Bărbați, coborâți-ne de pe răboj!

Știu că majoritatea voastră vă verificați cota de farmec și puterea de seducție, contabilizând femeile care vă “cad în plasă”. Prin plasă, înțeleg pat. Nu are găuri, dar cu puțină imaginație, putem divaga și pe această temă. Dar nu vrem.
V-am surprins pe mulți, lăudându-vă – obligatoriu, în public! – cu victimele voastre. Suficiența se tolănise pe chipul vostru, aerul superior dănțuia în pori… Eșecurile erau trecute cu vederea, victoriile – pe răboj . Cu litere de-o șchioapă! Așadar, pentru voi contau doar cele care-și dăduseră fustița jos. Nu avea importanță dacă erau măritate sau nu, pentru voi conta numai faptul că nu v-au rezistat. Deci, vă confereau statutul de “bărbați feroce”.

Acu’, dacă vreți să fiu rautăcioasă până la capăt, o să vă spun că foarte multe dintre ele strâmbaseră din nas încă din așternut, dar nu le-ați observat, că erați prea ocupați cu gâfâitul vostru…Si vă mai spun că tot ele, mai apoi, la o cafea cu cea mai bună prietenă, vă  desființau de vă mergeau  fulgii!.. Dar pe voi “amănuntele” astea nu vă interesează, pe voi “izbânda” vă umflă  în pene – penele acelea de cocoș ( că veni vorba, nu vi se pare ciudat că,  în popor,  organul sexual masculin a fost denumit “cocoșel”?!?) .
Pentru voi era important, de fiecare dată, altcebva : că veleitățile voastre de Casanova sunt la locul lor, ca farmecul și arta seducției n-au dat greș nici de data asta, că sunteți infailibili în așternut ( s-o credeți voi!) și că, în general, noi, femeile, nu vă putem rezista!
Cine se regăsește în descrierea mea, mâna.. sus!
În regulă, mâna jos acum, că nu se mai vede linia orizontului! 😁

Îmi îngădui însă – că tot mă aflu pe “tarlaua” mea – să vă rog un lucru. Să vă mutați centrul de greutate al autoevaluărilor și al competiției acerbe, într-o altă direcție. Verificați-vă altfel farmecul și puterea de seducție, și  nu numărându-ne, ca pe oi . Ci , bunaoară, măsurând zâmbetul pe care reușiți să ni-l aduceți pe chip ; felul în care încercați să ne luați de pe umeri poverile pe care ni le așează viața ; culoarea pe care o dați zilelor noastre, cu vorba bună, spusă atunci când avem nevoie de ea, cu mângâierea sau îmbrățișarea voastră dezinteresată.
Verificați-va bărbăția, încercând să vedeți cum reacționăm dacă nu ne mai mințiți. Dacă nu ne tradați. Dacă nu vă eschivați de la cele grele. Ne dorim să vă vedem nu mâncându-ne din palmă, ci mâncând laolaltă cu noi , dar nu oricum, ci și din borcanul cu miere, dar și din cel cu sare….De ce, oare, de cele mai multe ori, acesta are numai urma lingurii noastre?…
Vă asigur că veți valora de o mie de ori mai mult , în ochii noștri, dacă atașați cocoșelului bine crescut , măcar oleacă de suflet, de compasiune, de solidaritate, de sentiment. Dacă primul lucru la care vă gândiți, după Marea Tăvăleală, nu va fi “ Am avut-o și pe asta!” , ci “ Cum să fac eu să adaug câțiva stropi de fericire în sufletul acestei femei minunate? “
Mult mai puțini stropi, decât….