Călătorii Diverse Timp liber

7 zile la Chongqing. Episodul 13 La o șuetă cu Cai Xiong, cel mai tare bucătar de tăieței mici, din China

Mmmm! Ce aromă ademenitoare răzbate dindărătul ușilor micului restaurant de care se apropie , ca teleghidat, vajnicul nostru echipaj multinațional. “-Aici o să și intrăm!”- ne spune dl.Luo, care deși se află și el pentru prima oară la Chongqing, este mereu cu un pas inaintea noastră, anticipând fiecare mișcare a reprezentantei de la Asociația de prietenie a Chinei cu popoarele lumii, care ne însoțește. Dl.Luo este mai rapid decât noi, din simplul motiv că înțelege primul ceea ce ne spun cei din jur. Dar și pentru că este unul dintre cei mai bine informați jurnaliști, din câți mi-a fost dat să cunosc.
Ne aflăm, așadar, pe-nserat, în plin centru al orașului, la o aruncătură de băț de cea mai mare construcție din Chongqing și una dintre cele mai înalte din lume -și am numit aici cei 339 de metri ai World Financial Center, despre care deja am scris, intr-un episod anterior. Cât vezi cu ochii, ești înconjurat și de alți zgârie nori – o pădure întreagă – fiecare din ei de o eleganță năucitoare. Au, la primele etaje, mall-uri cochete, înfășurate în geamuri uriașe de sticlă, de pe care clipesc oacheș reclame luminoase, ce avertizează că, iată, și aici, marile branduri internaționale si-au vârât codița! Louis Vuitton, Prada, Miu-Miu, Dior, Rolex, Tiffany&Co, plus altele zeci, la fel de celebre, sunt o prezență firească printre brandurile chinezești, titrare colorat și ele, dar cu caractere chinezești.
…Comparativ cu dimensunile din jur, restaurantul în care intrăm pare a fi minuscul. Vreo 15 mese în total, o bucătărie la vedere și o mulțime de fotografii color pe pereți. Nimic spectaculos – îmi zic, în gând. Dl.Luo , care, în atâția ani a început să mă cunoască, vine repede cu o informație liniștitoare : “- Da, pare neînsemnat, dar aici gătește însuși Cai Xiong, cel mai mare specialist în tăieței mici din China!”
..După cum am apucat deja să vă spun, într-un episod anterior, Chongqing are înscrise pe “cartea sa de vizită” două branduri culinare : celebrul hot-pot ( căzănelul de foc) și tăiețeii mici. Iar dacă primul obiectiv a fost deja bifat, al doilea rămăsese încă, pentru noi, un mister. Care acum era pe cale să ni se dezvăluie…
Ne aflăm așadar la Restaurantul “Xiao Mian” din cel mai mare oraș al Chinei – Chongqing. Există peste 30.000 de restaurante mari și mici, în care se pot servi, la Chongqing, tăieței mici! Dar precum cel, unde gătește Cai Xion, n-ai să găsești nicăieri în China!
Suntem poftiți la una din mese, pentru a ni se prezenta ce sunt, de fapt, tăiețeii mici. Vorbim cu patronul micuțului restaurant ( iată, deci, avem ocazia să cunoaștem un mic investitor privat din domeniul alimentației publice!) , care ne face “încălzirea”, înainte de întâlnirea cu marele “maestru”.
Ca să traduc “pe românește”, tăiețeilor mici eu le-aș spune mai degrabă “spaghete subțiri”. Cuvântul “mici” nu face decât să-i deosebească de tăiețeii lați, pe care i-am savurat acum un an, la Xi’an, într-o cu totul altă parte, deci, a Chinei. Dar nu tăiețeii în sine poartă în ei doza de spectaculos culinar, ci sosul care ii întovărășește și în care bucătarul strecoară zeci de mirodenii chinezești prăjite în ulei si combinate după o rețetă secretă, transmisă din generație în generație. …Până să vină oaspetele de seamă al “ talk-show”-ului nostru petrecut ad-hoc, ni se servește un bol cu…tort rece cu floare de cuișoare (?!?). Privim cu interes bolurile din fața noastră, în care se afla o cremă ( aparent asemănătoare celor ale Doctorului Oetker! ) ce poartă această denumire inedită. Explicații de la dl.Luo : este o gelatină din orez, cu zahăr roșu din trestie. “- La noi, femeile consumă mult zahăr roșu, care este foarte sănătos pentru organism”, adaugă translatorul nostru. Gustăm, ne place, mâncăm cu poftă , domolindu-ne arșița acumulată în trup, pe parcursul unei întregi zile de filmare.
Brusc, colegii de la masă – mai precis cei “ai casei” – sar ca arși , în picioare. În restaurant a intrat Maestrul! Ochii celorlalți meseni părăsesc farfuriile, bețișoarele sunt așezate cuminți pe mese și cu toții îl privesc , cu venerație, pe vestitul bucătar Cai Xiong, ușor de recunoscut grație fotografiilor de la diferite evenimente culinare, ce îmbracă pereții restaurantului. A devenit un lucru bine știut: atunci când, din varii motive, vestitul bucătar lipsește din restaurant, gustul tăiețeilor parcă nu mai e același ! O sustin și clienții, dar și angajatele din bucătărie, crora le fac o “vizită de lucru” și care se bucură să facem o fotografie impreună!
Cai Xiong este un bărbat în etate ( 71 de ani, cum vom afla mai târziu), însă este drept ca bradul ( sau ca bambusul, ca să fim în ton cu țara in care ne aflăm!) are părul negru și un zâmbet cald. “- Nihao! “ – sar să-l salut, oferindu-i, la schimb, zâmbetul meu. Ne privește cu prietenie, pomenește ceva de Hagi, după care se așează lângă noi și ne întreabă dacă am gustat tăiețeii lui. Încă nu – îi spunem. Vrem să aflam mai întâi cate ceva despre ei.
Și interviul începe…

Marina Almășan : – Bănuiesc că ați fost un copil mâncăcios!…
Cai Xiong : – Recunosc că îmi cam plăcea să stau prin bucătărie. Iar pe la 13 ani, ai mei au început să mă pună la diferite activități. Îmi plăcea foarte mult, de mic, să-mi ajut părinții. De fapt, sunt a 4-a generație de bucătari din neamul nostru.

Marina Almăsan : – Și..practic când ați devenit “bucătar cu acte în regulă”?
Cai Xiong : – În anul 1960.

Marina Almăsan : – Doamne, eu nici măcar nu eram născută, pe atunci! Dumneavoastră ați brevetat acești tăieței?
Cai Xiong : – Nici vorbă! Tăiețeii “Dan-Dan” – cel mai celebru sortiment de tăieței mici din China, au o istorie mult mai lungă : de peste 140 de ani. Ei au devenit simbol al zonei noastre, alături de “căzănelul de foc” si se bucură de un succes nebun, la consumatori. Priviți în jur, toate mesele sunt ocupate și, deși avem o mulțime de sortimente de taieței ( îmi arată , pe un perete, panoul cu oferta largă a restaurantului, din care, eu, firește, nu înțeleg decat că sunt …foarte multe variante!😁), cu toate acestea, în marea majoritate a farfuriilor veți găsi tăieței “Dan-Dan”! ( fac ochii roată și dau din cap, afirmativ). De fapt, tăiețeii ăstia reprezintă însăși cultura noastră regională.

Marina Almășan : – Dar ce anume îi face atât de speciali?
Cai Xiong : – Noi spunem că tăiețeii noștri au patru trăsături de bază : 1) Iuțeala ( v-am povestit că, în această parte a Chinei, se mănâncă foarte condimentat! ) 2) Senzația de amorțire pe care o produc, în gura noastră, 3) aroma specifică 4) gustul, cu totul deosebit.

Marina Almăsan : – …și, practic, dumneavoastră sunteți autorul celor mai gustoși astfel de tăieței…
Cai Xiong : – Doar îi fac de 58 de ani! Am intrat în sectorul culinar imediat după terminarea liceului și am obtinut, în timp, gradul 1 de mare maestru , în patiserie. Acum e rândul meu să pregătesc viitoarele generații de specialiști in tăieței mici!

Marina Almășan : – ..Ce m-as înscrie la cursurile dvs de gătit! ..Seamănă tinerii bucătari de acum cu dumneavoastră, când erați de vârsta lor?

Cai Xiong : – Acum nimic nu mai seamănă cu ceea ce a fost! Totul e computerizat, drumul de la făină la tăieței e presărat cu butoane! Acum putem calcula exact dozele în care amestecăm condimentele, timpii de fierbere, totul e standardizat.

Marina Almășan : – Dar gustul se pare că ați reușit să-l păstrați intact! Le împărtășiți celorlalți din arta dvs , sau păstrați secretul moștenit de la predecesorii dvs?
Cai Xiong : – Păi numai despre tăiețeii mei vorbesc toată ziua! Sunt invitat mereu la emisiunile de televiziune, am publicat 5 cărți despre tăiețeii mici de Chongqing, sunt solicitat mereu ca și consilier la toate evenimentele de degustare, organizate de municipalitate.

Marina Almăsan: – Acum, că mi-ați zgândarit curiozitatea, spuneți-ne, vă rog, ce rețetă ne veți demonstra astăzi ?

Cai Xiong : – Ce altceva, decât Tăiețeii “Dan-Dan”?!? Aluatul se face după o rețetă tradițională : la fiecare 50 de grame de faină, câte un ou obligatoriu! Asta pentru ca ea, coca, să fie mai elastică, iar tăiețeii să “alunece”. Puțin bicarbonat de sodiu alimentar. Nu vă spun, cât de importantă este făina aleasă. Iar după ce faci aluatul, intră în acțiune aparatul special de făcut taieței. Atenție! Trebuie stabilită o grosime optimă, pt ca ei să fie, cu adevărat mici!

Marina Almășan : – și…sosul?
Cai Xiong : – Ei, da, ați pus punctul pe “i”! Sosul este cel care face, de fapt, diferența! Lumea zice că cel preparat de mine întrece , la gust, sosurile preparate în toate celelalte cateva zeci de mii de restaurante.

Marina Almasan : – Si ..avem si noi voie sa aflăm rețeta miraculosului sos?
Cai Xiong : – Ingredientele vi le voi spunde, însă gramajele râmân secretul meu ( râde!). Deci, astăzi veti degusta tăieței Dan-Dan, cu sos preparat din : suc de ghimbir, sos de soia, zeamă de usturoi, ulei de ardei iute, pudră din “piper amorțitor”, boabe de arahide sfărâmate, feliuțe de praz, pastă de susan, lăstari murați din bambus.
( notez, cu înfrigurare, lista lungă a condimentelor, pe care care mi-o recită interlocutorul meu, cu siguranța celui care o aplucă, de peste jumătate de secol)

Marina Almășan : – Mmmm! Ce bine sună! Câte porții de tăieței serviți pe zi, în acest restaurant?
Cai Xiong: – Nu servim numai din aceștia, avem 10 sortimente diferite. Însă la noi vin clienți din toate colțurile orașului, așa că, într-o zi obisnuită, numărul de porții ajunge la 1500, chiar 2000!

Marina Almășan : – Și costă…?
Cai Xiong : – O porție de 70 de grame costă 10 Yuani ( nici doi Euro!) – o nimica toată !

Marina Almășan : – Dar nu sunt cam mici, porțiile?
Cai Xiong ( râzând) : – Tăiețeii noștri sunt aproape “opere de artă” : sunt pentru degustare, nu pentru săturare!

Marina Almăsan : – Abia aștept să degustăm și noi! Dar am o curiozitate : dacă acum , așa cum ați spus, mașinile fac cam totul, dvs ce mai faceți, prin bucătărie?
Cai Xiong : – Cum, ce fac? Păi, credeți că fără mine se poate?!? ( râde). Eu supervizez tot ce se întâmplă în bucatărie și pregătesc tinerii care îmi vor lua locul!

Marina Almășan : – Cred că sunteți de neînlocuit! Vă mulțumesc pentru interviu, dar
mai vreau să vă mai întreb ceva : pentru un om care a stat toată viața între tăieței, aveți o siluetă de invidiat!
Cai Xiong : – Doamna Malina ( chinezii nu pot pronunța litera “r”! – n.a.) , eu , în bucătărie, doar GUST mâncarea, nu mă și înfrupt din ea! Gata cu interviul, poftiți la masă, vă rog!

….Ceea ce a urmat, se poate lesne vedea, în fotografia alăturată!
Concluzia? În spiritul emisiunii mele : Tăieței de 10! 😁

 

 

 

  • Proiect realizat cu sprijinul Asociație de Prietenie a Chinei cu popoarele lumii, filiala Chongqing
    Mulțumim pentru sprijin Ambasadei Chinei la București și Camerei de comerț și industrie România-China
    Călătorie oferită de TURKISH AIRLINES

Uscatoare rufe