S-ar spune că vremurile din prezent nu mai pun accentul pe sensibilitate, pe frumusețea cuvântului rostit și pe imaginile concrete transpuse în versul clasic. S-ar spune că societatea actuală nu mai are nevoie de poezie. Dar mai există și excepții care confirmă regula. Există artiști de seamă care se încăpățânează să creeze și să caute în fiecare clipă frumosul din cuvinte, așezându-l tainic în poezia clasică. Unul dintre aceștia este ”poetul cu pălărie”, Narcis Avădănei, care a lansat de curând, la editura Sedcom Libris din Iași, volumul de versuri ”Nebun de dragoste”, un proiect editorial ambițios, o carte de poezii numai bună pentru ce trăim, pentru iubirile zbuciumate, pentru cei care adoră să-și transpună sentimentele în imagini de poveste.
Prezentarea este una atipică, ea cuprinzând, pe lângă cele peste 200 de poezii și grafica specială, ilustrații realizate de artiști ieșeni, dar și fotografii cu autorul, adevărate povești în imagini, realizate de fotografa Ana Maria Halalai. Poezia lui Narcis Avădănei este una clasică, cu ritm și rimă, cu metrică perfectă și cu o muzicalitate aparte. Vorbește despre infinita iubire, despre tăinuirile firii, despre ce simțim când alegem să nu spunem ce simțim, despre durerile din iubire, despre țară chiar și despre oamenii dragi, despre sufletele noastre și despre sufletul său nobil, ludic și boem. Mai mult, s-ar putea spune că oricine se poate regăsi în versurile sale doldora de figuri poetice, oarecum atipice, dar pline de esență și substanță!
Narcis Avădănei este un tânăr poet, care la cei 31 de ani ai săi, a reușit o mulțime de performanțe. Este un spirit neobosit și încearcă mereu să impună calitatea în fiecare latură artistică! Este absolvent al Facultății de Litere, secția Jurnalism și Științe ale Comunicării, de la Universitatea de Stat ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, dar și masterand la SNSPA București, la Comunicare Audio-Video, a făcut radio și presă scrisă încă din anii studenției și scrie de când se știe, câștigând peste ani, mai multe concursuri literare.
Ba mai mult, în prezent scrie editoriale chiar și la Gândul, la Tango-Marea Dragoste, la Femei de 10, Bărbați de 10 sau la Fashion Premium Magazine. N-a renunțat nici la pasiunea pentru radio, iar din anul 2018 face televiziune, o altă pasiune, fiind scenarist și realizator de concept al emisiunii ”Drag de România mea!”, din fiecare duminică, la TVR 2. Munca sa principală, de aproape 10 ani, este de cea de PR freelancer, având mai multe proiecte desfășurate cu succes, campanii și persoane publice de care se ocupă îndeaproape. Este și textier, având la activ peste 90 de melodii compuse pe versurile sale, de mari compozitori ai țării precum Eugen Doga, Jolt Kerestely, Paul Surugiu-Fuego, Virgil Popescu, Angelika Vee, Andrei Kerestely, Marian Stârcea și mulți alții.
Volumul ”Nebun de dragoste” este a doua apariție editorială a poetului Narcis Avădănei, prima fiind în 2020. Este vorba de un volum de colecție, ediție limitată, de lux, îmbrăcată în catifea, având și-un cristal autentic, hârtie de calc și o grafică ireproșabilă, dar și povești vizuale, vrând cumva să imortalizeze în fotografii artistice imaginea cuvântului nerostit. Volumul a fost realizat împreună cu Asociația Culturală „REGAL D’ART” din Botoșani și poartă un titlu sugestiv – “TĂINUIND O LUMINĂ”, având o prefață scrisă de marele academician Nicolae Dabija și o postfață de poeta și omul de cultură Lucia Olaru Nenati. Acesta se regăsește în toate bibliotecile naționale din România și din Republica Moldova, dar și în colecții private!
Iată ce mărturisește Narcis Avădănei – ”Prea simplu de mine, sunt un scrib al tăcerilor, sunt un puști al soarelui aprins. Îmi pun deseori zăvor ochilor și-aștern eternitățile cuvântului, așa cum le simt. Poate că nu-s neapărat universal valabile, dar sunt imaginea unui zbor de neînfrânt. Și-am lăsat cerurile să curgă, și-am întins mână în tăcere, oprind ploaia cu frumusețea nostalgică a chipurilor pe care le iubesc. Am impregnat pe ele fericirile mele, toate diminețile senine în care-am plâns că n-am avut, toate răsăriturile acelea în care ochii erau plini de plăcere și nu vedeau altceva decât iubire, toate drumurile pierdute și toată lumina deschisă de sinceritatea mea de-a vedea viața ca pe-o continuă călătorie, cu o singură viză pe pașaport, cea a dragostei transpusă în poezie. Sunt plăsmuirea tuturor întâlnirilor mele, o sumă a dezamăgirilor adunate cu trecerile pasagere, cu haltele pline de neșanse, cu marile reușite. Sunt toți oamenii care m-au invadat și-au călcat pragul inimii mele, fără să se șteargă de preșul de la intrare.
Sunt o plăsmuire de voință și vis. Și-am luptat să mă-nalț. Mi-s cu cei șapte ani de-acasă la pachet, c-un interesant bagaj pe care-l am permanent la purtător și de la care nu mă dezic. Și-s lumină. Și-mi place tare că cei 31 de ani ai mei, în care-am studiat, am căutat și-am întreprins, mi-au oferit libertatea de-a mă juca cu sentimentele și rimele. Volumul ”Nebun de dragoste” este o bucată zdravănă din ce sunt, fără cosmetizări și interpretări, cu simțire, iubire și taină. Poezia mea este imagine, durere și împlinire și-o ascunsă pledoarie pentru cândva, într-un infinit de alegeri și iubiri nespuse, într-o lume cu de toate, în care te invit să faci o oprire, pentru a cunoaște, a crește, a iubi. Am așteptat întotdeauna veșnicii. Mi-ar fi aproape imposibil, la aproape 32 de ani, să găsesc o variantă mai bună de mine și cred că nimic n-ar egala dezvoltarea mea precum cuvântul scris! Cu ochii la cer, cu dorințe nemăsurate, revenind mereu și mereu în lumea poeziei, ca într-o primăvara a uimirilor mărețe, căutându-mi veșnicia!”
Academicianul și poetul basarabean, regretatul Nicolae Dabija spune despre Narcis Avădănei, în prefața volumului ”Nebun de dragoste”, că ”versurile tinere ale lui Narcis le au pe toate acestea: ritm, rimă, metaforă, gând poetic, trăire. E omul îndrăgostit, așa cum și-l imaginează Dumnezeu: purificat de suferința sentimentului trăit, mai bun, mai frumos, mai etern, care știe că nu poate fi el însuși decât atunci când se află împreună cu omul drag. El redescoperă poezia, cea de la crearea lumii încoace, pe cont propriu.
Tânărul poet o scrie, ca și cum o inventează, ca și cum până la el n-au mai existat milenii de poezie. Poezia lui Narcis care e una a tăcerii („tăcând să-ți fiu privire”), a înfloririi („să înfloresc din cuvânt”), a purității („primăvara mă-nvață să m-apropii de sfinți), a anotimpurilor care nu-și mai urmează cursul firesc („din toamnă inutilă, să fug fără să-ți spun!”), poartă în ea un aer de prospețime, ca al bolților arse de fulgere după ploi. Cele scrise de el dovedesc încă o dată un adevăr vechi de când lumea: în poezie nu există nimic mai misterios decât simplitatea, decât limpezimea, decât firescul. Acesta e Narcis, poetul care inventează poezia!”
Daniela Zeca Buzura, realizator de televiziune, prozator și profesor universitar spune despre Narcis Avădănei că ”e un tip așa cum ți-ar plăcea să întâlnești. Modern și clasic în același timp, temperat și exuberant, generos și politicos, plin de idei. Purtător de poezie și de pălărie, dar, credeți-mă pe cuvânt-pe ambele e greu să le duci cu naturalețe și original. Jurnalist și PR freelancer, blogger și, mai ales, poet- îmi pare totdeauna îndrăgostit și asta mi-a plăcut din prima clipă când l-am întâlnit în platoul unuia dintre cele mai cunoscute și mai apreciate show-uri de televiziune, la Televiziunea Română, unde nimic nu se desfășura fără știrea și supravegherea lui.
Așadar, muncește pe rupte și nu se laudă cu asta, dar și scrie cu încredere și talent, zi de zi, așa încât să vă spun despre el e o favoare în primul rând a mea și nu a lui, după cum o favoare și o bucurie va fi pentru dumneavoastră zăbava de a citi aceste versuri, fiindcă, deopotrivă, NARCIS AVĂDĂNEI e și un autor cu care ai vrea sa te împrietenești. Poate că vreodată ați și făcut-o, fredonându-i vreuna dintre poezii ajunse text pentru o muzică prea bine cunoscută, dar tălmăcirea tot nu-i gata: acest tânăr scriitor e “ taifun de soare”!”
Comentează