Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 22 : Printre roboți și jocuri pe calculator

Foto: Elena Cristescu

Sunt personajul principal al unui imens paradox : pe de o parte, sunt o fire total atehnică . Ferească Sfântul să mi se oprească mașina în drum, să-mi apară purici pe ecranul televizorului sau să mă anunțe iPhone-ul că trebuie să-i fac nuștiuce update! Intru în panică și , de obicei, toate situațiile de genul celor de mai sus au o singură soluție : eternul și salvatorul “sună un prieten”. In cele mai frecvente cazuri, cel care mă salvează este Victor. Așa și trebuie, doar am investit candva o avere în a-i cumpăra jucăriile cele mai sofisticate, ca să-i dezvolt înclinația către știință și tehnologie. Pe de altă parte, chiar și în condițiile de mai sus, cele mai fascinante muzee de prin Lumea mare prin care am umblat, au fost mereu cele ale Științei și Tehnologiei. Paradoxal, nu? Și să nu vă imaginați, în persoana mea, o mâță care se uită-n calendar, și nici un vițel care contemplă o poartă nouă! Sunt un vizitator foarte temeinic, care zăbovește în fața fiecărui exponat, panou, ecran sau machetă, citește cu atenție explicațiile , se minunează și-și amintește că, pe vremuri, in adolescență, iși reprezenta cu brio școala la olimpiadele de matematică și fizică. Deci..tămâie nu eram deloc, dar vremurile s-au schimbat atât de mult, încât pentru a ține pasul cu ele trebuie să fii un foarte bun alergător! 😁 În plus, în viață poți fi un foarte bun teoretician, dar când vine vorba de practică, să eșuezi lamentabil. Asta e , probabil si definitia mea.

…Iar acum, după ce am facut aceste confesiuni ( în măsură să mă prabușească în ochii fanilor mei!) , haideți să revenim la Suedia noastră cea minunată. Ținând cont de cele de mai sus, nu va mai mira, cred, pe nimeni faptul că , pe lista obiectivelor fixate pentru vizitare, am așezat, la loc de cinste, Muzeul de Știință și Tehnologie, străduindu-mă s-o conving pe sceptica Elena că, o să vadă ea că va fi foarte frumos, că îi va plăcea foarte mult , pentru că știu eu din călătoriile mele anterioare, că muzeele de acest gen sunt cât se poate de spectaculoase și nu trebuie ratate.

…Ne începem așadar o nouă zi de muncă, urcându-ne în același deja familiar autobuz 69, care ne duce glonț la Tekniska Museet. ( în sfârșit, o denumire suedeză din care pricepem si noi ceva!).

Înainte de a vă strecura, împreună cu noi, pe poarta Muzeului, dați-mi voie să fac câteva precizari, extrem de necesare pentru radiografia pe care i-o face această carte, Suediei.
Suedia , așadar, este recunoscută ca fiind țara care a dat lumii unii dintre cei mai valoroși oameni de știință, ale caror inventii au împins omenirea cu mulți pași înainte. Îl voi pomeni pe Anders Celsius ( iar voi veți da fuga, să vă uitați ce temperatură indică termometrele pentru astăzi, folosind scala cu gradele acestui Celsius! ), vă voi reaminti apoi că Alfred Nobel nu a fost numai generatorul celebrelor premii Nobel, ci un potent gânditor în domeniul științei, mintea sa născocind una din invențiile cele mai importante ale omenirii : dinamita. Nobel i-a adăugat mai apoi încă 355 de alte invenții. Ele îi poartă semnătura, iar noi îi purtăm o veșnică admirație geniului său. Suedezii se mândresc și cu Emanuel Swedenborg – un nume mai puțin, poate, cunoscut nouă, românilor, dar al cărui purtător a fost, în secolul al XVIII-lea, autorul unor scrieri ștințifice de senzație . Balzac îl numise, plastic, “un Buddha al Nordului”.

Pe certificatul de naștere al Tekniska Museet este trecut anul 1924. “Părinții” săi sunt Academia Regală Suedeză de Stiinte Ingineresti, Confederatia Suedeza Enterprise, Asociatia Inventatorilor Suedezi si Asociatia Suedeza a Inginerilor Absolventi. Sediul muzeului a fost proiectat în anul 1936, după planul celebrului arhitect suedez Ragner Hjorth. Stilul arhitectural este cel minimalist, funcționalist. Începând din anul 1964, Muzeul este susținut din fonduri guvernamentale.
Și acum…welcome to Tekniska Museet din Stokholm!

Vă puteți lăsa paltoanele la intrare, căci și aici, ca în mai toate muzeele din Stockholm, la intrare există o sală cu o multitudine de fișete – gen garderobă. Îti înghesui ruscsacul și geaca într-un astfel de fișet, îți vâri cheița-n buzunar, după care, fiind deodată atât de lejer, poți colinda în voie lumea științei și a tehnologiei.

Un panou mare te informează, încă de la intrare, cum anume sunt împărțite etajele Muzeului. Iată secțiunile sale : Expoziția celor 100 de invenții ale omenirii , Cursa cu obstacole, Macheta de cale ferată, Centrul de știință MegaMind.

Galeriile muzeului se intind pe o suprafață de aproximativ zece mii de metri pătrați. Peste 50.000 de obiecte si artefacte, plus o arhivă impresionantă de documente si fotografii, aproximativ 200000 de desene si schite si peste 60000 de carti despre stiinta, invenții si tehnologie – cam acesta este inventarul cu care muzeul se prezintă la raport. Foarte bine sistematizat, cu explicații bilingve, amestecând înscrisurile clasice din dreptul exponatelor, cu modalități moderne de comunicare a informațiilor : ecrane video și ghizi virtuali.

…Colind , împreună cu Elena , prima hală uriașă care ne iese în cale . Ea adună, în vitrine, evoluția diferitelor articole din viața noastră de zi cu zi. Iată , spre exemplu, cum s-a ajuns de la bărcile de lemn ale preistoriei, la submarinele sofisticate de astăzi, uite și cum arăta, la începuturile sale, banalul aspirator al gospodinelor, și cum a ajuns să semene el astăzi cu o adevărată navetă spațială! Iată și vitrina care adăpostește evoluția telefoniei : de la anticul telefon cu manivelă, la iPhone-urile de ultimă generație. Vedem evoluția morilor de vânt, a difuzoarelor, a mașinilor cu aburi, a foenurilor de uscat părul, a încălțămintei și așa mai departe. Deși nu sunt informații și imagini necunoscute, le parcurgem cu entuziasm, minunându-ne ca niște copii și recunoscând , printre exponate, obiecte de care parcă le mai văzuserăm, odinioară, prin casele bunicilor noștri…

Dar iată-ne și în lumea roboților! Amintindu-mi cât de fascinat era puștiul meu, când era mic și intra în contact cu roboții, mă minunez cât de departe a ajuns, de atunci, omenirea, în materie de robiți și inteligență artificială. Ei, nu trăim chiar în lumea guvernată de roboti, pe care ne-o pronosticau profesorii la școală, dar privind sofisticații roboți din vitrine, unii dintre ei prezentațiîn secțiune, astfel încât își dezvăluie și “măruntaiele”, anticipez că vremurile acelea vor veni, totuși, cât de curând.

Expoziția de roboți acoperă cei 500 de ani, scurși între primele mașinarii “mecanice” ale Evului Mediu și pâna la roboții dotati cu inteligență artificială de astăzi. Recunosc, într-una din vitrine, robotul la a cărui lansare asistasem eu însămi, întamplător, în 2014, în timpul uneia din călătoriile mele în Japonia. Între timp, el a fost deja surclasat de urmașii săi, mult mai “frumoși” și mai deștepți! 😁 A! Și o observație personală : in Sala ce adăpostește secțiunea Roboți predomină bărbații. Și nu oricum, ci însoțind căruciare cu bebeluși sau puști ce aleargă în toate direcțiile și chiuie în fața fiecărei vitrine cu roboți.

…In fața machetei de cale ferată nu e deloc îmbulzeală . Ba chiar este o liniște “în așteptare”. Demonstrațiile înțeleg că se întâmplă la anumite ore. Probabil că atunci micuțul trenuleț pornește pe șinele de jucărie, executând traseul complicat al machetei, spre încântarea privitorilor.

Ritmul susținut la vizitei noastre nu ne permite însă să așteptam ora anunțată pentru demonstrația respectivă, așa că trecem mai departe si dăm o raită prin expoziția dedicată omului de știință Cristopher Polhem, autorul unor importante descoperiri și fapte memorabile, în domeniul științei și tehnicii. El este considerat a fi deschizătorul de drum în ceea ce privește transformarea Suediei într-o tară industrială cu producție industrială de masă. Pohelm a impulsionat folosirea pe scară largă a energiei apei, a investit în pregatirea tehnică a tuturor suedezilor. Întrebat ce-și dorește cel mai mult, Cristopher Pohelm a rostit cuvintele care au rămas în istorie : “Mi-aș fi dorit să mă nasc într-o altă țară și într-o altă perioadă!”. Câți dintre voi n-ați gandit, oare, la fel? 😁 Cristopher Pohelm a fost unul din deținătorii Ordinului “Steaua Nordului” și membru al Academiei Regale de Stiințe a Suediei.

Dar iată că începe cea mai fascinantă etapă a vizitei noastre! La intrarea în expoziția respectivă , un panou uriaș avertizează, cu nasul pe sus : “ Unul din zece locuitori ai planetei a jucat cel puțin odată, pe calculator, un joc suedez”! …Îmi amintesc de perioada în care Victoraș era puști, mai apoi adolescent și nu reușeam nici în ruptul capului să-l țin departe de jocurile pe calculator! Aha! …deci de-aici mi se trage!

..Zâmbesc și …intrăm în lumea jocurilor virtuale. Prima sală este destinată personajelor celor mai celebre ale unor astfel de jocuri. Mie nu-mi spun nimic, însă cei din jur sunt fascinați de întâlnirea cu matahalele înghesuite în vitrine și reprezentând eroii in compania cărora, probabil, multi dintre vizitatori îsi petrec sau și-au petrecut un timp considerabil din viața lor.

Zona este cât se poate de interactivă și vizitatorii au posibilitatea să probeze o multitudine de jocuri. Lumina este scăzută și, din loc, în loc, ecrane uriase așteaptă să prindă viață, răspunzând comenzilor vizitatorilor doritori de astfel de experimente. O arunc în lupta pe Elena, care se sacrifică și…”intră în joc”. O încurajez de pe margine , fotografiind-o și reamintindu-i că mâine-poimaine Alex va crește , iar ea îmi va călca pe urme, fiind nevoită să declanșeze ea însăși lupta împotriva dependenței de video-games.

Secțiunea locurilor video este uriașă. Printre zonele concrete de joc sunt strecurate descrieri și exlicații cu privire la fiecare joc în parte. Pe ecranele amplasate din loc în loc, autorii celor mai celebre dintre ele îți vorbesc despre acea “scanteie” , care a stat la baza “invenției” lor. Sunt tineri, deștepti și, cu siguranță, au acum cariere de succes, chiar dacă și le-au început…dintr-o “joacă”.

“Cum e să te trezești în mijlocul unui joc?” – te întreabă, în continuare, edilii muzeului. Game Portal este linkul dintre realitate și lumea magica a jocurilor pe computer. Intrăm așadar în realitatea virtuală, lăsându-ne simțurile pradă unui joc de lumină și culoare, care ne învăluie. O mulțime de panouri, dispuse într-o anume ordine, sunt luminate succesiv în diferite culori, creînd , în sala întunecată, o atmosferă de basm…

Următorul popas este în lumea VR. Virtual Reality este, după părerea mea, unul din lucrurile cele mai spectaculoase, gândite de mintea omului. Îți așezi pe cap niște ochelari speciali, care te transpun într-o lume 3 D ce prinde viață în jurul tău. Pare că ești parte din poveste și interacționezi cu contextul. Îmi amintesc de helicopterul ABBA, cu care “zburasem” virtual , cu o zi înainte, la Muzeul legendarei formații. Ne așezăm, succesiv , ochelarii pe cap și …iată-ne pe malul mării, într-un decor exotic, stând pe plajă, cu un cocktail multicolor alături de noi….O muzică de relaxare se aude în surdină. Mmmmm, parcă nu mi-aș mai da niciodată jos ochelarii ăștia!…

Dar trebuie să mă intorc în lumea reală, căci ceasul ne atrage atenția : timpul alocat acestui obiectiv se apropie de final. Numai bine, cât să bifăm și ultima sală : cea dedicată “culiselor” fiecarui joc pe calculator : cum sunt create personajele, cum sunt animate, cum se construiește acțiunea jocului. Exemplificarea detaliată de pe ecranele video este fascinantă.

…La ieșirea din secțiunea Games mă mai ciocnesc odată cu statistica : daca e să dau crezare panoului din fața mea, 8 din fiecare 10 suedezi care depășesc 12 ani, posedă o consolă cu care pot să joace mii de astfel de jocuri!

Nu-i timp de joacă, însă, pentru noi, deși Elenei văd că a început să-i placă! ( doar știți și voi că jocurile pe computer creează dependență!😁😁).

Cu ochii pe ceas, dăm o raită prin ultima zonă nevizitată a Muzeului. Se numește GRUVAN și este un soi de introducere în minerit. Reconstituirea unei mine adevărate ( câți dintre voi au intrat în așa ceva? Nu mulți, probabil!) este senzatională si acest lucru rezultă și din încântarea de pe chipurile celor ce au vizitat-o înaintea noastră. Pentru că tatăl meu se trage dintr-o regiune minieră celebră – Muntii Apuseni ( cei ce “ aur poartă”, în timp ce strămoșii noștri cerșeau din poartă-n poartă!), privesc cu și mai mare interes această secțiune a Muzeului, mulțumindu-i Celui de Sus că, în vremurile noastre, aceste activități sunt pe cale de dispariție! Doamne, mi se pare horror să stai chiar și într-o mină reconstituită!

…ultimele minute ale vizitei noastre le dedicăm Magazinului de suveniruri. Prețurile sunt și aici piperate, totuși, ca să nu plecam cu mâna goală, Elena își cumpără un mic caleidoscop pe care, rotindu-l , vede lumea în culori vesele. O va ajuta, după ce se va reîntoarce în realitatea cenușie de acasă…