Călătorii Timp liber

Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 23 : Despre artă. Cea de ieri și cea de azi-mâine

 

Foto: Elena Cristescu

Nu sunt prea mulți, cei împătimiți de artă, cei care sunt dispuși să rătăcească ore în șir printre tablouri și statui, să suspine, să se extazieze și să iasă apoi, “din lumină”, “ la lumină” , mult mai fericiți. Nu-s prea mulți, dar totuși sunt. Muzeele de artă ale lumii își trăiesc viața lor, mai relaxată sau mai tumultuoasă, ajutate de stat,  susținute din donațiile unor Mecena sau sprijinindu-se pe încasări. Și nu poți avea pretenția că ai fost într-o capitală a lumii, atât de “culturală” si civilizată cum este Stockholmul, dacă nu ți-ai făcut timp să intri  în contact și cu arta adunată în muzeele de profil.

   Noi am optat pentru două dintre ele, zic eu cele mai importante. Desi nu sunt nici eu o împătimită de artă, nu pot spune că nu am zăbovit cu plăcere prin clădirile impunătoare și sălile spațioase de la “National Museum” și , respectiv “Moderna Museet”, intrând în contact cu felul în care artiștii suedezi, dar și cei universali, au văzut lumea și au încercat s-o reproducă, cu secole în urmă sau simultan cu noi.
Desigur că un muzeul de artă, fie el clasic sau modern, nu se poate descrie prin cuvinte. De aceea, în cele ce urmează voi încerca doar să creionez un sumar “vino-ncoace”, lăsând greul pe umerii fotografiilor, iar  alegerea, pe seama voastră. 

Vă propun să începeți cu Muzeul National. 

…Am pornit spre el într-una din zilele în care începusem să cred că o să ne  luăm definitiv rămas bun de la vremea cea urâtă. Desupra Stockholmului se instalase încă de dimineață un soare atât de incandescent, încât , trăgând cu ochiul la el , somonul de la micul dejun ni s-a părut brusc  și mai bun, iar gofrele Elenei au ieșit și mai dulci! Abia așteptam amândouă s-o luăm la picior către “obiectivele zilei”. Pe primul loc era plasat Muzeul National, alias Galeria națională a Suediei.  Trecuse mai mult de jumate din calătoria noastră și National Museum încă nu era văzut, ceea ce, mie cel puțin, îmi inducea o stare de ușoară vinovăție : cum să intri în patru magazine “H&M” și să nu te învrednicești să vizitezi principalului muzeu de artă al țării?!?

….Am ajuns în fața lui la ora 10 punct. Englezește. Dar am șters-o… franțuzește de acolo😁, constatând că ora de deschidere semnalată la intrare, era “11”- o premieră pentru noi, căci toate celelalte magazine la ora 10 își deferecau porțile. Însă nu am disperat : în Stockholm nu ai cum să te plictisești, așa că am decis să ne învârtim prin zonă, investindu-ne ora într-un shooting foto. Muzeul este plasat intr-o zonă centrală superbă – peninsula Blasieholmen – chiar pe malul apei și avand în vecinătate o mulțime de clădiri fermecătoare. Printre ele, celebrul Grand Hotel , inaugurat în 1874. Toate capitalele țărilor scandinave au un hotel de 5 stele, care se numește așa. Cel din Stockholm poartă amprenta unor personalităti de top, care au optat pentru el, în decursul celor aproape 150 de ani. Toți laureații Premiilor Nobel, spre exemplu, au fost cazați la acest hotel. Și asta înca din 1901! Grand Hotel a fost și unul din locurile preferate ale lui August Strindberg, unde acesta obișnuia să-si servească uneori cafeluța.

Pozăm Academia de Muzică, Teatrul Dramatic, vaporașele lunecand pe apă si, nu în ultimul rând pe noi, profilate pe imaginea celor din urmă. Ora 11 ne readuce pe treptele Muzeului Național, zâmbitoare si entuziasmate, adică exact așa cum trebuie să apărem în tradiționalele fotografii “de la intrare”..


….Clădirea impunătoare în care ne pregătim să intrăm este construită în stil Renaissance. Muzeul  are înscrise în documentele sale ca “an al nașterii”, 1792. Pe atunci el se numea “Kugliga Museet”, adică “Muzeu Regal”. A devenit National Museet în 1866, când s-a și mutat în acest sediu impozant, ce poartă semnătura maestrului german Friedrich August Stuler. El a fost extins în 1961, pentru a găzdui atelierele muzeului . Exceptând intrarea monumentală, nu primești niciun alt indiciu inițial, cu privire la anvergura interioară a muzeului. Odată intrat înăuntru însă, ești uluit! Scările spectaculoase te invită să decolezi către tărâmul ce adăpostește adevăratele comori. Așadar, ne legăm centurile de siguranță și, cu ochii spre holul răvășitor de frumos, decolăm! …



Muzeul National din Stockholm se laudă cu aproape jumătate de milion de lucrări. Cele mai vechi dintre ele poartă amprenta Evului Mediu, cele mai recente merg către anul 1900. O generoasă colectie din secolul al XVII-lea poartă semnătura marelui Rembrandt și a altor pictori olandezi.



Pentru variație, muzeul a strecurat, în vitrinele sale și o impresionantă colecție de porțelan…Nu poți să fii femeie și să nu fii fascinată de aceste minunății. Le admirăm, alături de alți vizitatori, nu foarte mulți, căci este o zi oarecare a săptămânii, suntem abia la ora deschiderii, in plus,  afară este o vreme ..”de colecție”! Iar muzeele de artă se vizitează cel mai bine pe ploaie, nu-i așa?

Ca o paranteză, intrarea în muzeu este liberă, ceea ce mi se pare un lucru extraordinar : este de fapt imboldul pe care îl dă Statul, în a-și promova valorile culturale.

…Cât timp îți ia vizitarea Muzeului? – este una din întrebările care mi se pun, de regulă, de către cei ce vor să-mi imite traseele. “Poti sta în el o zi întreagă, sau îl poți “înghesui” în cele doar două ore, pe care i le-am alocat noi” – sună răspunsul meu, în acest caz.

Încărcate de frumos și parcă mai bogate sufletește, ne grăbim către debarcader. La ora 13 suntem programate pentru “Boat winter tour” – singura croazieră pe care o au la dispoziție vizitatorii orașului, în timpul iernii. Dar despre ea, într-un alt episod!😉 Pănă una alta, dacă tot v-ați făcut antrenamentul, să vă păstrez în zona artei. Așadar, vă voi vorbi despre vizita noastră la Moderna Museet – Muzeul de artă Modernă din Stockholm. 

    Vizita noastră la Moderna Museet s-a situat la pol opus față de precedenta. Cel puțin…din punct de vedere meteorologic! Afară reîncepuse iarna, fără zăpadă însă cu un frig pătrunzător și o ploaie mocănească nesuferită, care ne-a determinat să facem gimnastică cu umbrelele, scoțandu-le și băgându-le de câte o sută de ori în rucsac. Cu un ochi în Google Maps, cu altul pe unde călcăm, am parcurs un traseu ce părea nesfârșit. Așa ar spune și Murphy, probabil : cu cât e vremea mai urâtă, cu atât mai îndepărtat este locul în care trebuie să ajungi…

    Mărturisesc că , din depărtare, printre gâfâieli și stropi de ploaie, amsamblul de “construcții” viu colorate din fața noastră mi-a părut un original loc de joacă pentru copii. L-am și fotografiat ca atare și abia după ce am descoperit, undeva în spatele lui, intrarea in Muzeul de arta modernă, am realizat că, de fapt, trecusem pe lângă o operă de artă. Broșurile mi-au șoptit mai apoi că era vorba de ansamblul “Le Paradis fantastique”, creat, în 1966, de Niki de Saint Phalle și Jean Tinguely. 


…Ne apropiem de Muzeu, mânuindu-ne așadar umbrelele ca într-un un duel imaginar, ferindu-le de a sfârși întoarse de vânt. În fața noastră se înalță o clădire mult diferită de cea a Muzeului National. Verbul “a înălța” este forțat, pentru că ceea ce avem în față  nu are decât un singur nivel. Este luuuungă și foarte simplă, ca și arhitectură. De fapt , este în spiritul a ceea ce vom găsi și în interior : o manieră modernă, uneori extravagantă și ciudată,  de a privi realitatea.


Nu toți înțeleg arta modernă, dar mai ales nu toți declară acest lucru! Recunoscându-ne deschis limitele, am intrat…

…Moderna Museet a fost inaugurat în anul 1958, cu scopul de a colecta, păstra și expune arta modernă și contemporană. Clădirea actuală e ceva mai tinerică : ea a fost finalizată în 1998. Și tot de dată recentă este și deschiderea unei filiale la Malmö : 2009. Ca o mențiune care vă va spori, cred, dorința de a-l vizita : Moderna Museet este unul dintre cele mai mari muzee de artă modernă și contemporană din Europa.

Colectia sa pornește din anii de început ai secolului 20 și ajunge până în zilele noastre, adunând peste 100.000 de opere de artă : picturi, sculpturi, desene, instalații, imagini în mișcare, dar și numeroase fotografii , acestea din urmă acoperind o perioadă și mai extinsă : de la jumatatea secolului XIX și până în prezent. 

 


Voi face o mențiune de care trebuie să țineți cont și să nu mă certați, dacă nu veți recunoaște, în propria vizită, fotografiile  pe care le voi asocia eu, prezentului reportaj : edilii Muzeului îi schimbă continuu expozițiile , așa că ceea ce este valabil astăzi, mâine se poate modifica. Iar “oferta” muzeului este cât se poate de diversă. Locuitorii Stockholmului își amintesc cu plăcere, bunăoară, de Festivalul  onedotzero , găzduit în 2005, de catre Muzeu, tocmai în ideea de a atrage tineretul. În acest scop, organizatorii au aruncat în luptă toată “artileria grea” a Prezentului : ecrane peste ecrane, instalații sofisticate, evenimente audio-vizuale inedite. 

   Dar să revenim la versiunea 2020 a Muzeului de artă modernă din Stockholm. Ne-am bucurat să descoperim, printre exponate, lucrări ale lui Pablo Picasso și Salvador Dali, ceea ce constituie , cred, un argument greu, în invitația pe care v-o adresez, aceea de a ne calca pe urme.

Ca o “picanterie”, am admirat și un model al celebrului turn Tatlin ( numit după autorul său, unul dintre cei mai originali artiști avangardiști ruși). Este acel turn care….care nu a fost construit, de fapt, niciodată!!! Prezent, se pare, doar în mintea autorului său, Vladimir Tatlin, turnul ce-i poartă numele a fost unul dintre cele mai indraznete experimente in arhitectura sovietică, în primii ani postrevolutionari. Astăzi, el a devenit unul dintre simbolurile unui paradis socialist, neîntâmplat pe teritoriul URSS.

Lucrari de referință ale unor artiști celebri ai lumii, precum  Marcel Duchamp, Louise Bourgeois, Niki de Saint Phalle, Henri Matisse și mulți alții, completează oferta muzeului, adăugându-li- se celor mult mai noi,  semnate de artiști contemporani și care îmbogățesc, an de an, Moderna Museet.

Vă vând un pont:  8 noiembrie 1993 a fost o dată memorabilă în istoria acestuia : șase lucrări semnate de Picasso si două, de Georges Braque, cu o valoare imensă ( 52 milioane de dolari!!!) , au fost… furate din muzeu! Un fel de “jaf al secolului”. Intâmplarea a avut loc în timpul nopții, hoții pătrunzând prin acoperiș și respectând identic procedura văzută în filmul artistic francez din 1955,  Rififi ( Du rififi chez les hommes). Poliția suedeză a intrat în acțiune și toate lucrările, cu excepția uneia singure, a lui Braque, au fost recuperate.


Deși, probabil, cand veți ajunge aici, muzeul nu va mai arăta ca în fotografiile noastre de acum, vă voi invita la o scurtă plimbare prin expozițiile Moderna Museet, varianta februarie 2020. 

Una din ele poartă numele lui Atsuko Tanaka, un nume de referință al artei japoneze. Minute în șir investim în privitul celebrei sale rochii – Denkifuku ( “Rochia electrică”) purtată chiar de către autoare, în 1956,  în cadrul unui eveniment din Tokyo. Rochia este confecționată din câteva sute de becuri colorate. Ma gândesc că emisiunile mele ar castiga, probabil,  câteva puncte în rating, dacă aș purta astfel de ținute! 😁 Culorile rochiei razbat și din alte lucrari, incluse în colecția lui Atsuko Tanaka.


Pentru români, CFR înseamnă Căile Ferate. În Moderna Museet, inițialele desemnează numele artistului Carl Fredrik Reuterswärd, fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Stockholm. În ianuarie 1963, pictorul suedez a publicat, in New York Herald Tribune un anunț inedit , cu vădită tentă ironică: “Carl Fredrik Reuterswärd. Închis pentru concediu de odihnă, între 1963-1972”. În acest interval, chipurile de “concediu”, Reuterswärd a intenționat să creeze o colecție de nouă obiecte, pe care s-o intituleze Kilroy. A rezultat o instalație stranie, cu o alură mistică, încercand să redea, într-o manieră personală, esența vieții. Un atac cerebral, suferit de artist, l-a transformat din dreptaci, în stângaci. Expoziția sa, “Alias:CFR , este focusată în jurul acestui “Kilroy”, căruia îi sunt adăugate câteva lucrări monumentale, de dată mai recentă ( anii 1990).



Am nimerit, la Moderna Museet, fix în intervalul de o lună si junătate, cât era programată să dureze expoziția Tinerilor designeri suedezi. “Ung Svensk Form” este, in Suedia, un concurs anual, cu juriu și premii substanțiale, menit să încurajeze artiștii tineri. Cele mai valoroase lucrări ale ultimei ediții sunt prezentate acum la Moderna Museet, alături de aprecierile Juriului la adresa lor.




Dar iată și un alt gen de expoziție : ArkDes. Nu este altceva, decât o incursiune în istoria arhitecturii suedeze. O sală imensă, plină ochi cu machete, schițe, fotografii și texte felurite . Toate laolaltă ne dezvăluie motivele pentru care orașele și construcțiile din Suedia au ajuns să arate așa cum le vedem astăzi.


Și tot sub pălăria  construcțiilor suedeze din zilele noastre se înscriu și exponatele din sala numită “Flying Panels” . Panourile zburătoare nu sunt altceva decât binecunoscutele nouă “plăci de prefabricate din beton”, folosite la construcția blocurilor moderne, în care, și la noi, locuiesc milioane de cetățeni. “Flying panels” reprezintă rezultatul a zeci de ani de cercetări și ne arată modul în care panourile de beton au fost concepute și aplicate aici, în Suedia și adaptate la toate schimbările de climă. Mai mult decât atât, expoziția ne dezvăluie și modul în care panourile respective au fost satirizate, în decursul anilor, ba chiar “învinuite” pentru variile probleme locative ale suedezilor, din ultimele decenii.


Colecția “Home” a Monei Hatoum are și ea doza sa de inedit. Mona și-a început activitatea artistică în anii’80. De unde vine ineditul? Din faptul că artista a folosit ca sursă de inspirație  propriul corp, ca simbol al suferinței fizice și mentale. Corpul omenesc este prezent și în lucările expuse azi sub semnătura Monei : obiectele familiare, create de artistă, se inspiră din acesta.



..Nu mă pot desprinde de instalația  trăznită, numită “Home” ( Acasă). Câtă măiestrie, cât talent, cată imaginație! – îmi spun, abținandu-mă să nu pufnesc în ras, ca să nu mă fac de baftă în fața paznicului vigilent care urmarește fiecare mișcare a vizitatorilor.  Lucrarea din fața mea constă, de fapt, într-o masă pe care sunt împrăștiate ustensile de bucătărie comune, legate între ele printr-un cablu electric, prin care trece curentul electric, luminând becurile plasate în interiorul obiectelor. Masa e înconjurată de un gard de oțel, pentru a -i proteja pe vizitatorii care nu știu să citească atenționarea “Nu atingeți exponatele!”.  Hm.  Mie lucrarea mi se pare o joacă de copil. Ei îi spun “artă”! 😁

O ultimă raită prin zona extravagantă a muzeului, prilej pentru a opta pentru ținuta pe care s-o îmbrac în orima ediție a grilei de primăvară : o rochie pe bază de…cartofi. No comment! 🥴

Hotarât lucru, Moderna Museet nu este un loc de evitat, chiar și pentru cei paraleli cu fenomenul artistic. Întâlnirea cu monștri sacri ai artei moderne, dar și dezmățul de imaginație al artiștilor contemporani cu noi, sunt doi magneți care vor  funcționa, cu siguranță,  și în cazul vostru. Iar dacă vreți o amintire pe care s-o așezați la loc vizibil, în locuința voastră, nu evitați magaziul de suveniruri. Prețurile sunt piperate, dar…la urma urmei, arta costă!😁

Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la București

Multumiri pentru sprijin:

 

Serial realizat cu sprijinul Visit Sweden

 

Uscatoare rufe