Trilogia scandinavă și dialogul peste secole dintre H.C. Andersen și Marina Almășan

Literatura de călătorie primește încă un volum ambroziac în biblioteca ei deschisă încă din antichitate de Pausanias cu lucrarea sa, ”Descrierea Greciei”. Astăzi, Marina Almășan așază pe rafturile fictive ale acestei vaste biblioteci al treilea său jurnal scandinav și desăvârșește, astfel, o seducătoare trilogie.
Printre jurnalele lui James Cook ori ”Ascenciunea Muntelui Ventoux” a lui Francesco Petrarca, alături de”Călătoria în Italia” a lui Johann Wolfgang Goethe și printre romanele lui Jules Verne sau creionarea Dobrogei de către scriitorul danez Hans Christian Andersen, noua carte a Marinei Almășan ne poartă de mână prin Danemarca. Sub aparența unei scurte șederi la Copenhaga, cartea redesenează, de fapt, tablouri din istoria vechiul Regat Danez, vâslește pe marea de sticlă a Nordului și pe oglinda Balticii și ne strămută în timp într-o cultură fascinantă.
În miezul anului 1841, faimosul povestitor danez H.C. Andersen, care ne-a lăsat moștenire ”Mica Sirenă”, „Fetița cu chibrituri”, ”Degețica” sau ”Crăiasa zăpezii, întâlnea stepa Dobrogei într-o călătorie de la Constantinopol la Viena. La întorcerea în Copenhaga, Andersen scria despre deșertul de praf, despre colibele semi-îngropate în pământ, cu acoperiș de stuf și locuite de tătari. El ni-i prezenta, deopotrivă, pe valahii nomazi înfofoliți, în ciuda arșiței, în ”cojoace de oaie şi cu pălării negre de pâslă, ale căror boruri atârnau ca adevărate umbrele gigantice peste spate şi umăr”.
La aproape două secole distanță, Marina pare că-i întoarce vizita lui H.C. Andersen și reînnoadă drumurile ei către Scandinavia, dar, de data aceasta, pentru a descoperi Copenhaga. Ea intră într-un dialog literar cu părintele celor mai populare basme din lume.
După jurnalul norvegian și cel suedez – cărora am avut privilegiul să le las dinainte câte un cuvânt – acum s-a născut jurnalul danez. Unul iscoditor, prin care autoarea pătrunde – sub pretextul unei călătorii – în inima Danemarcei. Este o călătorie revelatoare nu doar pentru semnatara cărții, ci și pentru fiecare dintre noi, cititorii. E un jurnal, la capătul căruia, suntem îndreptățiți să afirmăm ”Am fost și eu în Danemarca”! Lectura acestei cărți ne construiește, ca din piese de Lego – apropo, așa am aflat că acest joc celebru își are maternitatea în Danemarca -, fotografia unei țări uimitoare. ”Cocoțată frecvent în fruntea topului celor mai fericite națiuni ale lumii”, așa cum o cartografiază Marina.
O țară pe care a străbătut-o pentru cititori, până în pântecele istoriei sale și pe care ne-o devoalează în plenitudinea ei. În Copenhaga, autoarea îl întâlnește Hamlet și ne livrează răspunsul la întrebarea shakespeariană ”A fi sau a nu fi?” îndrăgostit de Danemarca. Acolo unde, nimic nu e putred! Nici măcar în Christiania, ”orașul care trăiește după legile sale”, și în care Marina mărturisește că a pătruns cu teama în sân. Dar teama s-a disipat ca o ceață. Și, dincolo de aceasta, autoarei i s-a înfățișat Danemarca asemenea unui răsărit de soare!
O țară care sărută cu o candoare solară continentul european la încrucișarea cu Peninsula Scandinavă. Și pe care Dumnezeu o iubește, cum precizează însăși autoarea.
Aidoma lui H.C. Andersen, care la mijlocul anilor 1800 radiografia populația din zona Dobrogei, și Marina realizează un portret al locuitorilor din Regat: ”Legat de stilul de viață danez, voi așeza pe primele locuri: modestia, punctualitatea, dar parcă mai presus de toate, egalitatea”.
Vechiul Regat, care a aparținut cândva lui Gorm cel Bătrân, numit și ”cel Somoros”, și fiului său, Harald I, pe care istorii îl rețin drept ”Dinte Albastru, a fost ținut al temerarilor vikingi, ca și Norvegia ori Suedia.
Și nu doar ținutul vikingilor, ci și al unei culturi despre care, injust, poate că am colectat, până acum, numai cioburi de informații. Jurnalul Marinei străbate, printr-un ”tunel al timpului”, cultura daneză care ni se arată ca un curcubeu. Și care, într-un punct geometric perfect, se intersectează cu… berea Carlsberg. Fiindcă artizanul acesteia, J.C. Jacobsen a fost – punctează Marina – ”un adevărat om al Renașterii, iubitor de muzică și artă”.
Iar povestioara subliniată în jurnal este captivantă. Jacobsen a produs prima bere într-o pivniță a casei lui și a denumit-o după fiul său, Carl, căruia i-a adăugat sufixul ”bjerg”,. Acesta din urmă fiind numele dealului pe care se afla berăria lui.
Grației Marinei, ne întâlnim însă și cu Søren Kierkegaard, teologul danez a cărui teorie filosofică cimentează existențialismul. De altfel, el ni-l prezintă și pe episcopul Absalon, care pune piatra de temelie al Copenhagăi în 1167, și ne devine ”ghid” în impunătoarele palate Christiansborg și Amalienborg, reședințe ale Familiei Regale daneze. Ultimul dintre ele, un palat în interiorul căruia pare că mai răsună și azi pașii Regelui Fredrik al V-lea.
Copenhaga sau ”portul comercianților”, așa cum și-a dobândit faima, este, potrivit autoarei, ”fără niciun dubiu, cea mai primitoare capitală a Europei de Nord, un oraș mai monden decât Oslo și mai efervescent decât Stockholm, mustind a  cafenele, magazine și unele dintre cele mai bune restaurante ale Scandinaviei”.
Noul jurnal de călătorie ne introduce, așadar, nu numai în istoria ori cultura Regatului, ci și în bucătăria tradițională daneză. Unde Marina ne întâmpină cu faimoasele sandwich-uri ”smørrebrød”, dar și cu ”frikadeller” (un soi de chiftele) sau cu un delicios ”kogt torsk” (cod prăjit în apă) cu sos de muștar și garnitură.
E un jurnal care ne hrănește pofta de a descoperi Danemarca, o țară idilică. Și pe care locuitorii Regatului o străbat zilnic, asemenea unor furnici, pe biciclete. Marina notează, în cartea sa, că prima pistă destinată bicicletelor a fost construită acolo în 1892. Ca să încredințez un reper temporal, la trei ani de la moartea poetului Mihai Eminescu și cu șase ani mai devreme ca, la București, jurnalistul George Ranetti să scrie un articol despre legendara ”Mița Biciclista”, prima femeie care fusese văzută pedalând pe Calea Victoriei.
Întorcându-mă pe străzile din Copenhaga, acolo locuitorii pedalează, zilnic, potrivit statisticilor consultate de Marina, peste 1,3 milioane de kilometri. Și există o cultură a mersului pe bicicletă. Așa cum există o cultură și pentru… armonia interioară. Un concept danez – hygge – definește stilul de viață al locuitorilor, care au găsit rețeta fericirii.
Iar Marina are tehnica de a evidenția aceste trăsături consonante ale danezilor. Ea nu se rezumă la parcurgerea unor trasee prin muzeele relevante ale Danemarcei – și, slavă Domnului!, ne-a purtat de la Muzeul Național de Artă, prin Muzeul în aer liber, dar și pe la Experimentarium, Muzeul ciudățeniilor ori Muzeul navelor de război. Ea nu se limitează să inventarieze datele istorice și ne însoțește în emblematicul Turn Rotund din orașul vechi, și nu doar că structurează, ca într-un album de artă, caracteristicile culturii locale, ci palpează cu blândețe fiecare obiectiv turistic.
Danemarca pe care ne-o descrie autoarea este decupată dintr-un basm! Un basm din celebra serie a lui H.C. Andersen, cu care Marina poartă, așa cum scriam și în titlu, un fermecător dialog literar. La care noi suntem părtași și care, deopotrivă, ne ajută să accesăm fericirea, pe care danezii deja au găsit-o!