Călătorii Timp liber

Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 24: Lecție de istorie, “pe viu”

 

Foto: Elena Cristescu

Un muzeu de istorie este întotdeauna un muzeu dificil. Nu e vesel și nu se parcurge intr-o oră. Ca să-ti placă sau, mai bine zis, ca să înțelegi ceva din el, e indicat să citești puțin despre istoria țării respective, înainte de a-l vizita : altfel se vor așeza, în mintea ta, cele văzute înăuntru. Altminteri, riști să-ti produci în creier o imensă harababură, din care să nu mai pricepi nimic. Iar peste un an, nici macar nu-ți vei aminti că ai vizitat muzeul respectiv. 

Muzeul National de Istorie din Stockholm se numește, în suedeză, scurt și cuprinzător : Historiska.
“H”-ul uriaș, ce străjuiește intrarea și căruia îi vin în ajutor panourile multicolore aliniate paralel cu aleea și inscripționate cu numele muzeului,  te face să nu-l ratezi, chiar dacă nu este amplasat chiar “la stradă”. Și chiar dacă nu are o alură pompoasă, care să-ți mute obligatoriu  privirea spre el.


Clădirea galbenă pare a fi nesfârșită , ceea ce , dintr-un început, pune sub semnul întrebării cele două ore ce figurează în dreptul acestui obiectiv, în programul nostru stufos, conceput la București. 

Iată însă că și acest muzeu ne trimite la plimbare, căci ora de deschidere este și aici 11. Ceasurile noastre harnice arată 10. Prin urmare, avem timp de o “Fika”, undeva prin preajmă. Și, odată cu ea, parcurgem cateva informatii “de pornire” despre Muzeu. 

Muzeul National de Istorie al Suediei este, cum era și de așteptat, unul dintre cele mai mari muzee ale Suediei. Un sfert de milion de vizitatori vin din toate colțurile țării și ale lumii, pentru a-i admira comorile din aur și argint, inestimabilele lucrări de artă medievală și spectaculoasele mărturii ale uneia dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria Suediei – cea din 1361, de la Gotland. 

Muzeul a fost fondat în 1866 și funcționeaza în prezent ca și Agenție guvernamentală. Si din nou trebuie să-mi cobor jos pălăria de pe creștet : intrarea în muzeu este și aici liberă – o nouă faptă bună a statului suedez, în mod firesc și sănătos interesat să promoveze istoria și valorile țării sale.

La baza valorilor neprețuite, găzduite atât de acest muzeu, cât și de cel National, despre care deja v-am povestit, stă una și aceeași colecție de artă : cea a Regelui Gustav Vasa, de la Castelul Gripsholm ( sec.16). Colecția a crescut, în timp, prin cadourile,  achizitiile si prăzile de război, din anii  Imperiului Suedez. Astăzi, numărul de exponate a depășit 10 milioane!!! 34.000 de numere de inventar figurează în arhivele ascunse ale Muzeului. Iată și un titlu de glorie : Historiska deține una dintre cele mai ample colectii de antichități de Europa.

In 1929, guvernul suedez a declanșat un concurs de idei, menite să transforme niște barăci militare dezafectate în sediul actual al muzeului, care până atunci funcționa în neîncăpătoarea clădire a celui National. Într-un final, arhitectii Bengt Romare și George Scherman s-au pus pe treabă și, după mai multi ani, împletind stilul neoclasic al barăcilor și grajdurilor de odinioară , cu stilul modernist al perioadei anilor  1940, au dat gata acest nou reper al Capitalei suedeze.  Muzeul are alura unei fortărețe, care închide în centrul său o curte interioară. Fațada este, cum spuneam,  una austeră. Frumosul începe în interior. Însă impresionante sunt și porțile muzeului. In 1938 , competiția pentru crearea intrării solemne în muzeu a fost câștigată de arhitectul Bror Marklund, care a lucrat timp de 13 ani la ceea ce suedezii au numit apoi Historiens Portar ( Portile istoriei) . Ele sunt confecționate din bronz,  au 4 metri jumate înăltime și cântăresc fiecare… câte o tonă!

Cu energia dimineții de partea noastră, le dăm în lături și…iată-ne în mijlocul istoriei Suediei! Începem așadar o călătorie fascinantă, care ne va purta de-a lungul a mii de ani, începând cu perioada preistoriei, trecând apoi în cea a vikingilor, continuând cu Evul Mediu și ajungand până în zilele noastre. 10 milioane de mărturii palpabile vorbesc despre cursul istoriei poporului suedez.

Incepem cu expoziția intitulată Preistoria. E ca un fel de început, în călătoria noastră virtuală, căci suntem înconjurate de primii suedezi cunoscuți de istorie. Edilii nu au înghesuit, pur și simplu, niște bolovani prin vitrină, însoțindu-i de etichete cu explicații plicticoase. Secțiunea este gândită ca o culegere de mai multe povesti. Sunt 8 istorisiri de viață, ale unor oameni preistorici. Ei au trăit în Epoca de Piatră, în cea a Bronzului și, respectiv, cea a Fierului. Decoperirile din acele vremuri îi ajută pe  vizitatorii asemeni nouă să-și răspundă la întrebări precum : care erau, pe atunci, relațiile dintre bărbat și femeie? Cum priveau ei moartea? Cu ce se ocupau? Care era modul lor de viață? Cum se face că în mormintele suedezilor au fost descoperite obiecte romane? Expoziția încearcă să explice, prin metode moderne, descoperiri din cele mai vechi timpuri.

 


Pașii ne poartă acum spre așa numita “Sală de aur”. Parcă pentru a sublinia și mai mult strălucirea metalului prețios, edilii au pastrat această sală într-o penumbră plină de mister. Strălucesc doar exponatele, frumos rânduite în vitrine și bine păzite de cerberii Muzeului și de sistemele de securitate. Locul în sine are un design misterios, care aduce cu un lăcaș de cult mistic. Sala în care ne aflăm conține 52 de kilograme de aur și peste 200 de kilograme de argint! …Înghit în sec și cutreier cu privire vitrinele ce adăpostesc aceste valori, prezentate sub diferite forme. Suedia are, se spune, una dintre cele mai bogate colecții antice de aur si argint din întreaga Europa. Cele mai prețioase obiecte de aici sunt colierele datând din anii 350-500, fiind executate din aurul monedelor romane. Tot aici admirăm bijuteriile vikinge din argint, cele datând din Evul Mediu, apoi o mulțime de monede, săbii și trofee de război. Cum de au putut fi adunate laolaltă atâtea minunății? – mă întreb. Răspunsul vine de la specialiști : în secolul al 17-lea, în Suedia a fost dată o lege care prevedea ca orice descoperire a unui obiect fără stăpân și datând de peste 100 de ani îi revenea în mod automat  Statului. Acesta îl directiona obligatoriu către Muzeul de istorie. Legea este în vigoare și în zilele noastre.


Sala în care intrăm acum,  este denumită “Istoria Suediei” . Expoziția este focusată pe ultimii 1000 de ani ai istoriei sale, din momentul în care Creștinismul și-a făcut loc în viața suedezilor și până în zilele noastre. Este de fapt povestea unui mic regat, care, în urma interacțiunii cu Lumea cea Mare, a devenit mai întâi un stat, apoi o națiune și, într-un final – o parte a Uniunii Europene. Expoziția este gândită foarte dibaci : ea constă în 10 “scene” – câte una corespunzând fiecărui secol în parte – având ca personaje celebrități ale epocii sau simpli muritori, prezentați în contextul unor evenimente, alături de obiecte legate de viața lor și de povești petrecute, zice-se,  aievea.




Mi se pare ingenioasă fâșia-ghid, care curge continuu pe jos, sub picioarele noastre, inscriptionată în ordine crescătoare,  cu anii din istorie ai Planetei . Păstrându-le cursul, trecem dintr-o perioadă istorică în alta, parcurgand cu atenție informațiile mai mult decât documentate din dreptul vitrinelor. 

Și iată-ne din nou pe teritoriul vikingilor. Ei sunt răspunzători de multe din cele întâmplate în această parte a planetei. Influența lor s-a răspândit în întreaga Europă, iar Muzeul Historiska adună laolaltă mărturii ale creșterii și descreșterii gloriei acestora. Colecția vikingă de la Historiska prezintă obiecte aparținând perioadei anilor 800-1050. Iată , bunăoară, armele vikinge, odihnind în vitrine , iată și celebrul cufăr pentru unelte , descoperit la Mastermyr si care este cel mai mare cufăr de acest fel, descoperit vreodată in Europa acelei perioade.  Continuăm cu descoperirile arheologice din Birka – celebrul orășel comercial viking din Evul Mediu, iată și obiectele,religioase ale perioadei și, în fine, diversele obiecte din viața de zi cu zi a populației vikinge, dar și cele aduse de neînfricații luptători din calătoriile lor prin lume.


Pătrundem în Camera textilelor. Aici sunt expuse textile medievale unice, majoritatea folosite prin biserici, de către preoți și episcopi. Fotografiem din diferite unghiuri unul din cele mai vechi covoare din lume din secolul al XIII-lea, intitulat “Tapiseria Skog”, intitulată așa după numele bisericii în care a fost găsită, dar si singurul  covor funerar ce s-a mai păstrat din îndepărtata epocă medievală.


O alta tapiserie celebră este cea intitulată Grödinge tapestry. Descoperita în Biserica Grödinge, ea  este realizată din lână și se remarcă printr-o finețe deosebită și printr-un desen foarte clar, care face practic tranziția dintre textilele din perioada medievală timpurie și cele din Evul Mediu, marcate puternic de elemente  ale Renașterii.

 Expoziția de Arta medievală , cea prin care ne plimbăm chiar acum, cuprinde una din cele mai mari colectii medievale de artă. Consemnăm  piese de altar, Madone si usi de biserică, îmbracate în bogate decorațiuni.
Știm cu toții că arta medievală europeană s-a aflat în slujba Bisericii Catolice. Viețile oamenilor erau marcate de doctrina creștină, care le cerea , ca ritual, să se închine în fața altarelor, statuilor Fecioarei Maria și crucifixelor, să spună o rugăciune și să aprindă o lumănare. Am văzut, în expoziția de la Historiska, o multitudine de elemente unice, datand din secolul al XI-lea și trecând prin întreaga perioadă medievală. Ca o paranteză, până în secolul al XVI-lea, Suedia a fost țară catolică, după care a rupt orice legătura cu Vaticanul. Protestantismul Lutheran a fost introdus, ca și religie oficială.


…Deși e o sală mică în comparație cu celelalte, nu vreau să trec prea repede peste ea, căci este, oarecum, atipică. În sensul că îți …gâdilă urechile! I-aș traduce titlul mot-a-mot : “Sunete medievale”. În primele biserici creștine din Suedia, muzica de orgă și simfonia clopotelor au devenit un element foarte important. Acestea din urmă erau numite “Trompetele Domnului”. Micuța expoziție ne oferă posibilitatea să vedem cu ohii noștri și să ascultăm cu urechile noastre cele de mai sus. Sunetul clopotelor a devenit un reper important al trecerii de la religia nordică , la creștinism. El se făcea auzit la cel puțin 10 kilometri distanță. Îl auzim și noi, chiar în aceste momente, dar la “receptoarele” plasate în imediata vecinătate a clopotelor-exponate. Acestea din urmă  sunt însoțite de poveștile vremii, care vorbesc despre apariția lor, despre importanța lor și despre primii misionari catolici care , în secolul al 9lea , au adus clopotele cu ei. Nu este omisă nici “funcția socială” a clopotelor, care dădeau alarma, în caz de incendiu sau război.


Evul Mediu a adus cu sine, în bisericile din Suedia,  și sunetul de orgă. La Hostoriska admirăm, iată, două dintre cele mai vechi orgi din lume. Nu sunt chiar complete, pentru că secolele de istorie le-au văduvit de unele componente, dar chiar și așa , cele două exponate vorbesc despre cum era alcătuită , pe atunci, o orgă de biserică și cam ce sunete scotea.
Avertizați de precizările de pe eticheta exponatului, fotografiem carcasa de la celebra orgă din Gotland. Ea este opera meșterului Verner din Brandenburg și, după ce și-a facut datoria în biserica Sundre din Gotland, a fost transformată într-un soi de “vestiar” pentru preoții vremii.

În schimb, orga Norrlanda , tot din Gotland, si-a păstrat mecanismul intact, chiar dacă a trecut o căruță de ani de la construcția sa, în 1430. 

Din păcate, nu putem ști ce muzică se auzea din orgile expuse, întrucât partiturile au apărut abia după secolul al XV-lea. 

Am lăsat la urmă sala desupra căreia trona înfricoșătorul înscris “Masacrul  medieval”. Mărturisesc, cultura mea generală nu adăpostea informații, legate de acest moment istoric, în care, în 1361, la Goland avusese loc una dintre cele mai sangeroase bătalii din istoria Suediei. Prin exponatele sale, prin fotografii și povești adunate laolaltă, bazate pe mărturiile vremii, această expoziție nu este altceva decât o rememorare a ororilor bătăliei medievale dintre curajoșii fermieri din Gotland și apriga armată daneză, condusă de Regele Valdemar Atterdag. Probabil că turiștii danezi nu se simt în largul lor, vizitand această sală, noi două insă am petrecut minute bune, încercând să aflăm motivele acestei pagini negre a istoriei. Se pare că, după ce cucerise teritorii semnificative din Skåne and Öland,  regele danez intenționa să subjuge și Gotlandul, cea mai mare insulă a Suediei. O armată profesionistă îl însoțea pe mai-marele danez, în ofensiva sa. Iata însă că înaintarea nu i-a fost chiar ușoară, pentru că în mlaștinile din Mästerby i-au cam dat de furcă fermierii din Gotland. Și chiar dacă intervenția curajoasă a acestora nu a reușit să dejoace planurile danezilor, ea a rămas înscrisă în istoria Suediei, pein mărturiile concrete, prezente în expoziție : arme de lupta, copite de cai, fragmente de armuri și alte astfel de obiecte valoroase sunt adunate în vitrinele expozitiei. 1800 de fermieri din Gotland și-au pierdut viața, în acel final de iulie 1361…




…Ușile masive ale Muzeului Historiska se închid, cu zgomot, în urma noastră. Privim cu îngrijorare către ceas : ora fixată în programul draconic a fost cu mult încălcată, însă timpul a zburat pe nesimtite. Să ne pară, oare, rău? Nicidecum!  Vom tăia o jumătate de oră din pauza de masă. Fugim însă spre ea, fără să știm încă spre care din restaurantele suedeze vom opta. Dar un lucru este sigur :  trebuie musai să ne încadrăm în intervalul 12-14, cand restaurantele din oraș își etalează avantajoasele lor oferte de prânz! 😉

Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la București

Multumiri pentru sprijin:

 

Serial realizat cu sprijinul Visit Sweden

 

Femei de 10 pe Facebook