A se iubi fără a face dragoste, este oare posibil?……Voi, dragele mele „femei de 10” credeți în acest lucru? Eu nu vreau să mă gândesc mai adânc, adică la ce vârstă ar fi posibil sau după cât timp de relație, ar fi posibil acest fapt aparent uimitor şi vreau doar să vă supun atenției acest text tradus şi prescurtat al unor cunoscuți psihologi francezi.
Unele cupluri continuă să se iubească în ciuda lipsei de relații sexuale. Ei spun, că nu suferă din aceasta cauză. Cum păstrează flacăra iubirii în condițiile în care dorința sexuală nu mai este?
Ultima dată când au făcut dragoste? Matei şi Eva nu işi mai aduc aminte. Căsătoriți de treisprezece ani, fericiții părinți a doi copii, au pus din proprie inițiativă capăt vieții lor sexuale. Asta nu îi împiedică să râdă împreună, să se țină de mână pe stradă, să doarmă unul lângă celălalt. Ei au găsit un echilibru conjugal care le aparține, refuzând să facă din această absență o „problemă”.
Adesea, după o naştere, după pierderea unei ființe dragi sau a locului de muncă, în perioada de doliu poate interveni lipsa dorinței sexuale. Cu cât facem mai puțin dragoste, cu atât avem mai puțină dorință sexuală.
Foarte des, apare frica de a părea anormali, într-o societate unde orgasmul este o normă, aproape o datorie, care neîndeplinită, poate aduce suferință. Absența raporturilor sexuale nu este dureroasă în sine: frustrarea, imposibilitatea de a ajunge la plăcerea sperată este cea care aduce suferință.
Faptul că unele cupluri rămân împreună, în ciuda absenței vieții sexuale se datorează, probabil dragostei, familiei, intereselor comune, confortului vieții în doi.
„Nu aşa îmi imaginam să ne vedem îmbătrânind, confirmă Eva, dar îl iubesc prea mult pe Matei şi tot ce am construit împreună în aceşti ultimi ani, ca să decid să abandonez totul pe motiv, că nu mai avem dorință unul față de celălalt”.
„Curios este, am senzația, că am construit o senzualitate diferită, spune Matei: ea se exprimă în modul, în care apreciem un vin bun împreună sau o cină în restaurantul nostru preferat. Ceea ce contează, înainte de toate, este dorința pe care o simțim de a fi împreună şi această dorință este mereu acolo, puternică.”
Trebuie să distingem senzualitatea de sexualitate, spun specialiştii. Sunt cupluri care nu mai fac dragoste, dar care continuă să se sărute, să se atingă, să se mângâie, iar acestea sunt dovezi de dragoste.
Ioana şi Mihai, recent pensionați, au văzut şi ei dorința reducându-se de-a lungul anilor.
„La început, am suferit, am crezut că nu îl mai atrag, mărturiseşte Ioana sau, că a găsit pe altcineva. Dar mi-a jurat că nu, că mă iubeşte doar pe mine”. Dacă ar exista o modalitate de a reînvia flacăra, ar dori-o? „Nu neapărat, spune Ioana. Există atâta tandrețe între noi, că mi-ar fi frică să nu dispară”.
Dacă Matei şi Eva sau Ioana şi Mihai trăiesc cu serenitate dragostea devenită platonică este pentru că, fiecare pare că a acceptat-o în acest fel şi că niciunul nu trăieşte în frustrare.
A rămâne împreună, fără a mai face dragoste presupune o întelegere comună a ceea ce este un cuplu: două ființe care se susțin, două jumătăți în sfârşit reunite. Astfel, devine posibil ca, un cuplu constituit mai ales, pe baza pasiunilor comune, filozofiei de viață identice are mai multe şanse să reziste în timp, decât un cuplu creat pe baza atracției fizice irezistibile.
Sursă: „Psychologies Magazine” N°334
Surse foto: kartinki.me, artfile.ru, samarine-labirint.com
Comentează