banner marshal garden
Femei de 10

“ Când citești, e ca și cum ai vedea un film în mintea ta” – interviu cu Siobhán Parkinson, cea mai tare scriitoare pentru copii din Irlanda

Astăzi vă voi face cunoștință cu o altă femeie de 10. Este cea mai tare scriitoare pentru copii din Irlanda , se numeste Siobhán Parkinson și, ceea ce este mai important , curand urmează să ne viziteze țara, la invitația Editurii Corint, care i-a tradus una din faimoasele sale cărți, și anume Miracolele Mirandei – alias povestea fetitei Miranda Maguire, a cărei pasiune pentru povești o ajută să genereze miracole și în lumea reală.

Așadar,  Siobhán  scrie ficțiune pentru copii și adolescenți, multe din romanele sale primind premii și fiind traduse în nenumărate limbi ale pământului.  

Siobhán Parkinson a absolvit Trinity College Dublin  la sectia Literatură engleză și germană, după care a făcut un doctorat pe literatură engleză , axâ du-se pe poezia lui Dylan Thomas.  Este membră a Asociației irlandeze de literatură pentru copii și a Asociației internaționale de cercetare a literaturii pentru copii. Ea este și fondatoarea  Editurii Little Island, specializată în literatura pentru copii. Neobosită de când se știe,  Siobhán nu se limitează la a scrie propriile cărți, dar și traduce din limba germană, învățată în facultate,   și , în plus, predă și cursuri de creație literară la St. Patrick’s College din  Dublin. Este prima scriitoare care a obținut titlul de laureat al literaturii pentru copii în Irlanda (2010-2012) și are o contribuție majoră la proiectul Scriitori în școală, menit să încurajeze elevii irlandezi să se implice în activități de creație literară.

Cu doar câteva zile de sosirea celebrei scriitoare în România, Editura Corint mi-a oferit șansa de a sta de vorbă cu domnia sa. A fost un prilej de a-mi aminti că și începuturile mele în ale cărților publicate înseamnă , pentru mine, o carte pentru copii, scrisă pentru fiul meu. N-am mai “recidivat”, dar…poate n-ar fi rău să reîncep să mă gandesc la așa ceva! 😉

Așadar, am fost încântată să-i pot adresa scriitoarei irlandeze câteva întrebări și am fost plăcut surprinsă de promptitudinea cu care am primit răspunsurile! Și unde altundeva să găzduiesc acest interviu, dacă nu în revista Femeilor de 10? Vă invit să-l citiți, iar dacă interlocutoarea mea vă va cuceri, atunci poate veți dori să o și cunoașteți. Și vă promit că, având ajutorul Editurii Corint,  vă voi ține la curent cu întâlnirile sale cu cititorii din România. 

 

Marina Almășan : – Este o onoare să vă cunosc! Și voi intra direct în subiect, întrebându-vă, de la bun început : ce credeți : e mai ușor sa fii copil sau om mare? 

Siobhán Parkinson : – Adult! Copiii nu au control asupra propriei vieți și, de regulă, nu sunt lăsați să ia decizii. Când ești adult, ai , firește, mai multe responsabilități, dar ai și mai multă libertate. 

Marina Almășan : – Totuși, vă propun să ne întoarcem în copilăria dumneavoastră. Care sunt cele mai plăcute amintiri din acea perioadă? 

Siobhán Parkinson : – Cititul și scrisul! 

Marina Almășan : – Un răspuns scurt, care însă cred că vă definește perfect! Vă plăceau poveștile? Aveați vreun personaj preferat? 

Siobhán Parkinson : – În copilărie îmi petreceam tot timpul citind. Trăiam într-o lume a cărților. Personajul meu preferat era Jo, din cartea “Little women” a scriitoarei Louisa May Alcott.

Marina Almășan : – Da, am auzit de această scriitoare! De altfel, Editura Corint i-a și tradus recent această celebră carte, sub denumirea de  “ Micuțele doamne”! Când ați început să scrieți? Care au fost primele scrieri? 

Siobhán Parkinson : – Nu-mi amintesc! Cred că am scris dintotdeauna! 

Marina Almășan : – V-am văzut toate cărțile – sunt o mulțime! –  deci cred că răspunsul dvs conține mult adevăr! Spuneți-mi, talentul la scris este cumva o moștenire de familie? 

Siobhán Parkinson : – Nimeni din familia mea nu a fost practic scriitor, însă tatăl meu era un om cu multă imaginație și spunea mai tot timpul anecdote și povești, în care eroul era chiar el, firește! Mama nu a fost nici ea scriitoare, dar era interesată de limba engleză și m-a învățat să citesc de mică, mult înainte de a merge la școală. Sora mea mai mică a scris și ea – poezii, o piesa de teatru, un scenariu de film, majoritatea nepublicate, dar foarte bune. Fratele meu este jucător de poker si , din cand în cand, scrie pe blogurile de poker. Deci…se pare că treaba este totuși genetică! 

Marina Almășan : – Am lămurit-o cu talentul la scris, dar am o curiozitate : ce anume v-a determinat să scrieți literatură pentru copii? 

Siobhán Parkinson : – Am scris o poveste pentru fiul meu, când era mic. Iar apoi am constatat… că nu mă mai pot opri! ( fiul meu scrie și el, dar eseuri și critica literară,  mai puțin ficțiune). 

Marina Almășan : – Aici, dacă-mi permiteți, am observat o oarecare asemănare înte noi! Și mie puștiul meu, când era mic, mi-a inspirat o carte pentru copii! Doar că eu n-am recidivat. Spuneți-mi , vi se pare mai greu să scrii pentru copii, decât pentru adulți? 

Siobhán Parkinson : – Amandouă sunt la fel de dificile, dar la moduri diferite. Desi, atunci când o faci, simți în ambele cazuri cam același lucru. Dar nu orice scriitor poate scrie și pentru copii. Nu înseamnă neapărat că este mult mai dificil, ci că este nevoie de un anume fel de imaginație și un anumit mod de adresare. 

Marina Almășan : – Cum reusiți să-i cuceriți pe cei mici? Care este secretul? 

Siobhán Parkinson : – Haha! Ați spus-o chiar dvs : e un secret! Deci nu am cum să vă spun secretul! 

Marina Almășan : – Atunci dezvăluiți-mi măcar ce anume vă inspiră! 

Siobhán Parkinson : – Sincer, eu nu prea cred în inspirație! Mă descurc…și atât! 

Marina Almășan : – ..și încă foarte bine! Care sunt semnalele pe care le primiți de la tinerii cititori? Înainte de publicare, obișnuiți cumva să le citiți cele scrise unor copii, așa, ca un fel de “verificare”? 

Siobhán Parkinson : – Uneori, obișnuiesc să citesc din scrierile aflate “în lucru” atunci când merg în vizită prin școli, dar copiii sunt întotdeauna atât de încântați să li se citească și sunt atât de flatați că le cer părerea , să-i întreb dacă le-a plăcut sau nu, așa că spun întotdeauna că “a fost grozav”! Este atât de plăcut și totuși…atât de lipsit de utilitate! 

Marina Almășan : – Spuneți-mi, cat de important este ca cei mici să citească? Mai avem, oare, nevoie de cărți, în zilele noastre? 

Siobhán Parkinson : – Cititul este foarte important. El înseamnă o foarte , foarte mare plăcere, însă numai dacă vei căpăta acest obicei și probabil că trebuie să faci acest lucru de mic copil. Da, copiii zilelor noastre au în continuare nevoie de cărți. Firește, ei au la dispoziție o mulțime de alte modalități de a “recepta” povești , însă plăcerea de a citi o poveste este una deosebită : cand citești, este ca și cum ai vedea un film în mintea ta, însă regizorul, cameramanul, scenograful, garderobiera, machieuza, specialistul în lumini, ilustratorul muzical și nu în ultimul rand, cel ce alege TOȚI ACTORII – ești chiar tu însuți! Atunci cand citești o carte, tu devii, practic,  co-autor , iar pentru fiecare cititor, cititul este o experiență aparte. Și este un lucru atât de diferit de orice alta manieră de a intra în contact cu povestile. 

Marina Almășan : – Spuneți-mi, seamănă oare copiii de astăzi cu cei din copilăria dumneavoastră? 

Siobhán Parkinson : – Copiii nu se schimbă. Se schimbă lumea lor, se schimbă felul în care sunt tratați de societate, se schimbă modul lor de viață în familie, ei au parte de un control mult mai intens în unele privințe și mult mai slab, în altele. Dar copiii, în sine, nu sunt decât niște copii. Emoțiile lor sunt aceleași, de la o generație la alta, și sunt mereu la fel de  entuziasmați să învețe și să aibă experiențe noi. Am acum un nepoțel de doi ani și propoziția lui preferată este “Citește cartea!”. 

Marina Almășan : – Să vă trăiască nepoțelul! Are norocul de a fi privilegiat, cu o asemenea bunică! Și acum, o întrebare poate neașteptată : un mare artist român, Constantin Brâncuși, cunoscut în întreaga lume, spunea că “atunci când nu mai suntem copii, suntem morți demult”. Dumneavoastră vă mai simțiți copil? 

Siobhán Parkinson: – Da, Brâncuși este într-adevăr celebru  în întreaga lume! ..Nu cred să fiu , în sufletul meu, un copil chiar tot timpul! Dar atunci cand scriu pentru copii, cred că reușesc să descopăr copilul din mine. Nu trebuie decât să-mi ating  degetele de tastatură și….

Marina Almășan : – Aș fi foarte curioasă să vă văd la lucru! Si, deși am depăsit cu mult vârsta, cred că acest interviu m-a convins să vă citesc cel puțin o carte, din cele atât de multe, dedicate copiilor! Vă mulțumesc mult pentru el!

Siobhán Parkinson : – Și eu vă mulțumesc!

 

Femei de 10 pe Facebook