Există un lucru pe care-l putem oferi, în stânga și-n dreapta, fără să sărăcim deloc, ba chiar devenind mai “bogați” : zâmbetul nostru. Am tot auzit vorbindu-se despre terapia cu lumină, terapia cu muzică, terapia cu ozon, cu apă, cu oxigen, cu animale, până și ideea ciudată a unei terapii cu îngeri s-a tot vânturat, o vreme, pe la televizor. Nimeni însă nu suflă o vorbă despre o posibilă terapie cu zâmbet. Nu costă nimic, e la îndemâna tuturor și, la o adică, poate fi considerată și o necesară gimnastică facială, pentru persoanele care își poartă încruntarea lipită de chip.
Parcurgeți, vă rog, un experiment simplu :
Încruntați-vă ( hai, știu că nu vă e atât de greu, pentru că viața vă antrenează zilnic, în acest scop!), iar apoi apropiați-vă de o persoană – să zicem necunoscută – si cereți-i ceva. Orice. Să vă spună cât e ceasul, să vă schimbe o hârtie de 10 lei, să vă arate încotro e Piața Obor sau unde e stația lui 131. Aveți grijă să fiți încruntat, vocea să vă fie răstită, chiar dacă tonul politicos. Veți observa, de la caz la caz, două posibile variante : fie veți fi, poate, ajutat, însă în lehamite : vi se va răspunde în doi peri și veți primi, la schimb, o încruntare similară, fie veți primi un hotărât “nu”/“nu pot”/“nu știu” , împachetat într-o încruntare cel puțin la fel de pronunțată. Ba, poate și-o înjurătură, la pachet!
Haideți să repetăm experimentul, dar să umblăm, pe ici pe colo, la termenii săi : bunăoară, la “încruntare”. S-o înlocuim cu un zâmbet larg. Haideți, nu poate fi așa de greu ! Destindeți fruntea, relaxați ridurile, trageți de colțurile gurii în sus, spre urechi. Priviți “victima” în ochi, directionând o rază de soare către aceasta, înfășurată în zâmbet, la pachet cu întrebarea inițială, care, da, poate să rămână aceeași: cât e ceasul, unde o fi Piața Obor sau stația lui 131? Veți observa o schimbare radicală! Ursuzul din fața voastră vă va privi lung și, când se va ciocni de zâmbetul vostru, își va transforma propria încruntare tot într-un zâmbet. Cel puțin la fel de amplu ca și al vostru. În destule situații, zâmbetul e molipsitor. Vă va asculta atent întrebarea, după care se va grăbi să vă ajute, fără să facă economie de bunăvoință. Zâmbetul lui vă va însoți până-n stația acelui 131 sau până la prima tarabă cu zarzavat din acel Obor.
Zâmbetul nostru rezolvă multe probleme, în viață. El poate transforma o zi mohorâtă într-una veselă și însorită, poate repara o greșeală și declanșa o iubire, poate deschide uși ferecate și poate descurca situații-limită. Zâmbetul nostru ne apropie de cei din jur și ne domolește adversarii, într-un final anihilându-i. Zâmbetul nostru încălzește sufletul și topește icebergurile unor relații încremenite în ură. Zâmbetul nostru este catalizatorul oricărei acțiuni reușite : el participă la acestea fără să se consume, căci este o resursă inepuizabilă. Trebuie doar să ne pricepem să-l “excavăm” la suprafață și, mai ales, să-l oferim, generos, celor din jur, fără a cere nimic în schimb. Dar, fiți siguri, efectele sale benefice nu se vor lăsa prea mult așteptate.
Așa că, indiferent de circumstanțe, zâmbiți, dragii mei, cât puteți de mult! Oriunde, oricând și din orice motiv. Ia să vă văd : unde vă sunt colțurile buzelor?!?..😊
Rubrică oferita de
Comentează