Ea și El La psiholog

Singurătatea, captivitate sau eliberare?

Singurătatea este un răspuns emoțional neplăcut la izolare. Singurătatea este totodată descrisă ca o durere socială, un mecanism psihologic care motivează individul să caute conexiune socială. Deseori este asociată cu  lipsa legăturilor intime. Singurătatea este o emoție subiectivă, astfel chiar și indivizi înconjurați de oameni se pot simți singuri. Și știm cu toții că singurătatea în doi este cel mai greu de suportat.

Cele două singurătăți

Singurătatea are o dimensiune socială – când lipsește integrarea socială, și o dimensiune emoțională – atunci când lipsesc relațiile intime, de calitate.

Singurătatea este o experiență neplăcută în care cineva percepe un deficit, atunci când persoana nu este mulțumită de calitatea și numărul relațiilor.

Persoanele care experimentează singurătate socială simt că nu fac parte dintr-un grup cu aceleași interese, nu au sentimentul de apartenență. Aceasta se referă la lipsa conexiunilor cu ceilalți și la dificultățile de integrare în rețeaua socială.

Cei care experimentează singurătatea emoțională simt lipsa intimității. Deși unele persoane singure sunt fericite și mulțumite de viața lor, cei ce trec prin singurătate involuntar sunt înclinați spre nefericire, simțind lipsa atașamentelor emoționale.

Factori de risc pentru singurătate

Cercetările arată că persoanele care beau și fumează și cei care practică activități fizice sunt mai puțin expuși riscurilor singurătății (în principal pentru că aceste activități se desfășoară în grup).

Cei ce trăiesc singuri se pot confrunta cu anxietate sau depresie și sunt mai expuși singurătății emoționale, în timp ce vârstnicii, cei cu o sănătate precară sunt corelați mai degrabă cu singurătatea socială.

De asemenea, persoanele care au o slujbă mai bine plătită și un indice de masă corporală mai scăzut sunt mai puțin expuși singurătății emoționale.

Este bine să cunoaștem factorii de risc pentru singurătate, deoarece putem lua măsuri proactive pentru a ne proteja și a ne îmbunătăți situația, prin a ne face noi prieteni sau a ne implica în relații romantice. Aceasta contează, pentru că singurătatea emoțională, izolarea socială și lipsa sentimentului de apartenență măresc riscul de depresie și alte tulburări psihice. Totodată, consultarea unui specialist în sănătate emoțională este întotdeauna benefică.

Clinica de psihologie Renia din București are psihologi și psihoterapeuți pregătiți să te ajute să nu te mai simți singur.

Solitudinea

Singurătatea nu este identică cu solitudinea. Solitudinea este o stare de a fi separat de ceilalți, dar nu toți indivizii solitari se simt singuri.

Uneori, alegem solitudinea. Aceasta poate fi resimțită ca o plăcere. Ea poate fi premisa unei conectări profunde cu propria minte. Când avem nevoie de timp pentru noi înșine sau când avem proiecte care necesită concentrare, solitudinea ne este chiar necesară. Nu ne putem, de exemplu, închipui un poet scriind poezii de dragoste în mijlocul mulțimii. Mai mult, este o anumită libertate pe care ne-o oferă solitudinea și pe care nu o putem resimți în compania altora. Majoritatea activităților creative necesită solitudine.

Singurătatea poate fi resimțită ca o captivitate sau ca o eliberare. Depinde de setarea ta mentală.