Și iată că , din nou, amintirile din valiza LAMONZA mă ajută să revăd, cu ochii minții, cele mai neașteptate locuri in care m-au dus pașii ( mă rog, avioanele), în vremurile în care “a călători” putea fi, pentru unuii, un gest asemeni spălatului pe dinți! Astăzi vă voi cinduce intr-un loc ceva mai …să-i zicem “exotic”! Trebuie neapărat să-l vizitați, cu prima ocazie vu care vă veți afla la Praga.
Dinspre Centrul vechi, mergând spre Podul Carol, străbați un paienjeniș de străduțe pitorești. E un challenge , încotro să privești mai întâi : către clădirile care-ți taie răsuflarea cu arhitectura lor superbă si atât de diversă de la una la alta ( demult n-am 
mai văzut atâtea statui, cocoțate pe acoperișuri!), către magazinele cu vitrinele încărcate de bijuterii , suveniruri și alte “câte-n lună și în soare, către cafenelele și pub-urile atât de original “prefațate” de intrări cochete si inspirate, sau către puhoiul de lume care se vântură, de colo-colo, admirând, comentând, fotografiiind, totul într-un zumzet multilingv care te năucește. Pierdut între toate, un înscris care-ți dă fiori: Muzeul Torturii.
Acu’, despre tortură tot auzim vorbindu-se în jur : ba, că e vorba de torturile din închisorile comuniste ( cică 5 milioane ar fi ieșit, la ultima numărătoare a victimelor acestora) ba chiar și în dragoste poate fi vorba de o oarecare tortură, nu-i așa? Dar torturile nu au fost inventate de Stalin și nici de alți tirani ai istoriei, contemporani lui.
În Evul Mediu, tortura era la ea acasă. Amintiti-vă doar de torturile puse la cale de Biserica Romei în vremea Inchiziţiei, pentru a-i pedepsi pe eretici și pe care Alexandre Dumas le-a descris atât de bine în romanele sale. Ele nu sunt deloc niște elucubrații ale imaginației unui literat, cu mintea mai sprintenă decât a muritorilor de rând. Oamenii au fost troturați aievea. Crâncen.
….E greu de “povestit” un muzeu. Eu vă sugerez doar să nu vă zgarciți la cca 7 Euro și să cutezați să pătrundeți într-un adevarat univers al torturii, în care schite desenate de pictorii vremii, instrumente oribile ruginite, așezate în vitrine și reconstituiri spectaculoase ale unor scene de tortură din orășelele epocilor trecute, îti oferă toate o imagine înfricoșătoare a chinurilor la care erau supuși acei semeni ai noștri care încălcau legile vremii , pierdeau războaie sau, pur și simplu, cutezau să gandească altfel decât cei ce dețineau puterea. 
În Muzeul torturii din Orașul vechi al Pragăi vizita se desfășoară într-o penumbră înfricosătoare, auzindu-se , în surdină, zgomotele vremurilor demult apuse: răcnetele celor torturați, urletele călăilor, strigătele îngrozite ale privitorilor. Și, firește, comentariile soptite ale turiștilor mileniului 3. Poate că fotografiile mele nu au ieșit perfect, pe motiv de întuneric, însă articolul de față sigur va deveni o invitație la a include Muzeul torturii din Praga pe lista “must-urilor de vizitat! Mai ales dacă aveți prin preajmă și niscaiva copii, pe care vreți să-i disciplinați!😁
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/ 
Comentează