Ea și El

Prietenul la nevoie se cunoaște

Mi s-a mai întâmplat acum vreo 20 de ani să rămân cu mașina în pană la mare. Eram în ultima zi a sejurului și merseserăm cu mașina aproape de țărm, undeva în Vama Veche, iar când am vrut să plecăm de pe plajă, mașina nu a mai pornit. Nu mai aveam nici bani, ca să ne întoarcem la gazda la care stătuserăm, eu și soțul meu dintâi, așa că am scos cortul din portbagaj (ce noroc că-l aveam!) și am așteptat să vină tata, pentru că pe el l-am sunat și, ce bine era pe atunci, când aveam tată, iar tata nu-mi spunea niciodată NU când îi ceream ajutorul…

A ajuns noaptea, târziu, venise și cu mama… Îmi amintesc și acum clipa aceea de bucurie când au deschis fermoarul cortului – ce minune, să te simți iar copil, scos dintr-o încurcătură de mama și de tata, care-au venit după tine! Iar a doua zi, cu mâinile lui pricepute, tata ne-a și reparat mașina, Dacia noastră roșie luată la mâna a doua, și am plecat liniștiți către casă. Citește mai departe…