Dorina Stamate este psihoterapeut si are peste 10 ani de experienţă continuă, cu formarea de bază în psihoterapie cognitiv-comportamentală şi formări complementare în analiza tranzacţională, psihosociosomatoanaliză, hipnoză, psihoterapie integrativă, psihoterapia copilului şi adolescentului şi psihoterapie de cuplu şi familie.
Dana Guțu: Începuturile de interviu sunt cele mai dificile. Pe de o parte, reporterul trebuie să facă cunoștință cititorului cu invitatul său, pe de alta parte, intervievatul a răspuns, probabil de nenumărate ori la aceeași intrebare. Drept pentru care vreau să te intreb ce iți dorești tu, Dorina Stamate să știe lumea despre tine?
Dorina Stamate: Ce vreau eu să știe lumea despre mine? Vreau să știe că mă numesc Dorina Stamate, vreau să știe un om care caută ceva bun și frumos în ceilalți, care are un business de 3 ani care a crescut frumos, că are doi copii, și ei crescuți frumos și ajunși la vârsta maturității.
DG: Dacă ar fi fost să îți urmezi visul din copilărie, ce ai fi fost astăzi? Ai știut dintotdeauna ca vrei să devii psiholog?
DS: Când eram mică voiam să mă fac doctoriță dar am ajuns doctor de suflete, nu de trupuri. Inainte de a ajunge psihoterapeut am fost director de marketing. Psihoterapia a fost o vocație târzie. Când am dat eu la Facultate nu exista Facultatea de psihologie deci nu exista această opțiune pentru mine. Ulterior, lucrând intr-o multinațională una dintre colegele mele vedea că tot timpul la biroul meu era plin de lume. Ea a descoperit că am reale calități de psiholog, că oamenii au o ușurință in a se deschide în fața mea și primesc ceva bun din această interacțiune cu mine și atunci, la îndemnul ei m-am dus prima oară la un curs, nu am mers direct la Facultatea de psihologie, un curs de psiho-somato terapie.
In timp ce urmam acest curs, intr-o pauză, mi-a căzut in mână o revistă de psihologie și am citit acolo despre hipnoza ericksoriana. Și citind eu despre acest subiect, mi-am dat seama că de fapt, eu făceam hipnoză ericksoniană cu fiul meu Vlad fără să știu că asta este o tehnică, fără să știu că cineva o inventase și o adusese la rang de intervenție importantă. Atunci mi-am dat seama că s-ar putea să fie inauntrul meu niște semințe de intuiție, de simțire pe care aș putea să le șlefuiesc astfel incât să le pun in slujba celorlalți. Și atunci m-am decis să urmez si facultatea de psihologie.
DG: Ai început sa practici psihologia intr-o perioada în care mersul la psiholog nu era prea bine văzut. S-a schimbat ceva între timp?
DS: La inceput oamenii erau foarte reticenți. Era acea gândire că dacă mergi la psiholog ești nebun sau nu știi să îți rezolvi singur problemele, că este semn de slăbiciune. A mai rămas puțin din această concepție invechită dar tânăra generație are mai multă deschidere. 80% din tinerii care vin astăzi la psihoterapie vin din proprie inițiativă, nu pentru că sunt aduși de părinți ca să fie reparați așa cum se intâmpla la inceputurile mele. S-a schimbat mult această abordare a oamenilor. Persoanele tinere care au o viață activă din punct de vedere profesional consideră că a merge la psiholog este o activitate la fel de normal ca aceea de a merge la sală, la salonul de infrumusețare; face parte din ritualul de ingrijire, de a avea grijă de tine, atât de exterior cât și de interior.
DG: Clinica pe care o conduci se numeste Clinica de fericire– ce înseamnă pt Dorina Stamate fericirea?
DS: Fericirea inseamnă pentru fiecare altceva. Ce pot să îți spun este definiția despre fericire care mi-a plăcut mie cel mai mult. Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce îți dorești, ci să îți dorești ceea ce ai.
DG: Ai un motto sau un citat preferat, care te ajuta să te mobilizezi în momentele grele?
DS: Este un citat pe care îl știu de la 16 ani și este indemnul Reginei Izabela către Cristofor Columb inainte de plecarea lui in marea călătorie din care nu știa ce o să iasă si spune așa: “Pluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala.”
DG: Dupa cei peste 18 ani de activitate care sunt resursele tale? Cum reușești să fi mereu tonica, optimista, întotdeauna cu un sfat bun în buzunar?
DS: Prizele mele la care mă incarc sunt spectacolele de teatru și călătoriile. Din piesele de teatru imi iau multe povești, pilde, pe care le transform apoi și le folosesc in procesul terapeutic iar din călătorii îmi place să descopăr, să stau pe trotuar sau la o cafenea și să descopăr oamenii, cum interacționează, cum este chipul lor.
DG: Citeam recent intr-o carte semnata Yalom ca”Terapia este prea buna pt a fi aplicata doar bolnavilor”. Care este recomadarea ta? Când ar fi de dorit sa apeleze oamenii la terapie?
DS: Ar fi bine să apeleze la psihoterapie atunci când simt că ceva nu merge bine, chiar dacă nu știu prea bine ce dar e ceva ce nu se leagă in viața lor, personală sau profesională. In terapia de cuplu, partenerii nu vin atunci când observă primele probleme de comunicare, de relaționare, de valori diferite. Ei vin când lucrurile s-au inrăutățit atât de mult încât e greu să mai pui piesele la loc. In cazul terapiei individuale, sunt persoane care vin și spun: ”am venit la terapie ca la o ultimă soluție”. Cum spuneam se consideră că oamenii care vin la terapie sunt slabi.
Cred că ar trebui să normalizăm această intervenție, pentru că nu inseamnă că ești slab, inseamnă că tu ai făcut tot ce ai putut să faci, cu modul in care vezi lucrurile in acel moment. Psihoterapia te ajută să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă, să reevaluezi situația iar asta nu poți face de unul singur, ai nevoie de o persoană din afară care să se uite de jur-imprejur la viața ta și să te ajute sa te repoziționezi diferit. Intr-o intervenție timpurie, rezultatele sunt mult mai bune.
DG: Te-am prins intr-o perioada aglomerata. Pe lângă activitatea pe care o desfășori pregătești și o aniversare. Ce ne spui despre proiectul Clinica de fericire?
DS: Aniversăm 3 ani de Clinica de fericire, nici nu știu când au trecut. Intr-o perioadă in care nu știam ce se intâmplă, in plină pandemie, când nu știam dacă vom continua in modul pe care il știam sau nu… Am inceput cu 3 colaboratori iar acum suntem 16 și mi se pare așa frumos cum oamenii s-au alăturat echipei si au rămas. Mă simt foarte norocoasă să îi am in viata meași să-mi aduc aportul la această echipă de mângâiat suflete, de pus bandaje peste răni, de insoțit la drum. Satisfacția cea mai mare este atunci când clienții ne dat feedback pozitiv și ne spun cât de importantă a fost colaborarea cu noi. Un mesaj seara târziu după 12 ore de terapie, in care un client iți spune cât de mult s-a schimbat viața lui, in bine, in urma sedințelor de terapie este un motor care îți dă putere să fii acolo pentru ceilalți.
DG: Site-ul femeide10.ro se adreseaza in special femeilor. Un gand, o sugestie pentru a se simti femei de 10?
DS: Să aibă incredere in ele, increderea că o să ajungă acolo unde își dorești, increderea că pot, că sunt valoroase. Adesea, in terapie, femeile spun că nu merită să li se intâmple lucruri frumoase. Dimpotrivă doamnelor, meritați tot ce e mai bun în lume și aveți incredere in voi că lucrurile se vor petrece după cum vă doriți, făcând lucruri in fiecare zi, schimbând câte ceva in fiecare zi dacă vedeți că ceva nu merge, cu încredere.
Comentează