Bombănelile Marinei Diverse Editoriale

Cum puteți crede că noi, femeile, vă iertăm atât de ușor?!?

Te bucuri că a uitat? Că a reînceput să-ți vorbească ( e-adevărat, mai mult monosilabic și cu ochii în pământ) , că v-ați reluat obiceiul de a merge împreună la piață, în weekend, că din nou cămășile îți sunt albe că zăpada și călcate impecabil? Ești fericit că încruntarea i s-a mai stins și că în locuința voastră gradul de poluare cu vapori de tristețe s-a diminuat?
Nu te amăgi. Cuvintele tale grele, spuse aiurea și înfipte nedrept în timpanul ei, nu vor fi atât de ușor uitate. Mâna ta, încleștată în brațul ei delicat, a lăsat urme, prin capotul de finet cu flori de romaniță. Vor trece ( vânătăile îi trec, de regulă, cam în două săptămâni – ai observat tu) , însă gestul va rămâne înfășurat în glasul tău răstit și în tonul tău de stăpân de sclavi, cu care nu odată i te adresezi. Nu, nu ai pocnit-o, e adevărat, însă mâna ta a urcat, de câteva ori, deasupra creștetului ei, făcând-o să tresară și să se ferească, precum o vietate nevinovată, atacată de un animal fioros…
Nu te bucura că i-a trecut supărarea. Nu e nicidecum o victorie a ta, ci doar o reușită a ei, reușita de a ascunde , mai mult sau mai puțin adânc, în suflet, durerea pe care i-ai pricinuit-o.
De ce, oare, ai mereu senzația că-ți va ierta, de fiecare dată, mojicia? De ce te ascunzi sub explicații împiedicate de genul : ” am spus-o la nervi”, “mi-am ieșit din fire, sunt foarte stresat de la serviciu”, fiind convins că dragostea ei, atât de mare, o va face să te ierte la nesfârșit?
Da, îți calcă, iți spală din nou, ai mâncare caldă în farfuriile rămase nesparte, îți răspunde la întrebări, te ia de braț, când ieșiți în lume. Dar te rog, nu fii din cale-afară de fericit. Căci în sufletul ei lucrurile nu stau tocmai așa. În sufletul ei e vânt și plouă a despărțire, sunt lacrimi ce curg înăuntru și supărări ce nu se sting nicicând , ba se adună, încetul cu încetul precum picăturile într-un pahar de cristal, așteptând-o pe cea care-l va umple până la buză. Și, vei vedea, când îți va fi lumea mai dragă, Universul tău se va sfârși, iar alături de tine vei descoperi brusc o mare , o nesfârșită singurătate…