Pe mine sintagma “instinct matern” nu prea mă mai mișcă, din cale-afară. Sigur că , fiind la rându-mi mamă, știu cum este să te doară mai tare suferința copilului tău, decât propriile suferințe și cum este să fii gata să renunți , în orice moment, la orice, doar pentru a-i fi mai bine puiului tău…Dar, în același timp, meseria asta a mea, minunată de altfel, mi-a adus alături atâtea povești adevărate, cu mame denaturate, cu monștri care-și înghesuie nou-născuții în tomberoane sau îi uită prin spitale, condamnându-i la copilării de coșmar si existențe ratate, încât acest așa-zis “instinct matern” îmi pare a fi mai degrabă o mașinărie care funcționează doar în unele cazuri, în rest rămânând încremenită în matricea proverbului “Homo homini lupus est”…
Am supraviețuit însă profundei dezamăgiri de care vă vorbeam, căci aceeași profesie mi-a dezvăluit – în compensație – că există totodată, pe lumea asta, destule cazuri în care instictul matern i se transferă, în mod miraculos, tatălui, acesta devenind o mamă mult mai bună pentru pruncul său, decât cea care l-a purtat în pântece…
…..Suntem în plină repetiție. În studiou e forfota obișnuită, care face demult parte din mine . Tocmai s-au încheiat probele de sunet și Luminița (regizorul nostru artistic n.a.) începe trecerea prin momentele desfășurătorului, în cursivitatea lor. Așa, “ca-n direct”, pentru ca nimic să nu ne surprindă mai apoi, în timpul filmărilor. “-Știi că domnul Dilă a chemat noaptea Salvarea, la Hotel , pentru cel mic?” – îmi dă Elena una din acele vești proaste, “ideale” pentru ziua filmărilor! “- Dar cică acum copilașul e bine, s-a stabilizat, deci vor veni la emisiune!..” Îi sunt recunoscătoare Elenei pentru aceasta completare și-mi imaginez cum, în toiul nopții, cei de la 112 au oprit in fața Complexului Herăstrău ( hotelul care ne găzduiește invitatii din provincie), chemați de tatăl unui copil “sugar” cu febră mare și suspiciuni de viroză respiratorie… Febra izbucnită brusc, în noapte, la micuți este în măsură să împingă spre panică orice mamă, darămite un tată, pe care “evenimentul” îl prinde undeva , departe de casă, printre străini…
Dar Gabriel Dilă nu se pierde așa ușor cu firea. Are deja un an de cand își crește singur feciorul. De fapt, chiar de la naștere. Căci soția, diagnosticată cu HIV , a parasit aceasta lume înainte de a-și fi ținut în brațe pruncul nou-născut… Micutul Darius, ajuns într-o lume atât de potrivnică, a devenit foarte repede obiect de dispută între Protecția Copilului și disperatul său tată. Deși om simplu, fără prea multă carte și cu un trai mai mult decat modest, Gabriel Dilă a câștigat, în cele din urmă, războiul. Avea cea mai puternică armă din lume : iubirea . Darius i-a fost lăsat, așadar, în grijă și, printr-o dăruire valorând cât un Everest de insticte materne, bărbatul a reușit să devină…” cea mai buna mamă din lume”…
…Gabriel Dilă este acum lângă mine, pe canapea. Cu un prunc neliniștit în brațe, deloc toropit de febra ce-l asediase în toiul nopții. Îmi povestește cum decurge viața lor, de “bărbați singuri”. Cum are grija de Darius, cum a trecut de la lapte, la alimentația diversificată, cum îi pasează supa de legume, cum îi pune muzică, să-l obișnuiască cu frumosul. Și cum, din când în când, se mai “ceartă” , în gând, cu soția sa, dojenind-o pentru plecarea atât de dureroasă de lângă el și copilaș…
Gabriel nu este nici pe departe “ un bun vorbitor”, așa cum spunem noi, in televiziune. De regulă, astfel de invitați pun sub semnul întrebării interesul telespectatorilor, aflați mereu în așteptarea unor inși spumoși, spectaculoși, charismatici, care să aibă umor și să gesticuleze copios. Dar de data aceasta nu mă tem deloc pentru “sănătatea” acestui subiect. Pentru că știu că NU ceea ce spune și NU felul în care îș spune povestea , bărbatul de lângă mine, dă consistență acestui subiect. Ci povestea însăși, cea din spatele acestor cuvinte , poate banale. Și dragostea aceasta, adăpostită în sufletul unui bărbat, condamnat de soartă să poarte intr-însul doi părinți deodată.
Și nu, Darius nu este un copil sărac, așa cum îl recomandă statutul tatălui său, casa modestă în care s-a născut și traiul auster pe care îl are . Darius este unul dintre cei mai bogați copii de pe pământ, căci are parte de ceea ce multora din copiii lumii le lipsește : dragostea nesfârșită a unui părinte nemaipomenit.
P.S. Astăzi, la ora 15, pe TVR2, alături de alte povești de viață, veți asculta incredibila poveste a lui Gabriel Dilă, din comuna Argetoaia, județul Dolj…
Rubrică oferită de : FARMACIILE CATENA : ȘAMPOANELE BIOCLIN
Comentează