Seara de dinainte.
E seara de dinainte.
Mă aflu într-o amețeală continuă, o derută temporală, generată de schimbarea de fus orar. De vină-i America. Nu-i simplu să trăiești o săptămână dupa alte legi ale ceasornicelor , după care să revii la matcă, unde ceasurile mioritice arată cu 7 ore peste ceea ce-ți arăta până mai ieri cel de la mână. Trupul ăsta al nostru, în care ne e împachetat sufletul, are și el legile sale, inerțiile sale și, de-l scoți din ale lui, iși cere drepturile : dormi, când alții sunt mai treji ca oricând, ești senin și hiperactiv – când celor din jur le cade capul pe masă de somn.
Și cu toate acestea, e seara “de dinainte”. De dinainte de ce? De lansarea noii mele cărți!
Da, știu, a mai fost una, am mai parcurs o lansare, pentru aceeași “Portugalie”, dar ceva mai restrânsă și mai oficială : a fost pentru corpul diplomatic, pentru MAE, pentru vedete și televiziuni. Deși am împărțit carți în stânga și-n dreapta, nu știu câți vor avea timp de ele : sunt oameni ocupați, au pe cap ambasade, turnee, televiziuni. Maine însă este pentru el, Publicul cel mare. Care nu vine la evenimente pentru a apărea în poze. Care nu raspunde chemării tale pentru ca te cunoaște personal si , poate pentru că, odată, cândva, ați colaborat. Sau pentru că iți este chiar si dator, pentru vreo mână de ajutor, oferită lui în trecut. Mâine este pentru ei, cititorii adevărați, telespectatorii mei de decenii. Este pentru cei care vin de plăcere. Nu au promis, nici macar nu au primit invitație personală. Vin, dacă mă plac. Sau dacă scriitura mea le trezește interes. Vremurile-s grele , cărțile nu se vând cu acelasi elan, precum în anii trecuți. Dacă cineva le cumpără, înseamnă că chiar îi interesează. Cartea sau autorul. Portugalia sau Marina – în cazul meu.
Pentru mine, întâmplarea de maine pare a fi o rutină : am supraviețuit, până acum, unor nenumărate astfel de lansări : vreo 50 și poate chiar mai mult. Un soi de “botezuri” publice ale “pruncilor” mei , născuți nu în maternități, ci prin tipografii. Aparent, nu am emoții, totul pare un “deja vu”, știm exact, și eu, și echipa mea de organizare, ce avem de făcut. E un mecanism care functioneaza după legi clare, bizuite pe disciplină și rigoare. Fiecare știe ce trebuie să facă, până și emoțiile par a fi gestionabile. Și totuși…nu sunt! Pentru ca numai tu stii, ca nimeni altul, ca, în spatele unui eveniment jucăuș, cu glume, amintiri, poze și tombole, se află truda ta de aproape un an. Pentru că numai tu știi cât de greu s-au adunat, bănuț lângă bănuț, informație lângă informație, cuvant lângă cuvânt, până când să ții în mână cartea. E ca un fel de stagiu de 9 luni, până ca pruncul să-și strige primul țipăt în Lumea cea Mare.
Prin urmare, mă repet: astăzi este Seara de Dinainte. Este ora când ziua se stinge și emoțiile se aprind. Cum va fi mâine, depinde de cum ai fost tu, în această viață. Dacă ai reușit să-ți apropii sufletele oamenilor. Dacă ți-au ghicit dragostea pentru ei și pofta cu care ți-ai onorat profesia. Dacă nu i-ai dezamăgit prea tare si dacă valorezi, în ochii lor, mai mult decât doua cepe degerate. Dacă raspunsurile la “dacă”-urile de mai sus iți sunt favorabile, mâine va fi bine. Va fi lume multă la lansarea ta. Va fi o bucurie împărtășită și va fi o nouă izbândă.
Dar până atunci vei avea să te mai frămânți o noapte. Una lungă-rău! Pentru că emoțiile nu pot fi stăpânite. Ele lucrează și sapă adânc în sufletul tău, punându-l pe jar.
…Așa că…noapte buna să aveți voi, căci a mea va fi nesfârșită și plină de scenarii. Cât pentru o nouă carte!😄
Ne vedem mâine, la Târg! ❤️
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : CITRA-MAG B6
Comentează