“Singurătatea nu este un lucru rușinos”. Acest articol poartă semnătura cunoscutului psiholog Riley Cooper, fiind publicat de revista “The Power of Silence”.
„Din păcate, în zilele noastre mulți oameni se complac în relații toxice, fiindu-le frică de singurătate sau de reacția celor din jur, care i-ar putea cataloga ca fiind “incapabili”. Însă adevărul este că singurătatea nu este ceva de speriat și nici ceva de care să te rușinezi, și ea nu înseamnă nicidecum că tu ești , de fapt, un om singur, în adevăratul sens al cuvântului.
Iar eu știu acest lucru foarte bine. A fi o femeie singură, era considerat candva a fi ceva groaznic. Însă după ce am avut o relație cu un om care, deși spunea că mă iubește, mă făcea să sufăr nespus, am înțeles că de fapt nu singurătatea este îngrozitoare, ci relațiile toxice.
Din păcate, am cunoscut o puternică traumă emotională, care a durat mai mulți ani, și ultimul lucru pe care mi-l doresc, este de a mai trece odată prin așa ceva. Singuratatea m-a ajutat să mă cunosc mai bine și mi-a deschis oportunități la care nici măcar nu visam. Mi-a oferit o altă perspectivă asupra vieții și m-a ajutat să fac o introspecție în interiorul meu, oferindu-mi dragoste mie însămi și prin asta , deschizand calea evoluției mele. Cu toate acestea, n-aș vrea să mă înțelegeți greșit. Eu nu spun că dragostea nu are sens sau că a avea o relație reprezintă o pierdere de timp. Ci pur și simplu că uneori ele nu ne sunt chiar atât de benefice.
În ceea ce ma privește, pot să afirm , sus și tare, că eu nu mă tem să fiu singură ( candva acest lucru mă îngrozea și pe mine!) , ci mai degrabă mă tem să fiu combinată un om, căruia, de fapt, nu-i pasă de mine. Și iată de ce :
1. Nu mi-e teamă să fiu singură, ci mi-e teamă să fiu împreună cu cineva, care nu-mi permite să fiu eu însămi.
Nu mă tem să mă bucur de mine însămi, mă tem să fiu alături de un om care nu apreciază ceea ce reprezint, căruia nu-i este teama că vă mă va pierde. Nu vreau să mai stau alături de cineva, care încearcă în permanență să mă schimbe, observandu-mi numai defectele, criticandu-mă în continuu. Care încearcă să-mi limiteze libertatea si comentează fiecare dorință a mea de a face ceva, de a merge undeva.
2 . Nu mă tem să-mi petrec timpul singură, mă tem să mi-l petrec într-o companie nepotrivită
Nu mă deranjează nici să merg singură la restaurantul meu preferat, nici la un film și nici la cumpărături, pentru că mă simt confortabil în pielea mea și chiar mă bucur de faptul că sunt singură
3. Eu nu mă tem să adorm singură, însă mă tem să mă trezesc alături de un necunoscut.
Mă tem să nu mă trezesc lăngă un bărbat total diferit de cel care a fost el la început : atent, drăgăstos, preocupat de fericirea mea. Mi-e teamă să nu mă trezesc langă un bărbat pentru care nu mai însemn nimic.
4. Nu mă tem că voi greși, mă tem însă să-mi trăiesc viața lângă un bărbat nepotrivit
Greselile fac parte din viața noastră și nu reprezintă decât lecții pe care ni le oferă viața. Iar greșelile mele nu fac decât sa mă învețe ce anume trebuie să fac, pentru a-mi fi mai bine în viață. Singura greșeală de care mă tem, este aceea de a rămâne lângă un om care nu-mi este potrivit. Lângă un om care nu este mereu alături de mine, care nu-mi ofera atenția și grija de care am nevoie. Lângă un om care mă minte, cu promisiuni deșarte și vorbe dulci, lipsite de conținut.
5. Nu mi-e teama deloc să fac dragoste, însă mă tem să mai fac dragoste, fără să mă simt cu adevărat iubită. Nu vreau să fiu lângă un bărbat care nu dă aceeași importanță și relației fizice, și celei intelectuale.
6. Nu mi-e frică de comunicare, mi-e frică doar de comunicarea cu un om care nu mă înțelege. Mă tem să fiu alături de un om, a cărui prezență este doar fizică, cu care să vorbesc, dar care să nu mă audă. Mi-e groază să stau lângă un barbat cu care să nu am despre ce să vorbesc, pentru că avem prea puține lucruri în comun. Mi-e teamă să fiu lângă un om care îmi critica mereu ideile și nu mi le acceptă și care incearcă mereu sa-mi explice că el știe mai bine, că experiența lui de viață este mai vastă. Mi-e groază de oamenii care nu pot susține un dialog profund și interesant.
7. Nu mă tem să plâng, dar mi-e frică să nu fiu făcută să sufăr. . Lacrimile nu mă transformă într-un om slab, mi-e mult mai frică să nu fiu lângă un om care îmi va răni sentimentele și-mi va frange inima. Care mă va minți și-mi va face o mulțime de promisiuni pe care ni și le va onora, căutând mereu explicatii pentru neîndeplinirea lor. Mi-e teamă să fiu alături de un bărbat caruia nu-i va păsa de ceea ce simt și care nu-mi va întoarce dragostea pe care i-o dăruiesc. Căruia îi va păsa mai mult de prietenii săi, de rudele sale, de oricine altcineva, decât de mine.
8. Eu nu mă tem să fiu singură, mă tem să trăiesc lângă un om, pentru care nu valorez nimic. Care nu merita nici măcar o bucățică din mine. Care se raportează la mine ca la un simplu “trofeu”, și nu ca la o prioritate a vieții sale. Nu vreau să mai stau lăngă un om , care manifestă dragoste față de mine doar atunci când are un interes, când are nevoie de mine, sau cand nu are o altă alternativă.
Mi-e teamă să fiu alături de un om care nu mă face să mă simt iubită, ocrotită, protejată și “alimentată” din punct de vedere emotional. Nu vreau alături de mine un bărbat care să nu-mi ghicească gândurile, să nu-mi înțeleagă frământările , să mă cunoască în cele mai ascunse lăcașuri ale sufletului. Nu vreau să mă complac langă un bărbat care să nu mă însuflețească și sa nu mă stimuleze să devin cea mai bună versiune a mea”
…Și câtă dreptate are autoarea! Nu există o singurătate mai chinuitoare, decât singurătatea în doi. Și mai e ceva, care vă va ajuta : să percepeți singurătatea ca fiind o etapă necesară înaintea apariției, în viața voastră, a bărbatului care să vă merite.
Sursa : lifter.com.ua
Comentează