Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 25 : Muzee pe care era cât pe-aci să le ratez

Foto: Elena Cristescu

Toate vacanțele au neajunsurile lor. Unul însă este suprem : vacanțele se termină mult prea repede!

Timpul scurt al unei vacanțe generează, la rândul său, timpul scurt al unei călătorii. De aceea, atunci când pornești într-o astfel de aventură, trebuie să-ți stabilești de la bun început obiectivele. Să te informezi cât de cât, sa-ți studiezi bine bugetul și să pui totul pe hârtie : ce-ai de făcut și cât ai de investit, încercând apoi să te ții de program. Firește, cele de mai sus fac parte dintre obiceiurile oamenilor-ceas, obisnuiți să funcționeze după reguli autoimpuse si care, într-un timp determinat, vor să facă cât mai multe lucruri. Există insă și inși care funcționează după principiul : “Măcar în vacanță să uit de program!” Ei își lasă concediile la voia întâmplării, chiar și atunci când aleg să le petreacă aiurea, prin lume : “bâldâbâc!” în lumea lui “dolce farniente” și ..gata! Dormi cât poți, bagi la ghiozdan până pocnești ( de regulă, din comoditate, ești în stare să alegi mâncăruri care să semene cu cele din țara ta!) , cheltuiești în stanga și-n dreapta cât te țin buzunarele, noaptea stai prin cluburi sau pe la terase, iar ziua – cu burta la soare ; eventual, singura concesie pe care ești duspus să o faci, este să ții ochii deschiși, ca să vezi, totuși, și pe unde te afli. Personal, nu-i înțeleg pe aceștia din urmă. Poate și pentru că, pentru mine, a călători înseamnă nu numai o bucurie unică, dar și o fantastică fereastră către cunoaștere. Cum să respiri, zile în șir, aerul unor alte locuri și să nu ai curiozitatea să cunoști lucrurile cele mai spectaculoase ale țării respective?!? De aceea hoinărelile mele prin lume au arătat dintotdeauna ca niște “călătorii de documentare”, în care am vrut să văd cât mai mult, să înțeleg cât mai bine, să încerc din toate și, de cele mai multe ori, să le și transmit celor de acasă impresiile mele, în ideea că ele ar putea deveni, la un moment dat, mâini de ajutor sau îndemnuri de a-mi călca pe urme. Principiul meu e simplu : de dormit, pot să dorm și acasă, nu e nevoie să zbor cu avionul ca să mănânc șnițel cu cartofi prăjiți, burta poate să aștepte soarele de la ștrandul din cartier, iar nopțile e musai să le dorm, ca să am putere, a doua zi, să răsucesc destinația-gazdă pe toate părțile.

….În Suedia am plecat amândouă – și eu, și Elena – nu doar cu un bagaj riguros configurat ( prognozele arătau iarnă cu puternice inserții de primăvară și – ceea ce era mai rău – se schimbau de la o zi la alta), ci și cu o listă stufoasă de lucuri de făcut, locuri de vizitat si persoane de întâlnit. Desigur că nimeni nu se așteaptă de la voi să-mi urmați exemplul : bănuiesc că nu mulți dintre voi, la întoarcere, v-ați propus să publicați cărți! Dar, dacă cea de față v-a convins și veți da fuga la Nordic Tours, să vă rezervați o săptămână la Stockholm, îmi place să cred că din lista noastră draconică, veți avea si voi ce să alegeți.

În capitolul de față voi pleda pentru ideea de “new entry”. Da, da, există așa ceva și în calatorii, nu numai în topurile muzcale! Este așa-numitul “neprevăzut”, care te aduce în locuri în care nu te gândeai că vei ajunge vreodată. Nu-l ignorați, pentru că din aceste lucruri neprogramate pot rezulta amintiri la fel de frumoase ca și din roadele “pomului lăudat”, spre care pornești cu sacul pregătit încă de acasă.

Mă voi referi, așadar, la obiectivele neașteptate care-ți ies, pur și simplu, în cale, atunci când îți urmezi programul prestabilit. Sau la cele pe care le vizitezi “de nevoie” : “- Elena, mai avem o oră până deschide muzeul , hai să intrăm în biserica de peste drum!” Sau : “- Vai, ce tare s-a pus ploaia! Hai să ne adăpostim în muzeul ăsta, pe care Google Maps mi-l semnalizează ca aflându-se pe străduța paralelă!” Datorită unor astfel de decizii “de moment”, cartea de față a prins câteva capitole în plus. Desigur, iarași voi reveni la Stockholm pass-ul, pe care vi-l recomand din toată inima, și care vă deschide ușile a peste 60 de atracții, care devin automat gratuite.

…Repetatele treceri prin fața Muzeului Dansului, în drumurile noastre “la” și “de la” hotel s-au soldat, într-un al 12-lea ceas , cu vizitarea primului. Se răsturnase deja căldarea cu întuneric pe străzile Stockholmului și, pentru că nu era nici ora 5 a după-amiezei iar concertul de la ConcertHuset începea abia la ora 19, am decis sa intrăm în clădirea aflată la doi pași de hotel și de pe care ne zâmbea, deja de câteva zile în foecare seară, o îmbietoare firmă luminoasă : “DANSMUSEET”.

Acelora dintre dumneavoastră cărora dansul nu le pare doar o zbânțuială inutilă, prin cluburi, pe la parangheliile domestice sau pe scenele teatrelor de profil, pentru cei așadar care-l percep ca fiind o artă și-l tratează cu respectul cuvenit, oprirea la numărul 17 de pe strada ( acu’să vă vad!) Drottninggatan le va părea pe cât de scurtă, pe atât de fascinantă.

Muzeul Dansului din Stockholm nu se referă nici pe departe doar la dansurile tradiționale suedeze. Colecția sa, unică în întreaga lume, te introduce în universul dansului de pretutindeni. O multitudine de costume , măști , fotografii , păpuși, instrumente, sculpturi, imagini video și informații adunate pe panouri, te aduc pe cele mai mari scene ale lumii, unde dansul a strălucit, în interpetari istorice.

Fondatorul Muzeului a fost Rolf de Mare, căruia, în 1953, i-a venit ideea de a aduna , sub acelasi acoperiș, mărturii sale evoluției dansului în lume. Rolf de Mare era un vestit colecționar de artă suedez care, în perioada 1920-1925, a condus Ballets Suedois, în Paris. În anul 1931 el a pus bazele, tot la Paris, ale primului Centru de cercetări și totodată muzeu al dansului din lume. Rolf de Mare a fost, fără îndoială, una dintre personalitățile culturale marcante ale secolului XX. Călătoriile sale prin lume au fost însoțite de o temeinică activitate de colectare a unor obiecte și documente, legate de teatru și dans. Toate aceste exponate, aduse din Asia, Africa și America de Nord, completându-le pe cele europene, au alcătuit o colecție impresionantă, care a constituit baza creării, în 1931, a ceea ce se numește astăzi Dansmuseet – locul în care chiar acum ne aflăm. Inițial, locația a fost stabilită la parterul Operei de Stat Suedeze, pentru ca apoi sediul său să tot migreze prin oraș. A șasea adresă și ultima (deocamdată! ) este strada cu nume încâlcit de care tocmai v-am vorbit.

….Colindăm prin muzeu, purtate de muzica de ambianță ce îmbracă, în surdină, încăperile mai mari sau mai mici. Nu dansează nimeni pe ea, poate doar în fotografiile și imaginile de pe ecrane și nu oricine, ci unii dintre cei mai mari balerini și dansatori ai planetei, mulți dintre ei deveniți, deja demult, praf de stele. Explicații generoase însoțesc exponatele, ceea de face ca plimbarea printre vitrine – deloc lungă ( sub o oră) – să devină cu adevărat fascinantă.

Parcurgem Dansmuseet în pași de dans, fără să regretăm nicio clipă intrarea. Mai ales că drumul de la muzeu și până în camera de hotel nu durează nici 5 minute.

…Suntem acum într-o altă zi. Tocmai am vizitat spectaculosul Muzeu al Științei și Tehnologiei și, aflate încă sub impresia lumii virtuale din secțiunea de profil a acestuia, comentăm intens cele văzute, păsind totodată hotărâte spre stația de autobuz. Deodată, ne apar in stanga și-n dreapta noastră, două muzee, stand față-n față și, cum spune limba de lemn : “cu porțile larg deschise”. E început de weekend, zona e destul de agitată și observăm cum un șir de vizitatori ce vin dinspre stația lui 69, se splitează : unii intră în Muzeul de etnografie, alții – în cel al Poliției. Ne privim una pe alta și…decizia e luată! Deși ea este mult mai tânără decât mine, eu și Elena gândim în multe privințe la fel. Nu întâmplător, este unul dintre cei mai valoroși oșteni din micuța mea armată de la TVR! …Studiem repede, pe net, lista celor peste 60 de atracții turistice, acoperite de Stockholm pass si, regâsind printre ele cele două muzee, ne abatem puțin de la programul zilei. Dacă tot e gratis, n-ar fi păcat să le ratăm?

Muzeul de etnografie – ETNOGRAFISKA

Ce mai înseamnă oare ființa umană, într-o lume a globalizării? Vizitând Muzeul suedez al etnografiei, nu facem decât să descoperim noi lumi și noi moduri de viață.

Chiar dacă Etnografiska nu s-a deschis oficial decât în 1900 ( “decât în 1900”?!? Doamne, dar are o vechime de 120 de ani!!!), colecțiile sale dateaza, unele dintre ele, din secolul al 17-lea. Vitrinele muzeului adună obiecte aduse din expedițiile secolului al XVIII-lea, apoi din cele săvârșite pe mare, în jurul lumii, în secolul al XIX-lea , precum și din vestitele călătorii ale lui Sven Hedin ( un faimos explorator, scriitor și fotograf suedez) , întâmplate la începutul secolului XX.

…Străbatem cei 3960 de metri pătrați ai Muzeului cu râvna cu care exploratorii au strabătut Pământul, de la Polul Nord, la Polul Sud. Ei au adunat exponate, noi – impresii despre cele 8000 de obiecte expuse. Muzeul organizează frecvent și expoziții tematice temporare.

În fine, mai lansăm o provocare.

Pentru adepții ordinii și disciplinei și pentru cei ce se întreabă cum de funcționează atât de bine instituțiile statului in Suedia, o vizită la POLISMUSEET este mai mult decât benefică. Se află față-n față cu muzeul precedent, deci le puteți vizita pe amândouă “la pachet”, mai ales că sunt atât de diferite, deci impresiile aferente nu au cum să se amestece în capul vostru!

Întrebările la care Muzeul suedez al poliției raspunde, sunt numeroase și, aș spune, cele la care ne și așteptam : care este, de fapt, rolul politiei, cum arată polițistii suedezi și ce fapte deosebite au făcut acestia și care să merite să fie evocate într-un astfel de muzeu?

Prezentarea istoriei poliției – trecută și prezentă, este principalul obiectiv al Polismuseet. Deosebit de captivante ni s-au părut sălile dedicate investigației criminale, reconstituirile unor cazuri celebre, care au zguduit viața Suediei. Sunt prezentate pe larg, pe înțelesul tuturor, metodele și tehnicile folosite de polițiști, în munca lor de zi cu zi, dar și regulile după care se întâmplă un proces judiciar.

Interesant și periplul prin evoluția unoformelor de poliție, iar pentru aceia dintre voi care călătoresc însoțiți de cei mici, o oprire la expoziția “Police, police!” dedicată lor este obligatorie! Aici micuții pot proba uniforme adevărate, se pot cocoța într-o masină a Politiei sau călări ( de pe loc!) chiar și o motocicletă cu însemnele Poliției suedeze. Dar , mai ales, își pot lamuri destule curiozități despre această meserie fascinantă, astfel încât, la următoarele intrebări puse de cei mari, din categoria : “Ce vrei să te faci, când vei fi mare?”, să crească și mai mult frecvența raspunsului: “Polițist!” 😁