Foto: Marian Grigore
…Vântul iernii portugheze pare neobosit! A suflat în draci toată noaptea, de ziceai că vrea să mute, în Google Maps, poziția hotelului! Ploaia l-a însoțit fidelă, bătând mărunt în pervazul fereastrei mele, întredeschisă. În miez de noapte, tableta mi-a transmis același suspect mesaj de avertizare din noaptea trecută. L-am citit cu mai multă relaxare și am adormit la loc aproape instantaneu. Ce nu ne omoară, ne întărește! Dimineața nu m-am mai trezit singură : eram eu…plus o febră musculară de toată frumusețea, moștenită de la drumul spre Cabo da Roca. Până și drumul până la baie într-un adevărat supliciu. Dar…arta cere sacrificii și mă întreb, cum aș fi supraviețuit încercărilor de ieri, dacă nu aș fi avut la activ antrenamentul de la Sală…
La micul dejun, decidem, împreună cu Marian, că trebuie să ne …”reconfigurăm traseul”. Obiectivele turistice prinse în programul muncit la București nu mai sunt recomandate: fiind luni, zi în care și aici muzeele sunt închise, mă focusasem pe “exterioare”, ceea ce, în noile condiții meteorologice, devine imposibil.
Găsesc însă, pe niște site-uri turistice, o seamă de muzee cărora ziua de luni nu le ține lacătul pe ușă. Și, ce să vezi? Unul dintre ele se află la doi pași de Hotel. El ne și devine “primul obiectiv al zilei”. Profităm însă și de acesti “doi pași”, pentru a mai face poze prin cartier. La tot pasul – statui și…dulciuri tradiționale! 😁
… Muzeul Arheologic Carmo este adăpostit într-o veche mănăstire. Anul 1389 este cel trecut pe broșura dată noua de casierița amabila, ce se luminează, văzându-ne legitimațiile de presă : “Să scrieți frumos despre Muzeul nostru!”. Nu era nevoie să ne spună.
Mănăstirea Carmo (Convento da Ordem do Carmo), este situată așadar în districtul Chiado din Lisabona. Descoperirile arheologice sunt expuse practic în naosul şi în absida mănăstirii. Sunt piese de diferite facturi, care refac, parțial, istoria Portugaliei. Spun “parțial”, pentru că micuțul Muzeu are și un frate mai mare, în incinta Mănăstirii Jeronimos. Al nostru însă are un mare avantaj : e deschis luni!
Primele poze sunt, firește, in exterior ( de fapt, e “exterior”, dar un realitate este “interior” – o curte interioară generoasă), el oferind și o imagine elocventă a… “Marii Zdruncinături”. Cum, nu v-am spus despre ea?… Mănăstirea însăși reprezintă un obiectiv turistic, fiind una dintre dovezile vii ale marelui cutremur din 1755, despre care vom tot vorbi, pe parcursul călătoriei, pentru că el aproape că a ras de pe suprafața pământului Lisabona. Edificiul în care ne aflam nu a fost niciodată complet renovat. Curtea interioară a Mănăstirii încă mai păstrează zidurile înegrite de timp și pe jumătate prăbușite, perfecte pentru această nouă… ședință foto! 😁
Colecţia Muzeului de Arheologie este destul de diversă, unele dintre elementele sale de interes major se referă la descoperirile arheologice scoase la lumină dintr-o fortăreaţă de lângă Azambuja. Ele dateaza din perioada cuprinsa între anii 3500 şi 1500 îH.
Li se adaugă, în ordinea spectaculozității, o serie de morminte regale în stil gotic, o vitrină cu mumii egiptene, dar și o colecţie de azulejos, pe care tânărul ghid abordat de mine, ne ajută s-o descoperim… chiar deasupra capetelor noastre, pe zidurile fostei mănăstiri!
Citisem, pe site-ul Muzeului și de o statuie care, se spune, l-ar reda pe Afonso Henriques, faimos rege al Portugaliei, din secolul al XII-lea. Același ghid tinerel ( sătul, cred, de hemoragia întrebârilor mele), este, iată, prins în ofsaid, neștiind exact care din vechile statui, cocoțate pe soclurile Muzeului, era cea vizată de noi. O descoperim împreună și, firește, sărbătorim printr-o fotografie!
Las mai jos cateva fotografii reprezentative din Muzeu, pentru a vă convinge să-l puneți pe lista voastră, în cazul în care îmi veți călca pe urme.
…Muzeu mic, ploaie lungă. Prin urmare, nici la ieșire nu avem parte de îmbunătățiri ale vremii. Hotărât lucru, iarna este de evitat, atunci când vrei să vizitezi o țară atât de solară, cum este Portugalia. Aceeași doamnă amabilă de la Casa de bilete, ne arată, combinând engleza cu gimnastica brațelor și a degetului arătător, drumul spre stația de Metrou. Cu acesta vom călători până la următorul muzeu deschis luni, unul de top pe harta obiectivelor turistice ale Lisabonei. Dar despre el vă va vorbi episodul de mâine.
Comentează