O analiză psihologică a neamului nostru pare să fie, mai degrabă, o preocupare contemporană. Ei bine, nu e chiarașa! Prima analiză psihologică complexă a românilor se numește“Din psihologia poporului roman“. A fost publicată în 1907, de Dumitru Drăghicescu, sociolog, om politic şi diplomat, un mare intelectual roman, prea puțin cunoscut azi despre care tocmai de aceea vă invit să citiți mai jos.
Cel ce avea să analizeze, în detaliu, comportamentul poporuluiroman se năștea în primăvara lui 1875, la țară, în comunaZăvoieni din Vâlcea. S-a născut sub o stea norocoasă, cum familia sa era una de boieri cinstiți, harnici și însetați de cultură. S-a pus mare preț pe educația lui cum a fost susținut să urmezeliceul din Craiova dar și factulțățile de Drept și Filosofie din București iar facultatea în Franţa, la École des Hautes Études Morales et Sociales şi la Collège de France.
Ajuns la Paris, a studiat intens și dedicat având și norocul de aavea alături alți români extraordinari precum Titulescu şi I. G. Duca. Alături de aceștia dar și de alți studenți de diferitenaționalități, Dumitru Drăghicescu înființa o societate intitulatăUnion des pays danubiens, prin activitatea căreia se doreapromovarea intereselor naţionale ale României. În capitalaFranței, Drăghicescu a strălucit ca student eminent, reușind, la finalul studiilor să obţină doctoratul în sociologie, cu lucrarea“Despre rolul individului în determinismul social“. Refuzând săprofeseze pe tarâm francez, Drăghicescu a făcut așa cum au făcut și ceilalți mari intelectuali români: s-au întors acasă pentrua dărui țării lui valoarea acumulată peste hotare. Așa că, întors înRomânia, în 1905, vreme de cinci ani a ocupat catedra de Sociologie a Universităţii București.
S-a remarcat și în politică. În timpul primului Război Mondial a fost trimis de guvernul român la Paris. Mizând foarte mult pe reputația lui în Franța, acolo unde numele lui avea o anumitărezonanță, Drăghicescu a plecat cu misiunea de a promovadrepturile României asupra teritoriilor locuite în majoriate de români – Transilvania şi Basarabia. Alături de Traian Vuia și de Take Ionescu, și-a bifat cu success și această misiunea nobilă șipatriotică.
După război, a ales să facă parte din Partidul Liberal iar atuncicând, în Germania, Nazismul devenise deja puterea-plagă, scandalizat, Drăghicescu a cerut să facă parte din delegaţieromână trimisă la Liga Naţiunilor. Delegația avea misiunea de a trage un puternic semnal de alarmă asupra actiunilor lui Hitler șide a avertiza comunitatea internaţională despre iminentul pericolnazist. A fost acolo atunci când s-a discutat pacea mondială și a sperat că drama produsă de Germania să se oprească . Din păcate știm cu toții cum a reverberat în istoria omenirii acestcapitol macabru.
In anii care au urmat, Dumitru Drăghicescu a fost ministruplenipotenţiar în Mexic. Și-a realizat impecabil și acest rol iarmărturie pentru aceasta stă chiar gradul de Mare Ofițer primit de el chiar de la preşedintele Mexicului.
Dar să revenim la analiza psihologică pe care el a realizat-o asupra poporului român lucrare din care am extras doar cătevapasaje pe care vă invit să le citiți mai jos!
“Neamul românesc, fruct al îmbinării şi căsniciei daco-romane, lângă Carpaţi şi Dunăre, este un copil rămas orfan de la naştere, căci părinţii lui muriră în ziua chiar când el văzu lumina zilei. Poporul român, aşa născut, fu un orfan fără familie, fără rude, părăsit pe drumurile pe cari se năpusteau năvălirile barbare din Asia spre Europa.”
“Împrejurările istorice nefericite au făcut pe români să stea preamult în atingere nemijlocită cu natura. Năvălirile şi războaiele cu toţi năvălitorii făceau viaţa socială imposibilă în oraşe şi sate.”
“Toate felurile de activitate românească, ştiinţa, literatura, artanoastră, agricultura, industria şi comerţul nostru poartă peceteaneisprăvitului. /…/ Neisprăvite sunt comerţul şi agricultura şiindustria la noi, căci comerţul îl fac străinii; ţăranii noştri nu sunt azi nici mai buni, nici mai răi agricultori decât vechii geţi, iarindustria ne vine gata, din patru părţi ale lumii.”
“Regimul parlamentar, aşa cum funcţionează la noi, a devenit o şcoală a corupţiei.”
“întreaga gospodărie a sătenilor noştri se resimte de chipul lor sufletesc de a fi. Nepăsarea, lenevia şi nechibzuinţa lor se strevăd în chipul cum îşi îngrijesc vitele şi îşi clădesclocuinţele.”
“Sub raportul inteligenţii, românii au fost dăruiţi de creatorul lor, Istoria, cu o sumă de bune însuşiri luminoase, drept recompensăpentru lipsurile şi umbrele ce a aşternut pe suprafaţa caracteruluinostru. De unde vine inferioritatea caracterului românilor, de acolo vine superioritatea inteligenţei lor”.
Dacă ar fi să tragem o concluzie, autorul vede în poporul româno sumedenie de defecte: pasivitatea, individualismul, mimarearespectului, superficialitatea, nerespectarea ierarhiilor, lenea șilipsa de disciplină în muncă. Aspră analiză, ce putem spune?! Dar, în același timp, același autor ne asigură că poporul româneste unul remarcabil de inteligent.
Atunci când, după aproape un secol, în 1995 lucrarea sa ”Dinpsihologia poporului român” se republica, din păcate, șoca din nou audiența prin actualitatea observaţiilor sale cu privire la psihologia, mentalităţile şi comportamentul românilor, semn căsecolele nu ne-au schimbat prea mult!
Povestea lui Dumitru Drăghicescu s-a sfârşit tragic. Într-o zi de toamnă a anului 1945, acest intelectual remarcabil al neamuluiromânesc se sinucidea lâsănd prin plecarea sa doae semne de întrebare. Speculațiile vremii spun că, văzând cum s-a terminatal doilea Război Mondial și cum comuniștii pun mâna pe puterear fi ales să părăsească lumea în care el nu se mai regăsea și din carenu a mai vrut să facă parte. Îi datorăm admirație și respect pentru tot aportul său, pentru patriotism si pentru prima șiobiectiva sa lucrare – ”Din psihologia poporului român”!
Comentează