vă temeți. Ce vi se pare mai groaznic : sa va pierdeți cheile,  sau moartea unui om drag? Cu asta cred că am spus totul!

….Și, totuși, nu. Căci mai există și..

Metoda a cincea : să ne apucăm  de o…”ancoră”!

..De o “ ancoră” vizuală, auditiva, tactilă – nu are importanță. Fiecare din noi poate inventa mai multe astfel de ancore. Ancora este, de fapt,  ceea ce va deveni simbolul linistii noastre . Imaginați-vă că este precum o ușă, care dă spre o cameră retrasă, ca intrați în ea  și că toate problemele și neliniștile voastre ramân pe dinafară. Mai mult : puteți intra în ea ori de câte ori aveți nevoie.
Cand simțiți că incepeți să vă neliniștiți, intrați în această încăpere. Priviți cerul, numărați ciorile de dincolo de fereastră, porniți muzica preferată sau ascultați zgomotul mașinilor de afară..
Încercați să simțiți… cureaua de la ceas sau să vă simțiți degetele de la picioare!  Aceste elemente ne redirecționează, de fapt  gândirea către lucruri colaterale. În loc să ne tot facem scenarii de groază, creierul nostru va fi ocupat cu număratul ciorilor, iar noi ne  vom putea liniști.. Și între timp, în laboratoarele Planetei se va naște antidotul, pentru Coronavirus! 😉

Rubrica oferită de :

Publicitate