Bărbați de 10

“Sunt un artist care a trecut prin toate focurile iadului, luptându-se zilnic cu demonii săi personali, pana a ajuns la căldura “Raiului Muzical”, adică a muzicii sublime și supreme” – interviu cu artistul ADRIAN DAMINESCU

Adrian Daminescu nu mai are nevoie de nicio prezentare. Dacă mă întrebați, singurul lucru de care ar avea, cu adevărat nevoie un artist de talia lui,  este ca muzica sa să continue să ajungă la oameni. Este un soi de respect pe care-l datorăm marilor noastre valori. În cazul acestora – fie ca sunt artiști, medici, avocați, scriitori, sportivi,  etc, nu există noțiunile de “vârstă”, “pensie”, “retragere”. Există doar emblema  “valoare” – un soi de “pecete” a lor, care trebuie să-i păstreze continuu “în actualitate”.
Și nici nu mai contează când și unde s-a nascut Adrian, ce școli a făcut, ce iubiri l-au cutreierat, dacă stă la vilă sau la bloc și ce mașină conduce. În cazul lui – ca și în cazul oricărui artist de valoarea lui – importante sunt “urmele” pe care le-a lăsat în domeniul care l-a consacrat. În cazul nostru, în muzică.

Deși mi-a fost oaspete în atâtea și-atâtea rânduri, în emisiunile mele, nu am apucat niciodată să stau pe-ndelete de vorbă cu Adrian. Și poate că n-aș fi apucat nici acum, dacă n-ar fi fost Dana, jumătatea sa, care (intuiesc eu) să-l fi bătut la cap : “Răspunde-i Marinei la întrebări!”. Una peste alta, Adrian a răspuns , iar acum puteți să-i citiți interviul, care, în opinia mea, este o adevărată oglindă a sufletului lui Adrian. Iar în timp ce-l citiți, poate puneți, în surdină și câteva din cântecele sale. Atât de frumoase!

Marina Almășan : – De câte ori ai fost prezent în emisiunile mele, dragă Adrian, te-am prezentat ca fiind “una dintre cele mai bune voci, pe care le-a avut muzica ușoară românească”. Ești conștient de valoarea ta, nu?

Adrian Daminescu : – Pe care le-a avut?!? Deja vorbim la trecut? Abia am inceput sa ma incalzesc.Glumesc.Cred ca fac parte dintr-o generatie inzestrata de Bunul Dumnezeu , generatie care a si muncit enorm si a reusit sa consolideze talentul si zestrea genetica cu care a sosit aici, pe Pamant si care a inteles ca Dumnezeu iti dă,  dar vrea sa contribui si tu.Sunt constient ca am venit pe aceasta lume privilegiat, dar si cu o mare responsabilitate, aceea de a nu irosi in zadar harul meu si a-l darui doar celor care il pot aprecia.Nadajduiesc ca am reusit acest lucru pana acum si ma voi concentra in continuare sa merg si pe carari neumblate inca de mine, am o multime de surprize pentru voi. Cum spuneam, abia m-am incalzit.

Marina Almășan : – Așa, Adrian! Nu te lăsa! Și scuză-mă pentru folosirea verbului la “trecut”! Legat de greșeala mea, vreau să formulez a doua întrebare : ce crezi, mai este muzica de astăzi dominată de valoare?

 

Adrian Daminescu : – Muzica este in sine o VALOARE. ARTA in toate sensurile este VALOARE. Traind intr-o societate bazata pe principii noi, moderne, din pacate si arta a fost asimilata si aproape inghitita de doua mari fluvii: „MINIMALISMUL” si ,,CONSUMUL,,.  Totul “pe repede inainte”, cam totul  aproape de “unica folosinta” si in spate ,,sufland mereu in ceafa”, cate ceva nou. Alergam cu totii, intr-un ritm nebun, catre…unde?… Poate perioada aceasta dificila prin care trecem cu totii, o sa ne mai puna frână un pic si să ne determine să schimbam cantitatea cu CALITATEA. Ei bine, stiu ce o sa spună lumea, in mod pripit, poate din mandrie personala: “-Esti artist, esti utopic !”  -Da,..dar sunt totusi un artist care a trecut prin toate focurile iadului, luptandu-ma zilnic cu demonii mei personali, pana am ajuns la caldura Raiului Muzical, adica a muzicii sublime si supreme, dar in ordine inversa, cantand de la cantatele si oratoriile lui Giovanni Pierluigi da Palestrina, sau Claudio Monteverdi, trecand prin clasici ca Giuseppe Verdi, Giacomo Puccini si nu numai, pana la muzica Hard Rock, Pop si Light Music (muzica usoara), parcurgand astfel toate genurile muzicale posibile. Dar nu o data mi s-a spus ca vorbesc in necunostinta de cauza, asa ca sunt obisnuit si nici nu ma mai supar cand mi se spune asa ceva…

 

Marina Almășan : – De ce ești tu atât de sigur că cititorii vor comenta fix așa cum anticipezi tu?!?😁 S-ar putea să ai surprize! Te asigur că există foarte mulți, în jurul tău, cu capul pe umeri și care mai știu încă să aprecieze adevărata valoare! Hai să lăsăm polemicile imaginare și să vorbim puțin despre începuturile tale. De unde-ți vine harul? E genetic? Când l-ai luat în serios?

Adrian Daminescu : – Harul, clar e de la Dumnezeu, mi l-a pus in traistuta cand m-a trimis catre parintii mei pe Pamant. Cand am ajuns aici, a intervenit si materialul genetic al parintilor si Slava Domnului a fost cu prisosinta , dar abia atunci a inceput greul. Mi-am inceput treaba inca de la patru ani, cand tata mi-a pus in brate o vioara -pe masura varstei mele bineinteles- si am inceput studiul. Mai tarziu un violoncel, un pian, si uite asa, de atunci au trecut 60 de ani studiind si invatand in fiecare zi cate ceva in muzica, in viata ,dar cu cat aprofundezi mai mult orice domeniu cu atat realizezi ca nu ti-ajunge o viata de om, sa ajungi sa le stii pe toate iar cu timpul, devii intelept si modest.

Marina Almășan : – …ceea ce reprezintă, de altfel, trăsături comune ale oamenilor de valoare! Să continuăm . Și…prima victorie de artist?

Adrian Daminescu : – La 9 ani, am participat la emisiunea realizata de Adrian Paunescu, la TVR – Dialog la distanta, unde am interpretat cantzoneta italiana ,,Mama,, , dar cu textul in limba romana.Pe atunci studiam canto cu mama, extraordinara soprana de coloratura la Opera din Constanta, unde Director si dirijor era tata.Asadar , eram ,,flancat,,!


Marina Almășan : – Ahaaaa, acum înțelegem noi că, de fapt ești o “așchie” care nu a sărit departe de trunchi!  Detaliază puțin parcursul tău artistic.

Adrian Daminescu : – In anul 1972,  am debutat ca  violoncelist , percutionist  si  voce in grupul “Promuzica”

alaturi de Ilie Stepan, Perin Boyan, Erly Krauser si inca alti catva colegi.

In toamna anului 1974, am plecat din Promuzica si am infiintat, impreuna cu Octavian Peagu,  propriul nostru grup de Folk Progresiv “Helicoidal” , din care mai faceau parte Tavi Stefanescu, Puiu Popa, Adina Valcea si Dana Popa.

Concomitent, in vacante, evoluam in spectacolele Operei din Constanta , sub bagheta tatalui si studiam canto clasic, cu primului meu profesor, Constantin Dorneanu.

La festivalul “Primavara  baladelor “ din 1975 de la Bucuresti, grupul nostru castiga sufragiile publicului si comisiei conduse  de Adrian Paunescu, obtinand  Premiul de Popularitate  si Premiul pentru cel mai bun grup al festivalului.

Intre 1975-1977,  ultimii doi ani de liceu, am studiat cu d-na profesoara Georgeta Stoleriu, canto in capitala la Liceul Dinu Lipatti. In acelasi an,  toamna,  eram admis  la Conservatorul Ciprian Porumbescu, ca  student la  sectia canto,  avandu-i ca profesori pe  Ion Stoian, Georgeta Stoleriu si mai tarziu Ion Pop.

In acelasi an,  1977, dupa bacalaureat,  mi-am facut debutul scenic  la Opera din Constanta, sub bagheta tatalui, in spectacolele estivale, interpretand rolul Eisenstein din Liliacul si Papacoda din O noapte in Venetia, ambele in limba germana.

In Conservator am pus bazele formatiei Basorelief, impreuna cu Mircea si Adrian  Romcescu, iar in 1980 am infiintat  grupul  Rock Blitz..

In 1983, grupul se destrama si am devenit solistul trupei  Columna alaturi de : Adrian Albulescu (Chitu)-chitara, Constantin Raducu (Costel)-tobe, Tolea-clape , Idu Barbu-clape, Anton Hasiasi –bas , in acea perioada trupa de varf  in  hard rock-ul autohton, ca si  formatia Iris-longeviva pana  astazi. Pana in 1990 am ramas solistul trupei  Columna.   Din 1990 am ramas dedicat doar carierei de solist.   Cred ca am detailat destul…

Marina Almășan : – O singură reacție pot avea  : Wow! Deci iată ca această carieră de succes s-a clădit nu numai pe findamentul talentului de necontestat, ci a avut și un parcurs încărcat de etape! Și, în tot acest drum al tău, prin ce ai încercat să fii special, Adrian? Prin ce te-ai deosebit de ceilalți?

 

Adrian Daminescu : – Nu am urmarit niciodată sa fiu special. Am urmarit in schimb sa fiu EU, sa imi  pun amprenta si personalitatea pe fiecare piesa interpretata si cred ca am reusit. Nu prea am vazut sau auzit ca cineva sa ma imite si nici nu stiu sa fi interpretat eu vreo piesa in care sa fiu clona cuiva. Acest lucru il impun si tinerilor cu care lucrez. Nu accept imitatii, doar interpretare.

 

Marina Almășan : – Bun, asta spui tu despre tine. Ce spuneau însă  specialiștii despre Adrian Daminescu, în primii săi ani de carieră?

 

Adrian Daminescu : – Dupa premiera de la Festivalul Baladelor din 1975,  compozitorul George Zbârcea  m-a  intrebat : “Din punct de vedere anatomic,  nu inteleg de unde scoti sunetele astea???” …Aveam,  la acea vreme,  56 Kg si 19 ani.

 

Marina Almășan : – Să zicem că ți s-au schimbat anii și greutatea 😁, dar vocea a rămas la fel de minunată! Era
greu să-ți faci loc “în față”, pe atunci? Cum stau lucrurile acum?

 

Adrian Daminescu : – Am fost un norocos si din acest punct de vedere.Cel care m-a luat de mana si m-a adus in muzica usoara – eu fiind la acea vreme rocker –  este Horia Moculescu, care este al doilea  tata al meu si cel pe care il mai am langa mine chiar și la ora actuala. Mi-a incredintat piese cu care am performat si am castigat numeroase premii nationale si internationale. Iată un exemplu : 

https://www.youtube.com/watch?v=SdvE0cLn4YI&ab_channel=AdrianDaminescu

Apoi am primit piese de la Vasile Veselovski, Marius Teicu, Ionel si Andreea Tudor, Caplescu, Dani Constantin, Edmond Deda …. imi cer scuze ca nu ii enumar pe toti,  dar le port tuturor un mare RESPECT.  Ei sunt cei care mi-au consolidat cariera artistica si m-au adus in atentia publicului. Am primit piese si de la mult mai tanarul meu prieten , compozitorul Marius Cristi Popa si de la iubitul nostru frate,   de origine basarabeana,  Nicolae Caragea.

Marina Almășan : – …și ai și compus – ceea ce înseamnă o treaptă superioară. Spune-mi, de care dintre melodiile tale ești cel mai mândru?

Adrian Daminescu : – Da, după 1990 am imbratisat si eu zona de compozitie si mi-am scris singur cateva melodii, prima fiind piesa pe care eu o consider ,,capodopera vietii mele,, – “Romania” . Desi in primii 25 de ania a fost o piesa aproape interzisa – era difuzata mai mult in afara tarii decat in tara – in ultimii ani, este o melodie ceruta si interpretata foarte des. In 2016,  Mihai Morar si Buzdugan m-au invitat la Festivalul Forza ZU, in Piata Constitutiei, unde am interpretat aceasta piesa in fata a peste 130.000 spectatori.A fost……impresionant! Le multumesc foarte mult celor doi pentru atentia pe care au acordat o acestei piese de suflet – “copilul meu”,  nascut din amaraciune si din neputinta fata de evenimentele care se intamplau in vara anului 1990 in Romania, eu aflându-mă atunci in Anglia. Din pacate ceea ce am ,,vazut” eu atunci, este atat de valabil si azi…

https://www.youtube.com/watch?v=CKUAP3a2K8I&t=27s&ab_channel=RadioZU

….In septembrie 2018 am fost invitat sa fac parte alaturi de mai multi colegi , din distribuția  Spectacolului Eveniment – si nu, nu gresesc  cand spun Spectacol Eveniment -TRADITIONAL -Spectacolul Andrei si al intregii sale echipe. Acolo interpretez,  in duet cu Andra  și acompaniati de orchestra fratilor Advahov din Chisinau, piesa Romania. Au avut loc in total 13 astfel de reprezentatii nationale si internationale si doar pandemia ne-a facut sa luam o pauza.Desigur indata ce situatia va permite, turneul va continua.Dar acum sunt sigur ca  “Romania” -piesa mea, “copilul” meu,  va continua să meargă prin lume, alături de cu sora ei, Andra , atunci cand eu, mosneag fiind,  o sa le urmaresc de acasa din fotoliu.

https://www.youtube.com/watch?v=trzjNW_Unyk&ab_channel=Andra

Vreau sa cred, ca pana voi fi plecat de pe acest pamant,  sa am ocazia sa scriu o alta melodie despre tara si poporul meu,  care sa reflecte bucurie, speranta, stare de bine generala, o ROMANIE CURATA, FRUMOASA SI SANATOASA.

Marina Almășan – Mă declar și eu fana acestui cantec, pe care nu o dată l-ai interpretat și în emisiunile mele! Dar a nu se înțelege că este singurul tău “produs”!

Adrian Daminescu : – Nicidecum. Am compus , spre exemplu, numeroase melodii pentru copiii care participa la Festivaluri de Interpretare si Creatie, dar și piese pentru muzicall- uri pentru copii

https://www.youtube.com/watch?v=MDZfx9VlQ8k&ab_channel=MarcelOprea

https://www.youtube.com/watch?v=bxLF8JcfjBw&ab_channel=AntoniaPavel

Am compus și opere simfonice: 

https://www.youtube.com/watch?v=zh9DH9MY_sk&list=RDzh9DH9MY_sk&start_radio=1&t=59&ab_channel=AdrianDaminescu

https://www.youtube.com/watch?v=odTqOHgAOLA&ab_channel=AdrianDaminescu

https://www.youtube.com/watch?v=srYQ5Et0B1U&ab_channel=AdrianDaminescu

https://www.youtube.com/watch?v=cIxB2vYXMfo&ab_channel=AdrianDaminescu

…Și am mai compus și multa, multa muzica de film, din pacate folosita foarte mult doar in afara tarii , apoi muzica pentru diverse spectacole si tot asa.

Marina Almășan : – Să ne întoarcem la melodiile din repertoriul tău. Întotdeauna am fost curioasă cum își aleg artiștii melodiile pe care le cântă? Le aleg ei? Îi aleg compozitorii pe ei? Tu, personal, pentru ce fel de piese ai optat?

Adrian Daminescu : – Intotdeauna am cantat poezii, nu texte.Am ales melodii cu mesaj, melodii cu care am rezonat.Publicului trebuie sa ii transmiti emotii, sa il porti cu tine in zbor si sa il readuci, lin si delicat in scaunul din sala de concert sau in fotoliu din fata televizorului, nu sa il trântești  de pereți!

 

Marina Almășan : – Ce plastic te-ai exprimat! Uite, tu, bunăoară, ce melodii nu ai acceptat niciodată să cânți?

 

Adrian Daminescu : – În ceea ce mă privește, eu voi interpreta totdeauna melodii care sa ajunga la sufletul publicului , sa il mangaie sau sa il panseze dupa caz.Cu muzica, cu arta , poti vindeca suflete!

Marina Almășan : -…și ai destui pacienți, în România de azi!..Dacă tot am pus o problemă de principii – legată de repertoriu –  hai să facem o mică paranteză, întorcandu-te la tine cu ca artist, ci ca om: definește-ți caracterul. Ce fel de om ești? Care crezi că-ți sunt calitățile? Care cusururile? ( aici ar trebui s-o întreb pe Dana!😁)

Adrian Daminescu : –  Mi-e foarte greu sa vorbesc despre mine…despre calitatile sau cusururile mele. Sunt sigur ca as fi total subiectiv si nu din lipsa de modestie. Toti ne vedem altfel decat suntem priviti sau perceputi de catre ceilalti. Asa ca mai bine ai intreba-o pe sotia mea, pe copiii mei sau pe dragii mei colegi de o viata, sau… sa-mi spuneti voi cei carora le-am dedicat toata vita mea artistica…Ce-aș  putea sa-ti raspund?…Ca plang la filme, in timp ce-mi place sa cochetez cu perfectiunea,?… Ar fi aberant…Si cred ca inca nici eu nu ma cunosc prea bine… 😁)))))

Marina Almășan : – Bine, văd că te-am ademenit pe un teritoriu pe care te simți ușor inconfortabil. Mă reîntorc la muzică, așadar! Care sunt, după părerea ta, calitățile care impun o melodie? Dă-mi exemplul unui evergreen internațional, pe care-l consideri “un vârf” al muzicii.

Adrian Daminescu : – O melodie de calitate se impune de la sine. O recunosti instant, ti se lipeste de suflet si acolo ramane. Eu am o melodie , o rugaciune de fapt, cu care incep fiecare spectacol. O interpretez si cu text adaptat in limba romana, text scris de buna mea prietena, sora si mama mea de suflet , poeta Carmen Aldea Vlad, și care se intituleaza “You raise me up”, in traducere : „TU MĂ RIDICI”. Iat-o:

https://www.youtube.com/watch?v=q4L9TqzidhU&ab_channel=AdrianDaminescu

La fel simt si pentru compozitia bunului meu prieten , Ion Cristinoiu, mult prea devreme ridicat la CER,  si pentru textul aferent acestei compozitii, care este scris de dragul si inzestratul meu prieten Dan V. Dumitriu , fratele meu  de suferinta in ale….muzicii si culturii , dar care nu a mai suportat si de peste 25 de ani traieste in Canada. Și  bine face.

https://www.youtube.com/watch?v=q4L9TqzidhU&ab_channel=AdrianDaminescu

Marina Almășan : – Superbe exemple ne-ai dat! Și tot am trecut la exemplificări, enumeră-mi câtiva dintre artiștii tăi preferați. Poți “scăpa” și în zona mioritică! 😁

Adrian Daminescu : – Nu pot decat sa va dau cateva exemple,  doar ca sa-mi cunoasteti gusturile , fiindca nu ne
ajung paginile sa-i scriu pe toti: Stevie Wonder, Lionel RichieQuincy Jones,  Michael Omartian, Queen, Michel Bolton, Peter Gabriel, Phil Collins, David Foster etc…,
Din zona autohtona : Horia moculescu, Marius Teicu, Andrei Tudor, Ionel Tudor, Ion Cristinoiu, George Grigoriu, etc… iar ca solisti: Dida Dragan ,Aurelian Andreescu, Monica Anghel, Luminita Anghel, Marcel Pavel etc.. Rock: Dan Bitman, Bodo, Directia 5, etc & etc …doar asa ca exemplu . Sunt multi pe care ii iubesc si ei stiu lucrul acesta, iar daca ii omit,  o sa se supere pe mine!…sunt sigur de asta, dar o sa ma inteleaga. Nu am cum sa-i scriu pe toti acum.

Marina Almășan : – Mda, îmi dau seama că te-am  pus într-o situație delicată.. Aș continua însă tot cu o întrebare “delicată” : de ce nu te mai auzim și vedem atât de des? Oare mass-media nu este conștientă de valoarea ta?

Adrian Daminescu : – Aceasta nu este o intrebare la care trebuie sa raspund eu.Probabil ca sunt difuzat pe radio sau invitat la TV atat cat este necesar si suficient din punctul de vedere al celor care produc emisiuni. Nu stiu si nici nu incerc sa aprofundez. Insa anul acesta nici nu as fi avut mult timp pentru emisiuni, activitatea de zi cu zi de la Circul Metropolitan si cursurile de canto de la Scoala De Arta ocupandu-mi aproape tot timpul și fiind si prioritare.

Marina Almășan : – Deși mă așteptam la un alt răspuns, constat că l-ai evitat, cu diplomație. O calitate în plus. Ok, gata! Te-am necăjit destul cu astfel de întrebări! Hai, mai bine vorbește-mi despre ceea ce faci acum! Cum te “distanțezi” de lumea urâtă în care trăim?

Adrian Daminescu : – Partial, ti-am raspuns mai sus.Imi petrec foarte mult timp la Circul Metropolitan
Bucuresti, unde, desi nu sunt spectacole deocamdata , se repeta dupa un program riguros, bine stabilit, avem in pregatire doua spectacole, astfel incat,  indata ce se vor putea relua reprezentatiile,  sa fim gata de start. Lucram si la variante on line si in curand vom demara si pe acest drum .Serile mi le dedic orelor de curs -canto- online, cu elevii de la Scoala de Arta, apoi mai apuc sa intru in bucatarie, dar din ce in ce mai rar din lipsa de timp  si,  foarte rar,  mai rup cate o zi sau cateva ore si fug la cate o partida de pescuit. Ce-i drept , programul acesta incarcat ma tine departe de realitatea gri a acestor vremuri, pe care nadajduiesc sa le traversam cat mai repede si din care sa iesim cat mai putin sifonati, atat fizic cat mai ales psihic.

Marina Almășan : – Cititorii trebuie să știe că, în toate cele de mai sus, alături îți este, trup și suflet, minunata Dana. Vorbește-mi despre ea și despre oamenii importanți din viața ta!

 

Adrian Daminescu : – La intrebarea aceasta voi incepe cu parintii mei. Tatal meu este adevaratul ctitor al operei din orasul Constanta in 1955. Dirijor de opera si muzica simfonica, corepetitor, aranjeur, orchestrator regizor, un om de-o bunatate si o curatenie sufleteasca unica in viata mea. Mama, mezzosoprana de opera , o femeie exuberanta, vulcanica in interior, ironica dar cu eleganta dar si foarte miloasa si buna la suflet, era un multi personaj. Rolurile interpretate de ea erau adevarate creatii,  in Tosca de Puccini, Aida de Verdi  si multe alte roluri, abordate cu o usurinta fenomenala…aș zice naturala. Dumnezeule!!! Trebuia sa o vedeti si asculta in Tosca ! Era mama mea si lacrimam de fiecare data, cand o urmaream in rolul acela, cum v-am mai zis…era naturala. Apoi, da, este Dana -sotia mea-  care este sufletul meu pereche si cerberul care nu lasa niciun rau sa se apropie prea mult de mine, tinand singura piept tuturor evenimentelor neplacute. Și, în fine,  copiii mei.
Alti oameni importanti din viata mea sunt autorii tuturor cartilor pe care le-am citit , toti compozitorii care m-au inspirat si de la care am invatat , doctorii care m-au tratat de diferite afectiuni, colegii mei, pentru care- desi nu arat- imi dau emotiile creative inainte de orice reprezentatie, si pentru care sufar, daca se imbolnavesc sau patesc ceva neplacut, de-mi vine sa-mi sar din bocanci si sa fiu langa ei ! De fapt, toti oamenii de la care am invatat ceva frumos si cei ce mi-au intins, cand am avut nevoie, o mana de ajutor sunt parte din mine, deci foarte importanti pentru mine.

Marina Almășan : – Această listă lungă dovedește că ești un om cu dragoste de semeni. Este exact calitatea pe care o observasem și eu la tine. Hai să mai vorbim puțin despre Adrian, cel din afara scenei. Despre hobby-uri, vacanțe, lecturi, filme…

 

Adrian Daminescu : – Pescuitul, este pasiunea mea de mic copil. Mai precis de la patru ani. Acest sport m-a
imprietenit la catarama cu natura pe care am invatat sa o iubesc si sa o respect, pestele prins intorcandu-se intotdeauna acasa la el fara sa-i lipseasca vreun solz . Este locul unde ma refugiez in liniste, unde ma regasesc intotdeauna si, fortandu-mi limitele, incerc sa ma cunosc mai bine. Gătitul multinational este pentru mine a doua pasiune, inovez tot timpul si incerc sa creez retete noi. E o preocupare care imi umple timpul in mod placut- mai ales iarna,  cand cu pescuitul… nu prea tine! Literatura este si a fost – mai ales in copilaria si tineretea mea – o mare pasiune, cea care mi-a dezvoltat imaginatia si modul de interpretare de azi. Acum imi doresc să cumpar o rulota, cu care sa plecam in toata Europa cu sotia si cu copiii mei, utilati pana in dinti cu barca, motor,  scule de pescuit,biciclete si altele.

 

Marina Almășan : – Ce vis frumos! Îți doresc să ți se îndeplinească! Ei…ne cam apropiem de finalul interviului, așa că o să te întreb ce sfat ai a le da tinerilor care chiar au talent?

 

  1. Adrian Daminescu : – Pfuuuuu…….Nu cred ca este o intrebare la care raspunsul meu sa fie pe placul lor.Talentul
    este o calitate necesara,  dar insuficienta. Arderea multor etape din pregatirea necesara unei cariere artistice solide a dus la o aruncare in derizoriu a profesiei de artist. Oricine gângurește cateva versuri si face cativa pasi de dans, are impresia ca este artist .Daca, peste toate acestea, parintii mai dispun si de un buget pentru un videoclip, s-a rezolvat cazul! Aiurea… Iluzii. Ne imbatam cu apa chioara. Asa cum trebuie sa mergi la gradinita, scoala , liceu, facultate ca sa poti profesa ce iti doresti, asa trebuie si in cazul artistului. In plus –  muncă,   de o suta de ori mai mult. Si,  cu talentul din dotare, avem, iată,  ARTISTUL COMPLET. Altfel……..e foc de paie.

 

Marina Almășan : – Un sfat excelent de luat în seamă. Dar nouă, celor care nu ne dorim să devenim artiști 😁, nouă ce ne urezi? Având în vedere că se apropie finalul de an..

 

Adrian Daminescu : – Cred ca fiecare ne dorim sa treaca mai repede acest an. Parca ar avea anul vreo vina… In fine. Ca vrem, ca nu vrem, 2020 va trece si sa speram ca va fi atat de ingaduitor, încât sa duca cu el toate necazurile, incercarile si zilele intunecate prin care am trecut cu totii.

Va doresc tuturor sa trecem in NOUL AN cu dreptul, sa incercam sa fim obiectivi si sa ne propunem ca in 2021 sa fim mandri de noi si de …. deciziile noastre, pe care sa NI LE ASUMAM.

Sa incercam sa intelegem si sa fim intelesi, sa ascultam, dar sa fim și ascultati sa iubim, dar sa fim și iubiti.

Sa ne revedem sanatosi , sa ne protejam si sa ne sprijinim unii pe altii.Doar asa VOM PUTEA EVOLUA. Altfel, in cel mai bun caz vom ramane pe loc. În cel mai bun caz…….

Marina Almășan : – Mulțumesc, Adrian! Urările tale de bine să se întoarcă la tine înzecit! Fug la YouTube, să-ți mai ascult un cântec! 😉