Despre „secretul căsniciei perfecte” au curs râuri de cerneală prin ziare și fluvii de vorbe în eter. Aproape că n-ar mai fi nimic de spus pe tema asta. Și totuși ziariștii recidivează, cu această întrebare, ori de câte ori au în față imaginea unui cuplu frumos. Nu spun „perfect”, căci ce mai e perfect, în zilele noastre? Dar un cuplu frumos merită să fie arătat cu degetul, iar lumea îndemnată să-i afle tainele și să copieze, pe ici pe colo. Da, știu, la școală pentru copiat de punea nota 2! În viață , însă , există situații în care „a copia” nu este chiar atât de nociv, ba dimpotrivă. Chiar indicat. Vă invităm, așadar, să pătrundem împreună în viața de familie a „Rednicilor” și, cât nu ne vede nimeni, să ne îmbibăm, de la Cornelia și Lupu, cu o cantitate însemnată de fericire și dragoste! Ne va prinde bine tuturor!
Rep: – Așadar, întrebarea standard , pusă la începutul oricărui interviu despre viața de familie : cum v-ați cunoscut?
Lupu Rednic : – O poveste lungă.. și cred că toată lumea o știe deja, eu lucram la restaurant cu soacră-mea,eram bucătar ospătar,acolo era și socrul meu, bucătar și el, a venit Cornelia,…ne-am plăcut și după 8 luni de zile nu a mai scăpat!
Rep: – Înseamnă că forța de atracție a fost uriașă! Ce anume v-a atras unul la celălalt?
L.R.: – Pe mine la ea, frumusețea ei,simplitatea..Era un om deosebit, abia apoi am aflat că pe atunci era o cocoană tânără, care nu avea decât 17 ani, dar cu timpul am descoperit că are toate calitățile pe care mi le doream de la o femeie.
C.R. : – Pe mine m-a atras spiritul ăsta hazliu al lui Lupu : era foarte deschis și făcea glume în permanență ; chiar și atunci când mi-a spus cum îl cheamă, a spus-o într-un fel haios…,așa au fost timpurile atunci, cu totul altfel decât sunt acum…Acum nu-ți prea mai vine să glumești!..
Rep: – Dragostea între parteneri presupune și cunoașterea reciprocă a defectelor. Bănuiesc că nu ați avut prea multe a pune pe o astfel de listă!…
L.R. : – Am zis întotdeauna că nevasta-mea are foarte multe defecte, dar că alta mai bună nu gasesc, iar mai rea nu-mi trebuie, așa că rămân cu ce mi-am luat!
C.R. ( răzând): – Defecte …cu toti avem defecte,dar nu mai stăm să le contorizăm toată ziua bună ziua! Încercăm să ne obișnuim cu ideea că nu suntem perfecți niciunul nici celălalt și că avem nevoie de înțelegere unul de la celalalt . Numai atunci poți să treci foarte ușor peste orice mic defect.
Rep: – Sunteți firi romantice? Care a fost cel mai romantic moment din viața voastră de familie?
L.R. : – Atunci când ne-am unit destinele.
C.R. : – Eu, personal, nu obișnuiesc să fac declarații de iubire. Lupu e responsabil la capitolul ăsta!
Rep: – E nevoie totuși și de câte un „te iubesc”, strecurat în dialoguri!.. A existat,vreun moment în viață, în care vi s-a clătinat căsnicia?
L.R.: – Nu cred,niciodată! Nu avem de la ce să ne certăm,că dacă te cerți mult, nu-i bine,că nu știm cât trăim pe lumea asta, și numai în ceartă nu-i frumos să trăiești! Așa că nu ne-am certat niciodată așa,puternic. Iar dacă ne-am mai ciondănit, am făcut-o întotdeauna constructiv.
Rep: – Ne place să auzim asta! Din casele multor familii de români se aud frecvent țipete, certuri, scandaluri…. Hai să intrăm și în casa voastră! Cum are loc diviziunea muncii în familie? Ce face unul, ce face celălalt?
C.R. – Nu avem teme clare : tu faci asta,eu fac aialaltă, nu! Amândoi știm ce avem de făcut.Dacă eu sunt acasă,mă ocup eu de casă, de tot ce ține de asta, iar dacă sunt plecată, se ocupă Lupu,dar în general facem cam totul împreună, pentru că suntem foarte mult împreună! Niciodată nu ne-am împărțit atât de drastic obligațiile ce țin de casă!
Rep.: – Pare idilic acest tablou! Și totuși încerc o întrebare : cine are viață mai grea : bărbatul sau femeia?
L.R. :- Eu zic că femeile au viața cea mai grea, iar mulți bărbați nu înțeleg acest lucru , glumesc mult și râd pe seama muierilor. Și eu glumesc mult, dar eu îmi respect foarte mult soția. Sunt pe deplin conștient că , într-o casă, într-o gospodărie, soția e întotdeauna cea care se spetește muncind : curățenie, mâncare, călcat, spălat și celelalte.E foarte ușor să întrebi, ca bărbat: ce ai făcut astazi? Eu zic, după mine,că femeia are cel mai mult de muncit!
Eu pot să vă spun, că veni vorba, că nevastă-mea nu-i de 10,nevasta-mea face cât 10,din toate punctele de vedere! Ca prietenă ,un om de mare calitate, apoi tot ce ține de casă,adica lucrul casei, manichiura,pedichiura, machiaj, celelalte, începând cu ținuta noastră, atât costumul popular, cât și costumele civile,și tot așa. Se spune că soția e oglinda bărbatului.
C.R. : – Și eu cred că viața mai grea o au femeile, pentru că femeile trebuie să fie și femei de carieră, trebuie să fie și ” devreme” acasă, trebuie să fie și mame, atunci cand au copii, și eu cred că, în general, totul depinde de femeie! Bunul mers al unei căsnicii și a unei case depind de cât e femeia de înțeleaptă!
Rep: – Ați face , chiar și nu ai din curiozitate, schimb de roluri? Tu, Lupule, ai intra în pielea Corneliei?
L.R. : – Să intru în pielea Corneliei?!? Nuuu, nu aș intra niciodată, pentru că mie îmi place să fiu bărbat!! Uite, de când ne-am căsătorit, eu fiind bucătar- ospătar, mi-a fost teamă sa nu mă pună nevasta-mea vreodată să fac eu de mancare..S-a mai întâmplat să fac lucrurile deandoaselea, și mi-a reproșat : Măi, da’ uite cum faci lucrurile astea,uite cum se fac de fapt! Atunci am pus picioru-n prag : Știi ceva , dacă tu le faci așa de bine, fă-le tu atunci pe toate, de acum înainte, că tu le faci cel mai bine! Ca femeie în casă,este foarte mult de lucru și spun la
toată lumea, la toți bărbații, că trebuie să ne respectăm soțiile!
C.R. : – Eu, să intru în pielea Lupului?!? Eu n-aș intra niciodată în pielea nimănui!
Rep : – După 22 de ani de căsnicie, o întrebare întemeiată : ce ați schimba unul la celălalt?
L.R.: – Nu stiu acuma, că sunt multe!? Cert este că, în 22 de ani de căsnicie, niciodată nu ne-am înjurat! Să-i spun soției un cuvânt urât? niciodată! …Nu…chiar nu știu ce aș putea schimba,așa… certuri mai sunt, din anumite prostioare,de exemplu când mergem în afara țării sau la evenimente prin țară ,avem sâmbăta și duminica de cântat și îmi mai spune: nu-ti pune atâtea haine în geamantan și de aici discuții! Mărunțișuri…din astea, mai sunt, dar în rest, niciodată nu am spus un lucru urât soției, sau ea mie.
Rep.: – Și tu, Cornelia, ai schimba ceva la soțul tău?
C.R. : – Păi…,acum, după 22 de ani de căsnicie, sincer să-ți spun, nu aș mai schimba nimic! Altădată, dacă mă întrebai, mi-as fi dorit poate să aibă gura mai mică, dar acum ne-am învățat unul cu celălalt și toate merg bine!
Rep.: – Lupule, deci nu te mai schimbă nimeni!… Dacă ai avea bani cu nemiluita, ce cadou i-ai face Corneliei?
L.R. : – Cel mai scump diamant prețios! După chipul și asemănarea Corneliei! Adică nu! ea nu e diamant, ea e rubin, dar i-aș face cadou un diamant, ca să fie ca într-o competiție: rubin cu un diamant! și aș lăsa-o să meargă unde vrea ea, pe cea mai frumoasă insulă!… dar aș aduce-o repede înapoi!
Rep.: – Ce frumos! Și tu, Cornelia?
C.R.: – Să știi că noi , în general, nu ne facem cadouri unul celuilalt,pentru că ne-a ajutat Dumnezeu și ne-am permis întotdeauna să ne cumpărăm ceea ce ne-am dorit. Binențeles că nu suntem milionari în euro, dar la nivelul la care suntem, noi suntem multumiți . Faptul că avem o viață liniștită, este cel mai important lucru , Eu , personal, nici măcar nu sunt adepta surprizelor,mie nu-mi plac surprizele, îmi place să știu întotdeauna ceea ce mi se întâmplă, să știu ce primesc,nu-mi place să fiu luată pe nepregătite, chiar și în materie de cadouri!
Rep: -… Deci, iată, tocmai ai fost anunțată că e posibil să primești un diamant!?
Comentează