Ea și El

Mustoasa de Măderat

Frumusețea culorii Mustoasei de Măderat nu e de văzut cu coada ochilor, pe furiș, așa cum faci când te uiți la picioarele lungi și arcuite ale unei necunoscute care trece strada în timp ce ești prins într-o discuție serioasă ci e de zăbovit asupra ei și de admirat. E culoarea verii la țară într-un sat de câmpie unde la amiază toată lumea doarme ca să prindă puteri pentru a doua parte a secerișului. E galbenul medaliei de aur pe care olimpicul o arată publicului în delir, deja în picioare, cu câteva momente înainte de imn.
mustoasa_maderat_wine_princess
De aceea e de neînțeles decizia și încăpățânarea celor de la Wine Princess de a nu lăsa să se vadă culoarea minunată (și) a acestui vin și aleg să învelească sticla în hârtie bej. De ce o fac? Habar n-am, poate că se gândesc să adauge și mister în prețul ăsta, cine știe… Sau poate zic că sunt oameni care beau pe stradă direct din sticlă și vor să-i protejeze de impactul emoțional pe ceilalți care ar vedea scena și cărora, la fel de ipotetic, le-ar ploua în gură (apropo, din câte știu, recent, în SUA s-a abolit legea care interzicea să bei la vedere alcool în public – complicat de explicat și mai complicat de înțeles o astfel de lege dar adu-ți aminte că în filmele americane n-ai văzut pe nimeni care să bea pe stradă din sticle care să nu fie vârâte-n pungi opace de hârtie).

Mustoasa de Măderat are mirosul mâinilor unei femei foarte în vârstă care îmi purta de grijă când eu aveam patru-cinci ani, doamna Brumărică, care fusese o cucoană – știa franceza bine, își făcea măști cu felii de castraveți și îl adora pe Mozart. ”Cu Mozart să mă îngropați!” zicea doamna Brumărică iar atunci când s-a dus, bunica mea i-a rugat pe lăutari să zică ceva acolo, orice, numai Mozart să fie. Iar ăia au dat din umeri că ei nu sunt de specialitate, ei sunt alții, nu cei pe care răposata îi știa. Dar avem ceva care o să vă placă, Andrii Popa, cică ar fi zis ei. ”Bine, dar dacă se poate, fără text…Dați-i drumul, vă rog” a mai apucat bunica să zică acolo, pe marginea gropii înainte ca ei să atace partitura și să transforme cimitirul Sfânta Vineri într-un loc de taină și de întâlnire a haiducilor.

Mustoasa de Măderat mai miroase a miere și a ramură de copac tânăr care stă să-nverzească într-un anotimp nebun care azi e, mâine nu mai e, cum e primăvara.
Gustul fructat al acestui vin tânăr și zvăpăiat este un amestec bine echilibrat de măr verde cu o umbră de lămâie bine coaptă și aromă subtilă de piper verde.  E genul de vin pe care nu îl bei la discuții cu băieții și nici când flirtezi cu o femeie pe care însuși șeful tău o dorește.
Iar dacă ești la o petrecere cu multă lume și ți s-a servit Mustoasă de Măderat, cere-i gazdei cheia de la ușa de acces către terasa blocului. Sus de tot, singur, tu cu tine și cu gândurile de peste zi și cu cerul de vară de deasupra capului tău, acolo se bea Mustoasa de Măderat.

PS: Mustoasa de Măderat Wine Princess costa 27 de lei (6 euro, 6.75 USD)  și e un preț corect.

Acum, că ai băut un vin bun, te invit şi pe la mine. Mă găseşti aici: www.mircea-radu.ro

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.