Sunt o femeie puternică și n-am voie să (mă) plâng!
Asta aud, de-o viață. Mi se pun stavile de toate felurile, în fața mea se-nalță ziduri, eu însă trebuie să strâng din dinți și să merg înainte. Mă ciocnesc , în drumul meu, de impostori , nemernici și ticăloși, unii – cu față umană ; sub acoperire, cum s-ar zice. Mă pizmuiesc, mă lucrează pe la colturi, îmi dau barnci și îmi pun piedici, dar, în timp ce mă aflu în picaj, pregătindu-mă de întâlnirea cu dușumelele, mă încordez brusc precum un resort și țâșnesc “la suprafață”, evitând plonjonul și continuându-mi , în ciuda lor, mersul. Doar sunt o femeie puternică, nu-i așa? Țin case, cresc copii, îngrijesc soți, slujesc profesia pe care mi-am ales-o, îmi inventez mereu “anexe” la fișa postului.. . Le pot duce pe toate, nu-i vorbă, căci “puternică” mă numesc, în ochii tuturor. Indiferent că aceștia mă privesc cruciș , pieziș sau cu seninătate…N-am voie să sucomb, nici să mă plâng n-am voie, că “dă rău” : lumea mă știe puternică și n-am voie să o dezamăgesc. Așa că primesc orice lovitură cu aparentă seninătate : pierd pariuri , prieteni, soți. Traversez divorțuri. Sufăr, cu nu? că doar nu sunt de lemn. Și din nou strâng din dinți și merg mai departe : lumea nu trebuie să-mi știe slăbiciunile, căci ele nu sunt sinonime cu “femeia puternică” – logo-ul cu care, așezat în frunte, străbat lumea. Așa că…mă restartez mereu, las în urmă netrebnici, iau viața de la început, încerc să trec mereu “peste”, să “depășesc”. Analizez cu atenție întâmplările din viața mea și ajung mai mereu la concluzii din categoria “așa a fost să fie”. Dacă obosesc? Cum nu! Dar nu e voie să se vadă, căci se demobilizeaza toți cei care, într-un fel sau altul, depind de mine. Copiii trebuie să știe că au o mamă puternică și că, indiferent ce li se va întâmpla în viață, “mama va fi acolo”! Părinții trebuie să știe că au o fiică puternică, ce le va fi sprijin până la ultima suflare. A lor sau a ei. Coechipierii..și ei trebuie să știe că sunt omul care face “pârtie” și le netezește drumul spre victorie, indiferent de anvergura proiectelor sau panta muntelui de urcat. Prietenii mă vor și ei puternică, pentru că …prietenul la nevoie se cunoaște : fiecare din ei are nevoi, iar eu, puternică fiind, pot deschide uși și obține rezoluții.
….Și totuși, iată, vine Decembrie… Pun în cui armura ce-mi obosește umerii un an întreg. Dau jos machiajul, pantofii cu toc și sutienul push-up . Aleg pijamaua, papucii de casă cu blăniță și vecinătatea bradului clipind din luminițe. Mă întorc între vulnerabilitățile mele, redevin sensibilă, delicată și fragilă, cum doar oglinzile din casă au permisiunea să mă vadă. Îmi iau un baton de cereale cu puține calorii , mușc din el cu ura pe care au adunat-o în mine anii de diete drastice și plâng..Mănânc și plâng. Mănânc…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SET CADOU
Comentează