Foto: ELENA CRISTESCU
Unii dintre voi poate nici n-ați auzit de cuvântul “gliptotecă”. Am dreptate? Nu trebuie să vă simțiți jenați, cu siguranță știți , la randul vostru, o mulțime de alte lucruri de care n-am auzit eu! Insă dacă vom face schimb între noi, vom fi și unii și alții în câștig!
Gliptoteca este, așadar, în sens general, o colecție de gravuri în piatră sau, mai general, un muzeu de sculptură. De fapt, cam toate cuvintele sfârșite în “ tecă” te duc cu gândul la o adunare de lucruri : cărțile le strângi într-o bibliotecă, benzile muzicale – în fonotecă, cele video – în videotecă. Până și vinurile se simt bine toate laolaltă într-o…da, aici știți! vinotecă! “Glypton”, în cazul nostru, este cuvântul grecesc pentru “sculptură”.
Muzeul Ny Carlsberg Glyptotek din Copenhaga adună și el sculpturi de o frumusețe răvășitoare și nu poți spune că ai vizitat capitala Danemarcei dacă nu ai dat o raită și prin acest obiectiv turistic de top, pe care agenții de turism îl recomandă cu căldură. Nouă ni l-a recomandat tânărul bariton “româno-danez” Vlad Alexandru Robu, ca un “bonus” la interviul pe care mi l-a oferit, pentru jurnalul meu de călătorie.
Glyptoteca din Copenhaga are un nume ceva mai amplu, oarecum straniu, avand înclusă în ea denumirea uneia dintre cele mai populare beri. Ce caută “Carlsberg” in numele unui muzeu de artă?!? Explicația este una foarte simplă : Ny Carlsberg Glyptotek a fost fondat de Carl Jacobsen, unul din marii industriași danezi ai secolului al XIX-lea, deținătorul berăriilor Ny Carlsberg, marcă faimoasă în întreaga lume prin cele două branduri ale sale : Carlsberg și Tuborg. Atât superba clădire ce adăpostește muzeul, cât și principalele colecții ale acestuia sunt donații ale magnatului. Carl Jacobsen avea convingerea că arta poate atinge, înfrumuseța și îmbogăți viețile fiecăruia dintre noi. Ny Carlsberg Foundation – fundația magnatului – susține și astăzi, pe lângă o multitudine de alte lucruri, funcționarea Glyptotecii din Copenhaga.
Firește, de la inaugurarea muzeului, în 1897, și până în prezent, colecțiile acestuia s-au îmbogățit continuu. Astăzi, în dosarele muzeului sunt enumerate peste 10.000 de piese ce reflectă …6000 de ani de artă a umanității! E ceva de vizitat în muzeu! – veți spune. Desigur, iar dacă ești cât de fât pasionat de artă, vei investi câteva ore bune în el. Dar poți alege una dintre acele zile în care ploaia face casă bună cu vântul ( și care sunt atât de dese în acest colț de lume!) și …totul va fi perfect! Din Glyptotec vei ieși încântat și, fără îndoială , mult mai bogat sufletește!
Edificiul impunător ce a devenit casă pentru muzeu a fost conceput ca un loc de relaxare. Ai toate șansele ca intrand aici, să te desprinzi de roiul de probleme ce-ți dau târcoale în viața de zi cu zi. Un mic rai te așteaptă dincolo de ziduri : axa întregii construcții este Grădina de Iarnă, o oază de liniște, în care se pătrunde imediat ce ai lăsat lucrurile la vestiar. Deja v-am povestit despre cutiile cu cheiță în care-ți poți lăsa rucsacul , iarna chiar și canadiana cu puf, ca să te poți plimba în voie printre statui.
În mijlocul frumoasei grădini admirăm o mică fântână arteziană, în care experții vor recunoaște sculptura în marmură a lui Kai Nielsen – Mama apelor, iar în fața treptelor ce duc spre muzeul propriu-zis se înalță statuia de trei metri Gloria Victis, celebra sculptură a lui Antonin Mercié . Nu vă minunați prea tare, nu este decât o copie! Originalul se află la Washington. Dar până să ajungem acolo, o admirăm pe cea de aici!
Trei clădiri separate și-au dat mâna, pentru a alcătui acest muzeu. Ele comunică între ele, astfel încât nicio ploaie nu te va face ciuciulete, trecând dintr-o cladire în alta : culoarele de legătură te vor transporta “safe” între frumusețile adunate sub acoperișurile fiecărei clădiri.
Așadar, să intrăm în Muzeu! Întrebarea pe care fiecare potențial vizitator mi-o va pune, va fi : “ce putem vedea acolo?”. Mai departe depinde de puterea mea de convingere si de cea a colegei mele, Elena și a fotografiilor sale, dacă vom reuși să vă ademenim sau nu, în Muzeul pe care noi l-am bifat din prima zi.
Cum se întâmplă în cazul fiecârui muzeu de artă, Gliptoteket – cum îi spun danezii – conține la rându-i câteva expoziții permanente, cărora li se adaugă cele temporare, puternic promovate la fața locului, dar și în pliantele turistice, pe panourile risipite prin oraș sau chiar pe autobuzele în mișcare.
Cea mai veche clădire a muzeului găzduiește expoziția Sculptura daneză și franceză, cu sculpturi din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Aici ne-am întâlnit cu satisfacție cu “vedeta” expoziției : colecția de sculpturi ale celebrului Auguste Rodin. După cum cu siguranță știți, atelierului sculptorului francez a fost pentru scurt timp şi gazda sculptorului român Constantin Brâncuşi. Brâncuşi a început lucrul în atelierul lui Rodin în anul 1907 însă l-a părăsit după doar câteva luni, motivându-și atunci plecarea cu fraza celebră : „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres (“Nimic nu se poate înălţa la umbra marilor arbori”). Noi ne-am mândrit, o clipă, cu cele câteva detalii știute despre relația Brâncuși-Rodin, iar administratorii muzeului danez se mândresc și ei, dar cu faptul că aceasta este una dintre cele mai importante colecții ale lor. Un ghid cu alură de viking povestea unui pâlc de turiști cu pălării de soare și în pantaloni scurți că această colecție este cel puțin la nivelul celei de la Muzeul Rodin din Paris. Așa o fi.
În aceeași clădire în care ne aflăm se găsește și expoziția Epoca de Aur Daneză, termen ce desemnează perioada de glorie a sculpturii clasice daneze, dintre anii 1800-1860.
După ce fotografiile noastre s-au așezat confortabil în fișierul alocat muzeului, intrăm , iată, în următoarea cădire, pregătite să vizităm două expoziții deodată : Sculptura greacă și romană și Egiptul. Deși o aștept cu nerăbdare pe a doua ( sunt fascinată de egipteni încă de la prima mea întâlnire fața-n față cu piramidele! ) o parcurg cu atenție și pe prima . Călătoresc, practic, în timp, pornind din perioada greacă (circa 600 î.C.), până în perioada Imperiului Roman, spre 400 d.C. Fusesem avertizată de un amănunt “funny” : “Vei vedea o colecție de …nasuri!” – mi-a spus cineva, cu câteva zile înainte de începerea expediției. “…sper că nu ale turiștilor!” – i-am răspuns în glumă….Iată-mă acum față-n față cu o simpatică… nasotecă! – o colecție de nasuri, în adevăratul sens al cuvântului. Ce e cu ele? Experții știu că, până acum vreun secol, toate statuile descoperite fără nas, înainte de a fi expuse publicului, erau “remediate” prin adăugarea unui nou nas, realizat din marmură sau ghips. Iată însă că tendința generală spre “natural” a schimbat acest lucru : lumea a început să considere că adăugarea nasurilor noi este ca și cum ai “păcăli” pe cineva : totul trebuie să fie autentic, așadar toate aceste nasuri adăugate… au fost înlăturate. Așadar, toate nasurile “fake” ale statuilor au fost desprinse de pe chipurile “locatarilor” și adunate în aceasta colecție amuzantă.
Ceea ce mi s-a părut din nou inedit este că edilii Glyptoteket au găsit nimerit să le arate vizitatorilor și felul cum arătau statuile la originea lor, expunând copiile colorate ale statuilor originale.
…iată-ne acum călătorind, prin Tunelul Timpului, în Egiptul antic. În ceea ce ma privește, parcurg sala pe îndelete, rememorând prima călătorie – acum mai bine de 20 de ani – a echipei noastre de la “Arca Marinei”, la Cairo și îi mai povestesc Elenei dintre amintirile mele de la Muzeul de egiptologie din capitala Egiptului. Expoziția din Copenhaga încheie călătoria în lumea faraonilor …cu ce altceva, decât cu faimoasele mumii, ce-și păstrează și aici aura de mister. Mumiile de la Glyptoteket sunt expuse într-o cameră în care se coboară pe niște trepte, amintindu-ți de un veritabil mormânt egiptean…
Iată-ne și în cea mai nouă clădire. Ea a fost construită apelând la facilități speciale, ce creează un microclimat adecvat. Aici, înscrisurile de pe ziduri ne avertizează : ne vom întalni cu Pictura franceză. Dacă voi enumera doar câțiva autori, vă voi convinge negresit. Nu trebuie să fii prea mare cunoscator în ale artei, ca sa nu tresari când auzi rostindu-se : Manet, Degas, Monet, Cézanne, van Gogh, Gauguin. Așadar, impresionismul francez. Sălile spațioase ale muzeului adună în această secțiune peste 200 de lucrări ce poartă toate semnăturile unor pictori francezi celebri. Cel mai bine reprezentat este Paul Gauguin. Aventurier și genial în același timp , Paul Gauguin a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i atât pe fauviști, cât și pe artiștii din gruparea Nabis. Nu neapărat din snobism, cât mai degrabă din dorința de a rememora această întâlnire cu nume care mi-au marcat adolescența flămândă de cunoaștere, o rog pe Elena să-mi facă o poză, admirând acele picturi despre care învățasem încă din anii de liceu. Și , uite, nici măcar nu am pus-o pe Facebook! 😜
…Mmmm…mă gândesc ce încheiere să fac acestei invitații la cultură. Voi amesteca două finaluri : primul este cel oficial, prin care voi concluziona spunand că Glyptoteket este un muzeu de „categoria grea”, ce poate privi fărâ să aibă frustrări, către frații săi mai mari – marile muzee ale lumii. Merită deci, cu prisosință, vizitat. Al doilea final …a fost, de fapt, chiar “finalul nostru” de vizită : o scurtă ședere, în tovărășia unor cocktailuri șmechere ( chiar dacă piperate, ca preț! 😩😩) în frumoasa grădina interioară cu iz tropical , pe “malul “ căreia este plasată cafeneaua muzeului. Să nu cumva să mă întrebați cât am plătit pe rozaliile drinkuri : este desuet, în contextul unui muzeu de artă!
(…și, oricum, sunt banii economisiți pe biletul de intrare – 110 coroane , deci aproximativ 70 de lei – căci accesul l-am “rezolvat”, din nou, cu același “City card”, oferit de “Visit Copenhagen”😉)
Serial realizat cu sprijinul : VISIT COPENHAGEN și COPENHAGEN CARD
Comentează