Bărbați de 10

“ Cetatea Giurgiului era fericită și îmi oferea totul , dar ca orice erou tragic,  eram chemat de zidurile Troiei…” – interviu cu medicul și scriitorul Cosmin-Ștefan Georgescu, stabilit în Franța

 

Când dai peste un interviu cu un om remarcabil, nu te mai interesează cum a dat de el reporterul. Contează doar valoarea ce răzbate din răspunsuri. Nici măcar întrebările nu mai contează întotdeauna, pentru că un reporter neinspirat ( ca să nu-l numesc altfel) poate primi răspunsuri geniale la întrebări “de doi bani”. Nu știu cât de inspirate au fost întrebările mele ( e greu să porți o conversație cu un ins pe care-l cunoști doar “din auzite”), însă cu siguranță răspunsurile sale vă vor fascina. Și veți descoperi, în umbra lor, un bărbat de 10, sensibil și profund, care NU, nu strălucește aici, în țara lui, ci a ales, cu mulți ani în urmă să trăiască departe de ea. De ce, vom vedea. 

De medicul francez de origine română Cosmin-Ștefan Georgescu am dat cu totul întâmplător. Aș zice, una din acele fericite întâmplări, care-ți scot în cale oameni pe lângă nu poți trece, pur și simplu. Ci simți nevoia să te oprești din drumul tău și să-i iscodești mai mult, întrebându-i despre ei, despre lume și viață, și sfârșind prin a-i admira nespus. 

Capricornul Cosmin-Ștefan Georgescu a absolvit , în 1997, Facultatea de Medicină  din cadrul Universității ”Carol Davila ” din București.  Rezidentiatul de la Spitalul Universitar București l-a adus pe tărâmul  Medicinei de Familie, devenind astfel medic de familie la Giurgiu, orașul său natal. Activitatea de medic a fost dublată de o alta, susținută,  in domeniul cercetării, a literaturii de specialitate, dar și de prezența constantă in universul pasiunii sale de-o viață : literatura. Fiu de filologi, Cosmin a devenit el însuși scriitor. A publicat cărți ( inclusiv în Franța, unde trăiește de câțiva ani buni), colaborează cu publicații din țară ( revista “Conștiința” din Ploiești publică regulat aforismele semnate de inspiratul medic). Premii literare, evenimente de top organizate în țară, colaborări repetate la TV Giurgiu, toate vin să completeze o biografie ce pare a “lăsa în umbră” succesele sale, ca medic. Acestea din urmă există și ele, cu siguranță, pentru că, se știe,  o țară precum Franța nu tolerează non-valorile. 

Avand convingerea că , interviul de mai jos va reprezenta o carte de vizită a unui român de 10, va invit să-l parcurgeți cu mare atenție! Este inspirațional! 

Marina Almășan : – Draga Cosmin , am o primă mare nedumerire : un copil crescut intr-o familie de filologi , cu o aplecare certă catre literatura ( felicitari pentru toate scrierile tale ! ) s-a dedicat , totusi , medicinei. Care e secretul acestei decizii ?

Cosmin – Stefan Georgescu : – Draga Marina , asta ca sa raspund in bucla , daca ne cunosteam de mici , te invitam sa citesti ”Maiorescienii”. Dar cum sunt in curs de editare , ma invrednicesc cu mare placere sa iti raspund. Daca ne stiam de copii, cred ca nici nu mai imi puneai o astfel de intrebare…treceai direct la a doua , daca firea ta intens perceptiva nu ar fi expediat-o si pe ea. Inainte de a formula un raspuns vreau sa fac o prelegomina privind tactica interviului. Important e cine ataca primul. Nu intotdeauna intrebarea , care prin natura ei e initiatoarea , va avea castig de cauza. Ai pus problema ca o miscare inaugurala a lui Karpov. Depinde de mine cum voi muta. De mintea mea , atata cata am. Mi-am dorit enorm in viata mea sa fiu intervievat.Nu am avut parte de intrebari decat la scoala.Nici macar la angajare nu am fost chestionat.M-am prezentat cu un teanc de diplome ( asta in Franta )si dupa ce s-au plictisit sa le mai xerocopieze , mi-au spus ca de luni incep treaba ( intalnirea pentru obtinerea jobului avea loc intr-o vineri , dupa ora pranzului ). 

    Mereu m-am bagat in seama.M-am dus pe langa cei mari , sperand ca astfel voi deveni mare , ca majusculele se iau pe haine ca vopseaua de pe garduri.Culmea e ca am reusit…dar nu sunt mandru de asta.Cei care organizau diverse evenimente nu erau foarte incantati cand venea cineva din “off” – cum ziceti voi la televiziune – si le lua prim-planul.Eu cred ca e o chestiune de incadrament.Fiecare e important daca lumina reflectorului cade pe el , iar camera de filmat il focalizeaza.Dar eu ma credeam buricul targului.Nu era deloc asa.Dar convingeam.Cand cineva se crede imparat si nu e , atunci e nebun.Cand ii convinge si pe ceilalti , e oratorul perfect.Asa am ajuns sa dau interviuri.Cei care dialogam erau atat de perturbati de faima mea iluzorie , incat fie ma lasau pe mine sa-mi formulez singur chestionarul , fie imi fragmentau ei a posteriori dizertatia , insailand intrebarile.
Tu ai fost ” aseista- model ”. Ai venit cu temele facute.Cu o cariera perfecta in ale interviului , nu aveai cum sa dai gres. Din tine s-au format mari vedete ale intalnirilor de week-end , care acum s-au retras , si care imi sunt dragi…dar tu esti tu , adica inceputul unei lumi. Si eu , razvratit fiind , nu am cum sa nu-ti recunosc suprematia. Si nu o fac din galanterie , ci din cea mai pura obiectivitate.

Parinti filologi si eu medic.Cred ca asta era intrebarea.Felicitari ca nu ai apelat la chestionarul lui Proust ! Intrebarea asta capitala lipsea.Cred ca raspunsul sta in antinomia termenilor.Am cautat opusul a ceea ce faceau ai mei.Pedagogia e ca televiziunea .E frumoasa cand o vezi pe ecran.Dar cand esti acolo , in praful de creta si in ironizarile elevilor , nu e nimic extraordinar.Insusi termenul de ”pedagogie” – a te adresa unor ”copii” – desi ei sunt ditamai liceenii sau studentii , arata o atitudine fals superioara a magistrului care de multe ori nu se justifica.In schimb , in fata bolii , si prin extensie , a mortii , suntem mult mai concilianti.Acceptam sa ne vindece si un copil , daca e in stare.Tot imparatul pe care il cautam in intalnirile cu oamenii cetatii de mai tarziu.. sa fiu dorit din necesitate si nu acceptat din convenienta.Apoi , frica ancestrala de boli…Eram un ipohondru, convins ca toate bolile sunt posibile.Mi le doream , ca sa scap de ele , fiindca simteam ca ma pandesc destinal.Invatand medicina , dobandeam cunoastere samanica , intram cu ele intr-o simbioza evolutiva.
Parintii mei erau filologi intr-un liceu de mate-fizica si intr-o tara de ingineri , deci reprezentau un anti-model.Ma invatau esecul garantat.Intre ei si un prof’ de mate’ era diferenta dintre un repetent si un olimpic.Mi-am dat repede seama de asta si am virat spre stiinte.Numai ca spre deosebire de tine , nu am avut cap de aseist si…”Adio , arme!”…”am ramas ce-am fost , romantic…” asta ca sa nu zici ca nu introduc citate ( glumesc , orice interviator le detesta fiindca anuleaza originalitatea scriptului ).
Dar medicina , bat-o vina ! – presupunea chimie si fizica – tot un fel de matematici dar mai diluate…Interesanta observatial ui Solomon Marcus : in universitatile americane , matematicile sunt trecute ca disciplina separata de stiinte si arte…fiindca au ceva din fiecare…sunt la intersectie.Asa le-am abordat si eu.Cu sufletul.Le-am dat poezia mea.Ele mi-au oferit rigoarea , cartezianisimul , hipersfera , geometria in patru dimensiuni , cubismul …

    Si am invins.Dinspre litere spre cifre.Nu ma intreba cu ce efort …( decat , daca vrei , intr-un alt interviu ).

              

Marina Almășan : – Nu te întreb! Căci nu mi-e greu să-mi imaginez. Dar nu despre imaginația mea e vorba. Cu imaginatia care te caracterizeaza pe tine , ai putea face o paralela intre scriitor si medic ?

Cosmin – Stefan  Georgescu :  – Nu stiu daca aceste doua existente ale mele pot fi separate.Cred ca se ingemaneaza in aceeasi fiinta.Nu pot fi cateva ore pe zi scriitor , si altele medic. Ambele presupun suflet.Si aici nu merge cu jumatati de masura.Ele au venit in viata mea impreuna. Am vrut sa devin medic si scriitor.Toti au spus ca e imposibil si ca trebuie sa aleg.Dar eu am fost un nehotarat.M-am lasat in siajul acestor arte.Nu am fost destul de puternic ca sa transez , fiindca implica sa fiu suficient de slab cat sa renunt la una din ele.Dupa un timp de intriga s-au tolerat si acum se ajuta reciproc. Napoleon spunea ca el e un bun general prin calitatile sale non-militare.Ceea ce se ascunde in noi e mai important decat ce revelam.Suntem posesorii unor comori infinite.Uniformizarea birocratica , standardizarea profesionala sunt blocaje spre marea performanta.Am riscat sa merg si cu mintea si cu sufletul in domenii in care regula era unicitatea.Mi-am dat seama ca o fiinta nu e completa decat in aspiratile ei , si nu in impliniri.Visul mi-a devenit calauza.Somnul m-a abandonat.Esecul nu m-a ocolit.Nici suferinta prin constientizarea lui.Dar astfel mi s-a oferit cel mai pur material pentru a scrie. Subiectul vietii mele era infinit deoarece cuprindea lumea.Incercarea de a o vindeca devenea medicina.Dar era una hipocratica , initiala si initiatica.Ma aflam pe un drum al carui capat nu exista.Stiam ca voi sfarsi pe el.Dar cand destinul e asumat , e pe jumatate infrant. Pacientii erau incantati de faptul ca un medic le vorbea cu atata verva de niste lucruri care ar fi  trebuit sa ii sperie prin omisiune.Incercam sa le destainui toata stiinta mea, bruma de carte , pe inteles. Eu invinsesem teama prin cunoasterea irelevantelor ei cauze. Mintea , pusa in slujba sufletului , capata valente taumaturgice.Scrisul , hranit din cele mai adanci lupte cu boala , cu moartea se purifica intr-atat incat devine cristal.Prin urmare , meritul meu e acela al ezitarii : cand nu stii la ce sa renunti , te bucuri de binomul implinirii.Dar ai de primit in piept toata neincrederea , suspiciunea de diletantism , neinregimentarea intr-o casta care te-ar putea apara.Insa aceste doua cetati contopite , medicina si scrisul , isi fac propriile metereze , gazduind o lume ideala , in care hiperboreenii , cei de dincolo de Nordul extrem , pe care l-ai vizitat tu , Marina , isi desfasoara vietile linistiti si etern fara teama unei caducitati desirante.

   Marina Almășan : – Mi-ar plăcea să-ți vizitez lumea asta minunată în care respiri. Pare atât de diferită de a noastră, a celor care merg pe un drum  clar ( nu neapărat simplu) nefiind nevoiți să se dedubleze. Până însă să-ți pătrund lumea în care te miști, voi încerca să o cunosc pe cea interioară. Ajută-mă prin răspunsuri! Bunăoară, atunci cand nu este nici scriitor  , nici medic , cum arata Cosmin Stefan Georgescu ?

   Cosmin Stefan  Georgescu : – Cred ca aceasta umbra luminoasa , medicina – literatura , ma invaluie mereu.In permanenta am ceva de vindecat sau de scris.In casa am foi peste tot.Cum imi vine ideea , o astern pe o bucata de hartie.Altfel fuge si nu se mai intoarce niciodata , ca o cometa necuprinsa pe o orbita elipsoidala. Vindecarea este in toate felurile : fizica , spirituala , contemplativa.In singuratate , ma tratez pe mine.Marin Preda spunea ca pisicile ne sunt superioare : cand au nevoie de dragoste , se ling singure.
Imi place sa fac sport : inainte practicam baschetul , joc colectiv.De cand m-am dezradacinat , m-am dedat inotului , jogging-ului , dezvoltandu-mi cea mai ingrata latura a comportamentului : individualitatea. Meditatia in timpul orelor de sport o depaseste pe cea statica : imi vin in minte idei , concepte , structuri epice , constructii prozodice.Bine zicea Constantin Noica : ” gandim cu picioarele ! ”
Imi place sa fac calatorii.Ma si mir cum de nu ne-am intalnit…Dar poate ca in Marin Sorescu , tu mergeai pe o parte a Globului , eu pe cealalta.Cu gastronomia nu stau bine ( asta ca te-am vazut gatind , demonstrand ca ai week-end-urile noastre ). ” Frumoasele noastre duminici …” cum scria ”Unchiul Vanea” , marele Ioan Chirila. Eu le las asa frumoase , nu le mai contopesc in domestic.Nici pe stadioane nu ma duc , dar imi fac lumea mea : muzica , film , teatru , dans , emisiuni tv si radio…De cand cu internetul – diaspora e tot in tara , uneori mai angrenata si mai activa decat cei ramasi intra-muros ( eu o anunt pe mama ce evenimente au loc in Giurgiu ).

Aaaa…si iubesc , am uitat sa iti spun , asta e primordial !

Dar te las pe tine sa ma intrebi , detest introspectia neprovocata.

Marina Almășan : – Mă bucur că încape și iubire, în lumea asta a ta, interioară. Dar vreau să ne mai vorbești despre tine : ce fel de om esti  si cine iti sunt cei dragi din preajma ?

Cosmin Stefan Georgescu : – Cei dragi din preajma …sunt departe , la Giurgiu , unii din ei raspanditi prin lume…Ce fel de om sunt , nu stiu. Conceptul de om, in sensul antic , care ia bolovanul din fata termei , e greu de atins.Profesorul de Fizica din Liceul ”Ion Maiorescu” , Domnul Dumitru Manda , autor de manual , ne-a intrebat la prima ora de curs ce vrem sa devenim.Noi ne-am laudat cu profesiile visate.In final , ne-a scris pe tabla cuvantul ” Om “. Litera ”O” era exagerat de mare.Cred ca Omul acela nu voi ajunge niciodata. Ca in Patristica , de la Chip la Asemanare , drumul e lung si anevoios.

Marina Almășan : – Modestia e o calitate a oamenilor aleși. Eu, personal, te simt foarte aproape de acel “O” mare! 😁 …Cosmin, vorbeste-mi despre copilaria ta ! Cat anume din ceea ce esti acum i se daroreaza ?

Cosmin – Stefan Georgescu : – Copilaria mea a fost fericita si trista , plina de mari bucurii si provocari infinite.Ca in Giovanni Papini , fara a deveni ”un uomo finito” – mi-am dat seama ca uneori copiii pot fi mai rai decat adultii – am trait drama taberelor in care cei mari m-au format sa devin stanca de cremene in fata a tot ce ma ataca , dar in mine sufletul a ramas vulnerabil si inocent. Adrian Paunescu spunea : ”Daca nu as fi avut o copilarie grea, as fi fost mort demult”. Primii ani iti dau constiinta valorii de mai tarziu. Frumusetea lor ? Prieteniile care au ramas pana acum , cartile pe care le-am citit si nu le-am putut uita , serile de colind , primele inocente iubiri, cu sfasietoarele lor dezamagiri.

 Copilariei ii datorez tot , fiindca am ramas copil.

Marina Almășan : – Acum ar trebui să introduc în text acele spuse ale lui Brâncuși ( artistul care a ales să moară în aceeași țară în care ai ales tu să trăiești!) : “Cand nu mai suntem copii, suntem morți demult”. Așa că, dragă Cosmin, continua să fii copil! Și ca să rămân în același registru, am să te întreb ce anume ai mostenit de la parinti ? Unde au gresit – dacă au greșit – în educatia pe care ti-au dat-o ? Te-au pregatit oare pentru vremurile astea ?

  Cosmin – Stefan Georgescu : – Tata , profesorul de literatura romana Vincentiu Georgescu , m-a invatat calmul si politetea. Aparent , nu se enerva niciodata , dar purta in suflet cicatricile. Elevilor le vorbea cu ”dumneavoastra”. Mama , profesoara de limba franceza , Mihaela Georgescu , iute si exigenta , antagoniza modelul patern. M-a crescut spartan dar tandru : nu ma lauda pentru reusite , dar ma mangaia dupa un esec.Prin urmare , am avut parte numai de mangaieri.
Tu ai construit intrebarea jurnalistic : ” unde au gresit ? ” – dar am lectura lui Oscar Wilde : ”cu varsta ajungem sa ne judecam parintii si in final , eventual , sa-i iertam”. Ei nu au gresit cu nimic. Am facut-o eu in numele lor.
Pregatiti pentru ce a urmat , libertatea , nu am fost. A trebuit sa o invatam ca mersul pe valuri , in picioare , noroc cu Nichita care ne spusese cum se face…

 Marina Almășan : – Ai avut vreun model in viata ? Dar o carte care te-a inspirat ?

Cosmin – Stefan Georgescu : – M-am regasit in toate personajele cartilor citite si ale filmelor si teatrelor vazute ( precum Andrei Plesu , am oroare de ”lecturate” si ”vizionate” ). Am ajuns sa fac eu insumi ” filme ” cu prietenii de joaca.Eram regizor si scenarist.Drama a fost ca am invatat un lucru : ca povestea sa mearga trebuia sa fiu personajul negativ , singurul care conducea intriga.Si asa am ramas , un Mefisto. Faust e tot mai pregnant un ideal. Mentor real ? Profesorul de sport Ioan Banu , vecin de etaj , care a construit o sala de sport cu propriile maini, cu care executa perfect la inele ”Gigantica” lui Dan Grecu. Nu e greu de sesizat ca toate modelele mele erau de neatins…

Marina Almășan : – Hai să lăsăm copilăria în urmă și să ajungem la tine, cel de astăzi. Faptul ca traiesti în Franța se datorează cumva unor dezamagiri ?

Cosmin – Stefan Georgescu : – Tot ce infaptuim remarcabil se bazeaza pe nemultumiri si frustrari. Nu suntem activi , ci reactivi. Idealul e in perspectiva ”marelui stil ” propus de Nietzsche : ansamblul contrariilor volitionale. Cred ca a fost mai mult dorinta de implinire mundana , Cetatea Giurgiului era fericita si imi oferea totul , dar ca orice erou tragic eram chemat de zidurile Troiei…

Marina Almășan : – De ce Parisul ?

Cosmin Stefan Georgescu : – Nu e chiar Parisul…E Valea Loarei.Dupa doi ani de Bretania , superbul Morbihan , ”Mica Mare” Atlantica , am venit in ”Valea Castelelor”. Mama avea dreptate : ” Nu degeaba au ales Regii aceste locuri…” La Paris ma duc des : conferinte , concerte, piese de teatru , simeze…Nu raman peste noapte. As fi insomniac , precum Cioran. 

Marina Almășan : – Sunt și eu părinte, ba am și o fiică – chemată și ea de zidurile Troiei 😁 , ajunsă la Paris,  lăsând în urmă o mamă neîmpăcată. De aceea,  sunt curioasă : Cum au privit parintii tai decizia ta de a pleca in Franta ?

Cosmin – Stefan Georgescu : – Tata, din pacate, nu mai traia in noiembrie 2015, cand m-am desprins. Plecase ceva mai devreme , inaintea mea…Traiectul lui vertical , urma sa-l parcurg orizontal , pe distante mai mici.Mama se obisnuise cu ideea. Inainte mai facusem stagii de antrenament stiintific in Anglia , la Londra si Oxford , si in Germania , langa Bayreuth-ul lui Wagner. Parea ca doar imi exersez in fiecare an o alta limba straina.Mama m-a pregatit cu franceza.Cand am plecat in ”Hexagon ” toti au crezut ca ma voi intoarce , ca de obicei.Dar precum in povesti , era a treia oara , si am ramas…De teama dorului , nu am mai revenit in Giurgiu…De aceea acest interviu e sfasietor , Marina…

Marina Almășan : – N-a fost intenția mea… Hai să te “vindec”, cu o întrebare ancorată în realitate  : care e parerea ta ca medic, dar si ca și  cetatean,  despre pandemie ? Cum ti-a afectat viata ? Care e situatia la Paris ? 

  Cosmin – Stefan  Georgescu : – Parisul e atins din plin, ca orice metropola unde aglomeratia e primum movens etiologic. ”Orasul Luminilor” se eclereaza doar pentru el…indragostitii , care ii dadeau tot farmecul prin asezarea lor la mesele inghesuite si mici ale teraselor cochete , s-au ecartat conventional.Eu eram asteptat la conferinte si seminarii medicale si culturale in intreaga Europa.Cel mai rau an, pentru mine , strict profesional si cultural , a fost mirabil : am fost publicat la Giurgiu , Londra si Paris. Semn ca durerea e germinativa, iar suferinta inalta.

 Marina Almășan : –  Chiar și în aceste condiții, nimic nu ne impiedica sa visam ! Ce planuri de viitor ai ?

Cosmin – Stefan Georgescu : – Sa vin in Romania si sa apar in emisinea ta.Fara masca.Lumea sa isi reintre in drepturile fireste.   Teribilă,  vorba lui Albert Camus din ” Ciuma ” : ” Flagelul nu e pe masura omului ”.

Marina Almășan : – Gata! Am și început pregătirile pentru a te invita! 😁Cosmin, nu vreau să uit să punctez unul din atributele tale, care mi-a mers direct la suflet.  Esti autor de aforisme iar eu o pasionata a lor.Reda-mi unul favorit , apartinand unei personalitati , iar apoi transmite-ne si cateva ”productie proprie”.

Cosmin – Stefan Georgescu : – Cand am sustinut la Giurgiu si in tara conferinta ” Terapia prin Umor ” nu a ras nimeni , dar am citit toate glumele lumii de la antici la Woody Allen. Dem Radulescu avea dreptate : ” e mai usor sa ii faci pe oameni sa planga,  decat sa rada ”.Acesta e aforismul unei personalitati.Adevaratele cugetari sunt acelea care nu se numesc astfel , simple ziceri de o forta milenara.Vor strabate prin timp mai bine decat tomurile de intelepciune.Incercarile mele ti le ofer integral pentru emisiune si revista.Tu stii sa le plasezi si astfel si astfel o sa ma scutesti de ridicol.Odata am vrut sa fac un spectacol cu marile aforisme ale lumii…am verificat intre cunoscuti…e greu sa faci diferenta intre Shakespeare , Votaire  si cel pe care il intervievezi…E un taram in care avem loc toti , genii si diletanti.As da orice sa mai raman pe el…

Marina Almășan : –  În regulă, vom păstra subiectul pentru proxima noastră întâlnire, la televizor, dar m-aș bucura să te și publicăm, în revista de față. Legat de televiziune, Cosmin , tu ai facut la un moment dat si televiziune. Și e greu de crezut ca cineva care ajunge la ” butoiul cu miere ” al acestei profesii , ar fi capabil sa o paraseasca de buna voie.Ai nostalgii ? Ce emisiune ti-ar placea sa realizezi,  daca…?

Cosmin – Stefan Georgescu :- Muntenia Tv si Giurgiu Tv au fost pentru mine Scoala si Amvon.Am intalnit oameni minunati si il voi numi doar pe domnul Petre Slavescu , inginerul de geniu care a facut totul sa functioneze perfect.Se transmitea vreme de cateva ore in direct Slujba din Sfanta Noapte de Paste de la Catedrala ” Adormirii Maicii Domnului” din Giugiu , si fiind numit ipodiacon de PreaSfintia Sa , Episcopul Ambrozie al Giurgiului , comentam din studio cu Invatatura Filocaliei traduse de Parintele Dumitru Staniloae.

 Aveam ”pilula de medicina si cultura” in fiecare seara , reluata dimineata pe stomacul gol.Emisiunea de o ora era ”Universalia” – de la Piramide la Louvre.In acel format magic te-as invita , ca o frumoasa acolada a carierei tale si a credintei  nestramutate ce o ai : cum că Romania naste Oameni…

Marina Almășan :  – Cred că mă simt mai confortabil să fiu eu cea care invită. M-am obișnuit să scormonesc eu, prin sufletele invitaților mei, și nu invers! ….Dragă Cosmin, până una alta, tu ești invitatul meu, iar interviul nostru, iată, se apropie de final. Ți-aș pune și ție întrebarea standard pe care o adresez tuturor intervievaților mei : în opinia ta , ce inseamna ” O Femeie de 10 ” ? Nu uita că, acordând acest interviu , ai patruns, vrând-nevrând,  pe teritoriul lor…

Cosmin – Stefan Georgescu  : – …Gratie tie , Marina , si iti multumesc ! Intocmai lui Ahile in gineceu, m-am simtit bine , am scapat de razboi , v-am putut admira de aproape si am vazut ca toate sunteti de nota zece fiindca sunteti mame si nasteti in suferinta , fiindca in lacrimi va asteptati copiii si sotii acasa , fiindca sunteti flacara iubirii la care ne incalzim noi barbatii , frumusetea si gratia acestei Lumi care inca mai sta in picioare prin voi, cele care aduceti pacea si mangaierea , bogatia inimii si harul sufletului.Fiti mereu iubite pe masura iubirii ce o dati !

Marina Almășan : – ..Le-ai topit pe toate cititoarele noastre, Cosmin! Îți mulțumesc pentru interviu! 

  

Uscatoare rufe