Foto : Marian Grigore
…Cred că Daniel și Ingrid au ajuns deja acasa la ei. Duminica a fost a lor și dacă ceața nu ar fi învăluit cam toate obiectivele propuse ( Cabo da Roca, Cristo Rei, Podul 25 Aprilie) , ghidajul lor a fost perfect și le mulțumesc.
…În camera de hotel ( și de fapt în întreaga Portugalie!😀) ceasurile arată ora 19. Acasă, românii se cam pregătesc să încheie socotelile cu weekendul ( diferența de fus orar este de doua ore) dar și peste Lisabona s-a lăsat un întuneric de poți să-l tai cu cuțitul. Zac, lungită pe patul de hotel și, cu ultimele puteri, postez despre întâmplările zilei, repede-repede, până nu-mi adorm cititorii! De pe fereastra deschisă răzbate gâdilatul cuminte al unei ploi devenită mocănească. Pare că și vântul s-a domolit, pentru a se întrema, probabil, pentru mâine, când prognozele arată din nou tare “neprietenos”…
…Estimările mele au fost corecte : bărbații funcționează după alte reguli. Deși îmi propusesem să nu mai ies din cameră, orice-ar fi, că n-oi muri de foame până dimineața, am omis că în delegație există și un bărbat, pentru care… drumul către inimă trece obligatoriu prin stomac! Telefonul din cameră sună și vocea lui Marian mă testează : “Auzi, noi nu cinăm astăzi?”…În jumătate de oră iată-ne deja.. “la o plimbare prin cartier”. Ploicica asta “de vară” ( afară sunt 16 grade) este “parfum”, față de cea căreia i-am rezistat astăzi. Ca să prindem puteri, inaugurăm plimbarea cu o cină, evident pe bază de pește! Și, “de relaxare”, o bere, numai bună să ne tuflească și mai tare! 😁😁
Dar ne va trezi plimbarea prin cartier, asezonată când cu ploaie, când cu vânt, însă cu imagini care le estompează pe celelalte. Admirăm, asadar, clădirile vechi, prăvăliile “globaliste” de la parterul lor, dar și unele branduri necunoscute nouă. Remarcăm magazinele “Ale-hop”, vegheate la intrări de câte o Joiană albă cu buline negre în mărime naturală – niște buticuri vesele, cu mărunțișuri gen suveniruri, brand spaniol. Ne cumpărăm vreo două kile de pixuri haioase, șosete cu mesaje simpatice, alte flecuștețe cu tâlc. La ieșire, evident, îmi fac și o poză cu văcuța.
Ceva mai încolo – cu o simpatică statuie din bronz, ilustrând un personaj cu pălărie de epocă și papion, așezat la o masă. E și un scăunel, tot din bronz, pentru “interlocutori”, adică pentru cei ca mine, amatori de fotografii “interactive”. Abia mai târziu, spre sfârșitul călătoriei, voi afla că distinsul partener de fotografie este nimeni altul decât Fernando Pessoa, celebrul scriitor portughez!
Să te plimbi seara, prin orașul vechi, e o poezie, chiar și pe timp de ploaie. Magazinele sunt deschise, deși e weekend, cafenelele și tavernele mustesc de lume. Chiar și terasele în aer liber mai înregistrează câte un curajos, înghesuit, cu iubită cu tot, sub umbrelele generoase ale localurilor. Dragostea face minuni! Pe ziduri odihnesc nu numai frumoasele faianțe pictate ( azulejos) ci și interesante graffiti, în care portughezii par a fi meșteri! Surprind câteva instantanee haioase, de genul : umbrele înghesuite în coșuri de gunoi, devenite inutile în urma vântului! 😩
Plimbarea e un antrenament pentru muzeele ce vor începe de mâine încolo, așa că intrăm intr-un magazin de prezentare cu articole din gama “azulejos” : plăcuțe pictate de diferite dimensiuni, vase ceramice multicolore, mobilier placat cu azulejos, etc. Rezultă din asta și un mic video, pe care-l încarc pe Facebook.
Îi urmează un supermarket: luăm apă minerală dar și câteva imagini, menite să redea “atmosfera dintr-un supermarket portughez”. De fapt, nimic nou sub soare : aceleași branduri ce împânzesc toată planeta. Mutinaționalele domină și piața portugheză. Există oare ceva “neaoș”? “- Da, îmi raspunde un angajat, acostat în timp ce aranja fructe în raft : cafea, niscaiva conserve de pește și, ah! desigur! mergeți la raionul de pește proaspăt și fructe de mare!”…Da, acolo recunosc Portugalia și-mi vin în minte valurile înspumate ale matinalului Atlantic, admirat la Cabo da Roca!
Încheiem seara cu imaginea unor locuri din oraș pe care le vom recunoaște, pe lumină, în zilele următoare. Vor arăta cu totul altfel. Bunăoară, deși am trecut pe lângă ea, nu ne-a atras atenția câtuși de puțin construcția metalică, în care, pe lumină, vom recunoaște, peste câteva zile, celebrul ascensor Santa Justa.
…In camera de hotel, înainte de a pune capul pe pernă, accesez secțiunea “sănătate” a telefonului mobil : astazi am făcut 17.033 pași!!! Începutul e promițător.
Comentează