Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 17 : Undeva, între pământ și cer

Foto: Elena Cristescu

Niciodată nu mi-a plăcut să-i privesc de sus pe cei din jurul meu, însă tot niciodată nu m-am dat în lături de la a privi de sus Lumea. Orașele. Peisajele. Ador să mă simt așa, un fel de “I’m the king of the world!”, cum striga Leonardo di Caprio, de pe puntea Titanicului…De fapt, ca să fiu sinceră, sunt un munte de contradicții : pe de o parte mă fascinează înălțimile, pe de alta nu m-aș muta nici în ruptul capului într-un zgârie-nor, aproape de cer. Iar în timp ce zbor cu avionul, evit pe cât se poate locul de la geam și îmi găsesc întotdeauna de lucru pe toată durata călătoriei ( de regulă, scriu), astfel încât mintea să-mi fuga cât mai departe de gândul că, sub mine, se adună vreo 10.000 de metri și în jurul meu e numai cer…

Totuși, m-am bucurat nespus, aflând de pe site-ul “Visit Stockholm” că legitimația albastră pe care am avut-o amândouă în buzunar pe tot parcursul călătoriei noastre, include și obiectivul numit “Skyview”. Probabil știți că “sky” inseamnă “cer”, iar “view” înseamnă vedere, deci e lesne să anticipați că numele atracției nu poate să desemneze altceva, decât o privire către oraș, de undeva, din înaltul cerului. Ceeq ce s-a și dovedit a fi . Doar că am privit în jos nu dintr-un turn înalt, cum îți oferă posibilitatea mai toate orașele lumii, ci dintr-un alt loc, mult mai original…

…Este 12 februarie și am trecut cu bine de prima jumătate a călătoriei noastre. Am și sărbătorit acest lucru, la micul dejun : Elena – cu o porție dublă de gofre, eu – cu un castron plin ochi de iaurt cu cereale! ( câtă nedreptate! în pofida acestei discriminări, Elena e trasă prin inel, iar eu abia-mi trag fermoarul la pantaloni! 😂😂😂)

Nici n-am revenit la matcă și, în mintea mea, cartea a prins deja contur. Așa pățesc, ori de câte ori ceea ce văd, mă face fericită. Abia aștept să mă apuc de scris, simt cum imaginația îmi sfârâie în creier, iar serialul de pe femeide10.ro – cel pe care-l citiți în fiecare zi – mă ajută foarte mult : este o primă sintetizare a impresiilor mele de călătorie…

…Astăzi, așadar, avem în plan obiectivul “Skyview” și îi mulțumim Celui de Sus că ne-a ascultat rugile, îndreptate catre El din multele catedrale suedeze vizitate : cerul e senin-lacrimă și deci vom avea o bună vizibilitate. Imi amintesc cum, cu ani în urmă, când am călătorit la Chicago, am așteptat cu sufletul la gură, zile în șir, să fim duși să vizităm celebrul zgârie-nor Sears Tower, și cand în sfârsit i-a venit rândul și ne-am cocoțat pe cușma sa, în jur norii erau atât de groși, încât nu am putut vedea nimic altceva, decât o masă pufoasă de vată cenușie, în care ni s-au înecat toate corăbiile!

…La Stockholm, așadar, astăzi, 12 februarie 2020, vremea este perfectă : cer senin, soare, temperatură de 5 grade, care se resimt însă ca 1-2, datorită vântului pătrunzător. Dar nu avem mult de mers pe jos, caci astăzi vom lua, în sfârșit, metroul, urmând traseul bine studiat de Elena, pe harta de pe internet.

…Și iată-ne în stația de Metrou, prilej să vă spun două vorbe despre metroul din Stockholm.

In 1950, locuitorii orașului au aplaudat, încântați, inaugurarea primei linii de metrou în orașul lor. Astăzi numărul lor a ajuns la 7, trenurile oprind în 100 de stații : jumătate sub pământ, jumatate la suprafață. Nu uitați că Stockholmul este împrăștiat pe o multime de insule și insulițe, deci e destul de dificil de păstrat metroul exclusiv sub pământ, cum suntem noi obisnuiți. Statisticile orașului indică peste 350 de milioane de călători care aleg, anual, să se miște cu metroul. Un calcul simplu ne arată că zilnic, peste un milion de pasageri aleg metroul , ca mijloc de transport. Este cel mai comod, cel mai rapid, cel mai ferit de intemperii. Și, dacă ești iubitor de artă, este chiar incitant! Peste 90 de stații sunt adevărate opere de artă, metroul stockholmez fiind numit, până mai deunăzi, cea mai lungă galerie de artă din lume. Aflând aceste detalii, am făcut și noi niste zig-zaguri cu metroul, în diferite direcții, în scop exclusiv turistic, încercând să surprindem sculpturile, formațiunile pietroase cu forme inedite, mozaicurile, basoreliefurile și picturile murale, la care înțeleg că au lucrat peste 150 de artiști suedezi. Vă voi mai spune doar ca biletele de metroul sunt valabile 75 de minute, că vă puteți procura abonamente pe 24 și 72 ore, dar și pe o lună întreagă. Nu riscați însă să vă prindă controlorul fără bilet, pentru că va trebui să scoateți din buzunar… 1500 SEK! ( (aproape 800 RON) A! Și încă ceva! Un bilet, valabil pe toate liniile timp de 75 minute costă 37 SEK ( 18 RON)

…Scanăm abonamentul oferit de Visit Stockholm prin amabilitatea Ambasadei Suediei la București, ne suim în metrou ( trenurile se succed la câteva minute, anunțate de panourile electronice) și , după ce constatăm ca, și aici, ca și la noi, toată lumea iși butonează în draci telefoanele mobile, ajungem la stația Globen.

Executăm cațiva pași, ușor dezorientați și asta pentru că nu cunoastem decât din fotografii obiectivul spre care ne îndreptam. Ne aflăm, iată, într-una din cele mai moderne zone ale orașului, cu o arhitectură futuristă, aplicată clădirilor ce adăpostesc sedii de firme, hoteluri, restaurante și peste 60 de magazine. Trecem , oftând , pe lângă un mare mall ( v-am mai spus eu : nu poți decât să înghiți în SEC, când vezi prețurile, în SEK! 😁) Brusc , în față ne apare, de după blocurile moderne, o construcție uriașă. Este Tele2 Arena, un stadion multifuncțional cu acoperiș retractabil , folosit mai ales pentru concerte și meciuri de fotbal. Arena poate primi chiar și 45.000 de spectatori, atunci când e vorba de concerte răsunătoare, cum au fost cele ale mega-starurilor The Rolling Stones, Madona sau Justin Bieber, spre exemplu.

Dar nu, nu acesta este locul în care trebuie să ajungem : în poză, în dreptul denumirii Skyview, figurau cu totul alte fotografii! Nu seamănă deloc cu ceea ce avem noi în față! O virăm printre blocuri și descoperim, în spatele unei clădiri galbene , conturul unui glob uriaș , de culoare albă, profilat pe cerul atât de albastru al zilei de astăzi : da! Este chiar cel din fotografiile de pe net! Este așa numitul Ericcson Globe , care reprezintă una din atracțiile de top ale capitalei Suediei. Dacă ar fi să dăm crezare statisticilor, avem în față cea mai mare clădire sferică din lume ! 110 metri în diametru și 85 în înăltime, ca să nu mai vorbim de capacitatea sălii multifuncționale pe care o adăpostește : 16.000 de spectatori. S-au întâmplat aici, în anii trecuți, destule evenimente “cu moț” : vizita Papei Ioan Paul al doilea, Campionatul Mondial de Hochei pe gheață și concertul Metallica – iată ce paletă diversă! Însă pentru a face acest loc și mai spectaculos, edilii orașului au gândit o fascinantă călătorie spre vârful său, de unde, de la 130 de metri înălțime, ai ocazia să vezi orașul, ca-n palmă! Toate aceste informații ne sunt transmise prin intermediul unui film documentar, într-un mic cinematograf al clădirii, chiar inainte de incitanta călătorie.

Aflăm, așadar, că 2007 este anul în care mințile îndrăznețe ale arhitecților suedezi au gândit această gondolă de sticlă, în care acum ne aflăm și care culisează pe șinele metalice ce îmbrățișează uriașa bilă albă.

Capacitatea fiecărei gondole ( sunt două! ) este de 16 persoane , care petrec două minute , până ajung în punctul cel mai de sus al traseului. Aici fiecare face ce vrea : exclamă, se minunează, fotografiază, face selfie-uri, intră pe Facetime cu cei de acasă, sau …tremură de frică ( cei slabi de înger! ).

Ca să nu fie singuri, turiștii sunt însoțiți de vocea din audio-guide-ul primit la intrare și care le vorbește în limba dorită, explicându-le ceea ce văd în jur, clădirile și locurile mai importante din Stockholm.

6 astfel de curse încap într-o oră, prețul unui bilet fiind de 160 de coroane suedeze ( 80 de RON)

Celor dintre dumneavoastră , care au înclinații tehnice, le voi mai oferi câteva informatii : cu ocazia acestui “adaos” atât de spectaculos, Ericsson Globe a fost îmbrăcat în 42 de tone de metal, la operațiune participând un impresionant număr de alpiniști, iar șinele pe care culisează gondolele cântăresc nici mai mult nici mai puțin de 70 de tone!

… Coborâm CU gondola , iar apoi DIN gondola cu pereți de sticlă. Avem poze cât pentru un album întreg. Ce urmează, Elena? Ne privim instinctiv ceasurile : este ora mesei! Intrăm în mall-ul din vis-a-vis-ul “globului fermecat” și, încercând să ignorăm tentantele vitrine, ne strecurăm într-un restaurant oarecare, după ce zăbovim, ca vițelul la poarta nouă, în fața unui panou cu bunătăți scrise în …suedeză! Prețul însă e tentant. Ce mai contează ce vom mânca?!?😂😂😂