Japonia rămâne , fără doar și poate, una din teribilele destinații ale amatorilor de “Wow”! Valiza mea 
LAMONZA, doldora de amintiri din toate colțurile lumii, păstrează cateva fotografii din una din cele mai fabuloase călătorii pe care le-am avut, în ultimii ani. Și deși o nefericită programare, m-a adus în Japonia taman iarna, cand vânturile oceanului sunt neiertătoare și 
te cutreieră fără milă, amintirile aferente au rămas blânde și pline de savoare…
…Ne aflăm așadar la Yokohama , al doilea oras ca mărime al Japoniei, dupa Tokyo. Suntem, mai precis, în vestitul său cartier Minato Mirai 21 – in traducere liberă “Portul Viitorului 21” . Dacă vă uitați la fotografia atașată, nu cred că mai au sens explicațiile pentru acest termen. Voi puncta doar, spunând că această zonă spectaculoasă a fost construită pe un teren recâștigat din ocean. Minato Mirai 21 a fost locul unde a avut loc, în 1989, celebrul Yokohama Exotic Showcase , apoi locul unde , 
pentru prima dată, au fost puse în corculație, în Japonia, trenurile maglev ( pe oernă magnetică) și unde a fost inaugurat ceasul gigantic CosmoClock 21, la acea vreme cea mai mare roată gigantică din toate parcurile de distracții din lume. Și tot în 1989 a fost inaugurat aici podul de 860 m lungime,Yokohama Bay Bridge, iar în 1993 – turnul Yokohama Landmark Tower (295,8 m), cea mai înaltă clădire din Japonia.
Aflându-ne – eu și fiul meu – în mijlocul acestor adevârate “nebunii” arhitecturale, construite pe un teren eminamente seismic, am optat în final spre a “aprofunda” vestitul parc de distracții Yokohama Cosmo World – locul în care generațiile se amestecă, aduse fiind la numitorul comun al distracției. De fapt, punctul central al Parcului – faimoasa Roată gigantică, reprezintă unul din simbolurile orașului Yokohama, dominând toate fotografiile din pliantele turistice ale 
zonei. Desigur că anotimpul rece, derulat în jurul nostru după toate regulile meteorologice, a limitat mult lista atracțiilor accesibile la acea oră, în Parcul de distracție, ceea ce nu ne-a împiedicat să ne rotim complet ( cu inima cât un purice – în cazul meu!) în gigantica roată. Peisajul văzut de sus este cu adevărat fabulos, iar amintirea pe care o păstrez, sunt cuvintele lui Victor, adolescentul de acum 6 ani, care mă însoțea pe post de fotoreporter : “Mami, ai o față atât de speriată, încât nu cred că are sens să ți-o imortalizez în fotografie! 
Mai bine fă-mi tu mie, de data asta, o poză!..”😁
De menționat că, în zilele senine, din vârful Roții se vede legendarul Munte Fuji. N-a fost cazul, în ceea ce ne privește!
Intrarea în Parc este liberă, vizitatorii trebuind să plătească ulterior pentru fiecare atracție în parte. Trei zone mari impart uriașa suprafață : Zina de Carnaval al Copiilor ( ale cărei atracții clasice sunt destinate copiilor mici, Strada Brano ( un mic “orășel” cu felurite atracții pentru adolescenți și Zona de distracții Wonder Amuse ( dedicată adolescenților și adulților, îndeosebi celor amatori de adrenalină). 
După o “plimbăreală” pe cinste, asezonată cu o gustare tipic japoneză într-un mic local în care ne-a înghesuit frigul de afară, ne-am bucurat de împrejurimile Parcului. Se înserase deja și orașul devenise feeric. Așa că voi încheia prezentul episod cu o imagine surprinsă pe-nserat, cu câteva minute înainte ca trenul de mare viteză să ne reîntoarcă în Tokyo.
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează