Nu am fost niciodată mulțumită de felul în care arăt, nici măcar în anii mei tineri. Mi-am căutat cusururi, le-am găsit, apoi le-am privit cu lupa, ca să le-nvăț pe dinafară. După aceea, am privit cu atenție toate fetele din jur care, nu știu cum se făcuse, dar toate, absolut toate erau mai frumoase. Însă azi, când mă uit la pozele de atunci, mă găsesc frumoasă și aș da orice să mai arăt ca odinioară, când nu mă plăceam, chiar dacă azi mă plac cu mult mai mult și mă cruț de priviri fără milă…
Privim înspre tinereţe sau spre adolescenţă cu nostalgie şi ne emoţionăm văzând acum ce frumoşi mai eram, ce senină ne era fruntea, mai demult… Apoi, stând de vorbă, povestim mereu cu bucurie întâmplările cât de cât vitejeşti prin care am trecut undeva, cândva. Odinioară am escaladat un munte… Cândva, am mărşăluit în noapte şi ne-am bucurat să descoperit că suntem mai puternici, mai curajoşi decât credeam. În câte-o zi binecuvântată a vieţii noastre am născut, în chinuri, câte un copil, câte un miracol. În câte-o duminică sfântă am mers la altar ţinând de mână omul pe care am jurat să îl iubim toată viaţa. Și într-o altă duminică ne-am îndrăgostit în taină de altcineva… Citește mai departe…
Comentează