De aceea e de neînțeles decizia și încăpățânarea celor de la Wine Princess de a nu lăsa să se vadă culoarea minunată (și) a acestui vin și aleg să învelească sticla în hârtie bej. De ce o fac? Habar n-am, poate că se gândesc să adauge și mister în prețul ăsta, cine știe… Sau poate zic că sunt oameni care beau pe stradă direct din sticlă și vor să-i protejeze de impactul emoțional pe ceilalți care ar vedea scena și cărora, la fel de ipotetic, le-ar ploua în gură (apropo, din câte știu, recent, în SUA s-a abolit legea care interzicea să bei la vedere alcool în public – complicat de explicat și mai complicat de înțeles o astfel de lege dar adu-ți aminte că în filmele americane n-ai văzut pe nimeni care să bea pe stradă din sticle care să nu fie vârâte-n pungi opace de hârtie).
Mustoasa de Măderat are mirosul mâinilor unei femei foarte în vârstă care îmi purta de grijă când eu aveam patru-cinci ani, doamna Brumărică, care fusese o cucoană – știa franceza bine, își făcea măști cu felii de castraveți și îl adora pe Mozart. ”Cu Mozart să mă îngropați!” zicea doamna Brumărică iar atunci când s-a dus, bunica mea i-a rugat pe lăutari să zică ceva acolo, orice, numai Mozart să fie. Iar ăia au dat din umeri că ei nu sunt de specialitate, ei sunt alții, nu cei pe care răposata îi știa. Dar avem ceva care o să vă placă, Andrii Popa, cică ar fi zis ei. ”Bine, dar dacă se poate, fără text…Dați-i drumul, vă rog” a mai apucat bunica să zică acolo, pe marginea gropii înainte ca ei să atace partitura și să transforme cimitirul Sfânta Vineri într-un loc de taină și de întâlnire a haiducilor.
Acum, că ai băut un vin bun, te invit şi pe la mine. Mă găseşti aici: www.mircea-radu.ro
Comentează