Ce poate fi mai bun decât o poveste frumoasă când afară e urât și plouă?! Eu, când e cazul, îmi fac un ceai (sau un vin fiert, după situație) și mă uit la un film reconfortant. Azi vă propun o ”Poveste de iarnă”. Nu este vorba de piesa marelui Shakespeare, ci de o adaptare a unui roman de Mark Helprin. Ca în orice basm, se bate al nostru cu al lor, adică binele cu răul, dar în cazul ăsta, tărășenia e destul de complicată, mai ales că se întinde de-a lungul unui secol. Personajul nostru își face intrarea în scenă precum bebelușul Moise în coșulețul de papură, doar că el în loc să plutească pe Nil spre Egiptul faraonilor, ajunge pe tărâmul făgăduinței, adică New York-ul sfârșitului de secol XIX într-o corabie de jucărie numită ”Spirit of Justice”. Junele Peter Lake (Colin Farrel) este crescut de maleficul Pearly Sloane (magnificul Russell Crowe), devenind un abil hoț și spărgător. Toate bune și frumoase, până când Peter decide să se facă băiat cuminte, lucru care-l enervează rău de tot pe diavolul Pearly. Ca în orice poveste serioasă, Peter este salvat in extremis din ghearele ucigașilor de un îngerul său păzitor, un cal alb înaripat (excelent interpretat de pur-sângele andaluz Listo) și de-aici încolo, cale lungă să-i ajungă. O cunoaște și pe frumoasa și bolnăvioara Beverly Penn (Jessica Brown Findlay), de care se îndrăgostește iremediabil, de unde o scenă antologică de amor turbat. După care ea moare, otrăvită mișelește, aproape că moare și el, fiind caftit de marele ticălos, care îl aruncă apoi de pe Podul Brooklin. De-aici încolo, mai trece juma de secol, în care veșnic tânărul Peter, devenit amnezic, bântuie abulic New-York-ul. Dar ca să n-o mai lungim, la final se produce și confruntarea decisivă dintre cei doi dușmani. Fiind vorba de o poveste, nu vă ascund că binele învinge, cu ajutorul unui talisman secret : plăcuța pe care era scris numele bărcuței de jucărie de la început. Cam tras de păr finalul, dar una peste alta, filmul e bine realizat (chit că regizorul era debutant). Are o imagine superbă, distribuție prestigioasă (pe lângă cei amintiți, mai apar William Hurt, în chip de tată al febrilei Beverly, Will Smith, pe post de Lucifer cinic și metrosexual, Jennifer Connelly și mulți alții), scenografie și costume bine concepute, dar cu toate astea, a fost un mare eșec comercial, recuperându-se doar jumătate din suma cheltuită pentru producție. Dar până la urmă nu banii aduc fericirea, așa ca pe mine m-a cucerit. Nu e o capodoperă, dar e un film frumos, numai bun de văzut și revăzut pentru cei cu inimi duioase.
(Producție Warner Bros. 2014, regie și scenariu Akiva Goldsman, imagine Caleb Deschanel.)
Cinemama
Comentează